BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
Print Friendly, PDF & Email

Gabriel Biriș. Despre resorturile intime ale fiscalității

22.11.2012 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Alina Matei: Bună ziua!

Gabriel Biriş: Bună ziua!

Alina Matei: V-ați câştigat notorietatea într-un domeniu care este stâns legat de numele dumneavoastră – Biriş – e vorba de bir. Oamenii nu prea pricep fiscalitatea. Pe dumneavoastră de ce vă pasionează?

Gabriel Biriş: Trebuie să înţelegem cu toţii că fiscalitatea şi plata de impozite şi taxe este un rău absolut necesar: fără a asigura resursele bunei funcţionări a Statului ar fi, aşa, o imensă anarhie. Statul, pur şi simplu, n-ar putea să funcţioneze, iar nouă ne-ar fi mult mai rău. Deci, cum pot să spun eu că este ceva pasionant fiscalitatea, este foarte simplu; în momentul în care înţelegi resorturile ei intime, în momentul în care înţelegi cum funcţionează şi care sunt interacţiunile dintre diverse impozite, taxe, reglementări, proceduri, îţi dai seama că fiscalitatea este precum un ceas elevețian. Ea poate să funcţioneze superb, cu precizie foarte mare, sau poate să încurce pe toată lumea.

Până în 2004 (în 2004 a fost un declic în modul în care am înţeles să abordez disciplina aceasta), până în 2004, când citeam o lege, în primul rând o citeam ca să înţeleg ce rău face şi apoi să văd ce breşe are şi cum puteam s-o ocolim. Aşa era mintea mea setată la vremea respectivă. Din 2004, am înţeles şi am început să fac eforturi în acest sens de a îmbunătăţi fiscalitatea şi de a o face să lucreze pentru noi. Să facem un sistem fiscal care să nu mai fie nevoie să fie ocolit pentru că, dacă ne concentrăm energia şi resursele în această direcţie, în loc să ne concentrăm energia şi resursele în a crea valoare adăugată, nu este în regulă. În plus, cred că soluţia pentru noi este o reducere generală a fiscalităţii, reducerea impozitării muncii, reducerea TVA-ului, reducerea impozitului pe profit (aici nu cred că avem o problemă, dar şi asta e posibil dacă suntem eficienţi), în aşa fel încât fiscalitatea să ne lase cât mai mult în buzunar.

Alina Matei: De ce, ca şi avocat, candidaţi pentru Camera Deputaţilor. Ce v-a determinat să faceţi acest pas şi această alegere?

Gabriel Biriş: În primul rând, ce m-a determinat să intru în politică: am spus că, începând cu 2004, am tot participat la viaţa Cetăţii, la a avea o legislaţie mai bună. Primul pas a fost în 2004, când am reuşit să conving atunci Alianţa DA să introducă cota unică. Cu câteva luni înainte să vină propunerea de cotă unică de 16%, împreună cu un grup de prieteni, am ţinut o conferinţă de presă în care am propus, printre multe altele, cotă între 14 şi 18. A ieşit 16, a fost toată lumea mulţumtă, inclusiv bugetul de stat. La vremea respectivă însă, o dată cu această propunere au mai fost încă câteva: noi susţineam atunci (în mai 2004) că avem nevoie de plafonarea bazei de calcul la toate contribuţiile sociale, de reducerea lor, de măsuri pentru combaterea muncii la negru, de măsuri proactive, care să ducă la creşterea importanţei României în zonă, de tipul legislaţiei de holdinguri, vorbeam de impozitarea sumelor nedeclarate, sau, cum se vorbeşte, a averilor neimpozitate, zic unii, ilicite, zic alţii, deci era un pachet complet. Vorbeam de reforma impozitelor şi taxelor locale pentru că şi acolo este un dezastru. Am reuşit, prin discuţie cu factorul politic, să impunem una din cele zece măsuri. Pentru celelalte m-am implicat acum în politică pentru că, stând deoparte, nu prea reuşeşti, nu ai timpul, nu-ţi creezi relaţiile, nu înţelegi care sunt exact mecanismele de luare a deciziei, şi atunci eficienţa este mult mai redusă.

De ce Camera Deputaţilor şi nu Senat? (Poziţia de senator este considerată de reputaţie mai mare, este mai importantă decât cea de deputat). Motivul e foarte simplu: Camera Deputaţilor este camera decizională în materie fiscală, şi nu am intrat în politică pentru a-mi hrăni ego-ul, ci pentru a face treabă; de a vedea în legislaţia fiscală lucrurile pe care ni le dorim şi de care ştiu că avem nevoie.

Alina Matei: Punctul dumneavoastră forte este pricepera extraordinară într-o ramură a dreptului încurcată, complicată, tehnică: dreptul fiscal. Dacă veţi fi ales, practic veţi lua o pauză, veţi sta depare de avocatură. Ce părere au avut colegii dumneavoastră din cadrul firmei pe care aţi fondat-o, Biriş Goran?

Gabriel Biriş: Am întreaga susţinere a colegilor mei. De altfel, acum, în campanie, chiar am luat o pauză de la avocatură, cu foarte, foarte puţine excepţii. Eu sper să trebuiască să iau o pauză mai lungă după 9 decembrie, adică să intru în Guvern. Pentru că acolo aş avea instrumentele cele mai eficiente pentru acţiunea pe care mi-am propus-o. Simpla alegere în Parlament nu creează însă o incompatibilitate cu profesia de avocat, deci, dacă voi ajunge în Parlament şi nu vom ajunge la Guvern, atunci cele două ocupaţii, cea de avocat de business şi de parlamentar vor coabita – că tot este un termen la modă acum.

Alina Matei: Programl dumneavoastră electoral stă sub semnul „fiscalitate şi competitivitate”. De altfel, guvernatorul Mugur Isărescu, spunea, în prefaţa primei ediţii a cărţii dumneavoastră, Despre fiscalitate şi competitivitate, că vă apreciază pentru judecăţile dumneavoastră în materie de fiscalitate. Cum credeţi că veţi mişca lucrurile în domeniul fiscalităţii din perspectiva făcătorului de legi?

Gabriel Biriş: Să vorbim un pic de această carte, Despre fiscalitate şi competitivitate. Ideea scrierii acesteia mi-a venit în 2009, din supărarea că, ce lucrasem în 2008 la programul de guvernare şi la măsurile anti-criză ale Partidului Democrat Liberal, nu a fost implementat. Şi atunci, plecând de la faptul că, oricum o parte din această carte era deja scrisă, pentru că pregătisem Ordonanţa de Urgenţă pentru implementarea măsurilor (care nu au fost implementate), am zis cu obidă, printre prieteni, că o să iau Codul fiscal cu copy-paste, îl modific în track-changes,  footnotes – unde am modificat – cu explicaţii, şi o să-i dau drumul în piaţă sub numele de Codul lui Biriş. Până la urmă nu am făcut aşa.

Am scris o carte care este foarte uşor de digerat şi de nespecialiştii în ale fiscalităţii (dar trebuie un pic de cunoştinţe în domeniu, nu multe), în care fiecare capitol e despre o problemă. În prima secţiune, comentarii, explic care-i problema, de unde vine, ce-o generează şi care e soluţia de remediere. În a doua secţiune dau textul de lege care să impelementeze soluţia, iar în a treia, textul actual pentru comparaţii, nu atât pentru a compara textul, cât şi pentru a compara limbajul. Pentru că, în momentul de faţă, s-a ajuns ca legislaţia, fiscală în special, să fie scrisă într-un mod atât de complicat, că devine greu de înţeles şi pentru specialişti. Şi atunci am vrut să arăt şi cât de simplu poate fi şi cât de clar.

De altfel, am şi spus unor prieteni că legea trebuie făcută atât de simplu, încât să nu poţi să o ocoleşti – ca şi principiu. În momentul în care voi ajunge în Parlament, pentru asta mă voi lupta: să-i conving şi pe ceilalţi că nu trebuie neapărat ca legislaţia fiscală să fie foarte complicată, că nu trebuie să subminăm baza de impozitare cu tot felul de excepţii, trebuie să fie simplă, uşor de înţeles şi de aplicat, atât de contribuabili, cât şi de către autorităţi.

Dl. guvernator Mugur Isărescu mi-a făcut o mare onoare să-mi prefaţeze cartea, dându-i, în acest fel, susţinere şi ajutând la întărirea credibilităţii ei. A mai făcut, pe lângă acest compliment la care v-aţi referit: a scris că ofer soluţii simple, uşor de implementat, într-un mod în care moralitatea şi responsabilitatea se îmbină extrem de interesant. Mi-a făcut o mare plăcere şi sunt convins că n-o să dezamăgesc de-a lungul timpului.

Alina Matei: Ca şi deputat sau ca membru în Guvern (ceea ce vă dorim), veţi susţine şi cauza avocaţilor în materie de fiscalitate, pentru că avocaţii vor, ca şi contribuabili, să plătească cât mai puţine dări.

Gabriel Biriş: O să susţin cauza noastră! De ce dau un răspuns atât de general? Eu nu cred că trebuie susţinută cauza vreunei categorii profesionale. Cred că, dacă facem legislaţia fiscală în aşa fel încât ea să fie rezonabilă pentru toată lumea, avem cu toţii de câştigat. Nu avem nevoie de excepţii, ci avem nevoie de impozite rezonabile. Vă dau un exemplu, în special pentru avocaţii care au reuşit în carieră şi care au avut venituri peste medie: noi plătim o contribuţie de asigurări de sănătate de 5,5%; plătim şi una de 10% la Barou, contribuţia la pensii. De cele mai multe ori, contribuţia de 5,5% este semnificativ mai mare decât cea de 10%. De ce? Datorită bazei de calcul neplafonate.

Cred că, dacă principiile fiscalităţii ar fi implementate într-un mod coerent în Codul fiscal, dacă principiul solidarităţii sociale care, până la urmă, stă la baza modului în care funcţionează acum, la noi, sistemul de asigurări sociale, nu ar fi subminat de tot felul de excepţii şi tratamente preferenţiale, am putea să reducem semnificativ, atât ca procent, cât şi ca bază, contribuţiile sociale pentru toată lumea.

Dacă începem să ne gândim: Domnule, sunt avocat, trebuie să am grijă să plătim noi mai puţin!, din momentul ăla încep compromisurile. Iar în momentul în care ai făcut un compromis şi te-ai abătut de la principiu, urmează şi altele. Aşa s-a întâmplat în 2004, când a fost introdus impozitul de 16% pe care eu, în general, refuz să-l numesc „cotă unică”, îl numesc „cotă mioritică”, pentru că cineva şi-a adus aminte că face tranzacţii pe bursă şi a trebuit să rămână 1%, altul că vinde şi cumpără terenuri şi trebuie să fie neimpozitate şi, uite-aşa, principiul cotei unice a fost subminat, după care au început problemele.

Alina Matei: Sunteţi de părere că în România nu a existat un sistem de impozitare corect, adică legiuitorul nu a înţeles să facă un astfel de sistem de impozitare. Cum credeţi că se poate face lumină în acest domeniu?

Gabriel Biriş: În primul rând plecând de la a înţelege cum stăm, ce avem şi care sunt problemele legislaţiei pe care o avem. O sa iau exemplul contribuţiilor sociale care, de fapt, este şi direcţia principală în care eu aş merge, pentru început. Pe de o parte, la contractele individuale de muncă şi activităţi dependente avem contribuţii extrem de mari: 45% în total. Practic, ca să primească 1.000 de lei un angajat, costul total al angajatorului este pe undeva la 1.800 de lei. În acelaşi timp, pentru alte tipuri de venituri, avem alte contribuţii. De exemplu la persoane fizice autorizate avem 5,5%; la fel şi la profesii libere, avem 31,3% contribuţia la asigurări, dar nu la cât câştigi, ci la cât alegi să plăteşti între un minim şi un maxim. Şi ăsta e motivul pentru care 95% aleg minimum, pentru că ai privilegiul să poţi să o faci. Avem categorii profesionale care sunt exceptate: dacă obţii venituri din activităţi independente, dar ai şi contract de muncă, nu mai trebuie să plăteşti contribuţia la asigurările sociale. Asta explică de ce avem 600.000 de salarii sub salariul minim pe economie. Dacă îţi pui o părticică mică din venit pe contract individual de muncă şi restul îl iei independent, poţi să plăteşti mult mai puţine contribuţii, dar, în acelaşi timp îţi asumi şi nişte riscuri foarte mari, pentru că Fiscul poate să vină şi să te prindă, şi să te retrateze, şi atunci viaţa nu mai este liniştită. Stai cu sabia lui Damocles deasupra capului, cu gândul: Doamne, dacă mă prinde?!

Nu e mai simplu să facem sistemul rezonabil? Am făcut nişe calcule. (Întodeauna am făcut calcule când am făcut o propunere, că, din punctul meu de vedere, cel mai important activ pe care îl am este reputaţia profesională şi credibilitatea. Atunci, înainte să deschid gura să propun o anumită măsură, tot timpul calculez care este impactul. Am şi o prietenie bună, cu cifrele. Am terminat, înainte de Drept, Electronică şi Telecomunicaţii, am fost olimpic la matematică, tot timpul am fost bun la ştiinţe exacte. De fapt, şi fiscalitatea, de fapt şi Dreptul e o ştiinţă exactă, sau aşa ar trebui să fie). Am calculat că, dacă în acest moment, am înlocui sistemul acesta ultra-complicat pe care îl avem, cu o contribuţie unică de asigurări sociale de 30%: 10% angajat şi 20% angajator, deci o reducere de la 45 la 30%, aplicată asupra unei baze de calcul egală cu minimum dintre salariul brut minus deducerea personală (consider că este nevoie să scădem deducerea personală pentru a reduce baza la salariile mici, ca să poţi să scoţi munca la negru, care e prezentă în special la veniturile mici) şi patru salarii medii plafon, (deci, practic, patru salarii medii în momentul de faţă înseamnă cam 8.500 de lei plafon); deci 30% înseamnă că suma maximă sau obligaţia maximă de plată la contribuţia de asigurări obligatorii n-ar depăşi 2.500 de lei pe lună, indiferent cât câştigi. Deci, practic, cu cât câştigi mai mult, cu atât e mai uşor s-o plăteşti.

Sistemul acesta nerezonabil de acum, a făcut ca peste 8.500 de lei să nu fie mai mult de 60.000 de salarii în toată România. Eu pot să pun pariu cu oricine că 60.000 de salarii le găsim în sectorul 1, şi dacă nu toate în sectorul 1, şi în sectorul 2 din Bucureşti. Or, ele sunt pentru toată ţara. Unde sunt restul? PFA-uri, microîntreprinderi, deci sistemul este pervertit. Şi e normal să fie aşa, pentru că, în cele mai multe cazuri este mult prea scump sistemul actual. Şi atunci, dacă ai posibilitatea şi îţi asumi şi nişte riscuri, îl ocoleşti.

Deci acest sistem care, pe de o parte simplifică foarte mult, pe de altă parte reduce foarte mult contribuţiile sociale, reduce şi baza, produce un minus de doar 5,47 miliarde de lei. Ce ţinteşti cu acest minus? Este un minus calculat pe fotografie, adică am luat toate datele la luna iunie 2012: contracte individuale de muncă, convenţii civile, PFA şi restul, fără să iau în calcul potențialul de reducere a acestui minus din creştere economică, că laşi bani să se ducă în consum şi creşte PIB-ul, fără a lua în calcul reducerea muncii la negru, care produce o pagubă de cinci ori mai mare! (este de 30,8 miliarde, conform Consiliului Fiscal), mi-a dat această sumă: 5,47.

Cam cât de mult poţi să greşeşti dacă tu ţinteşti cu măsura asta o evaziune de 5,5 ori mai mare? Cât de mult poţi să greşeşti ca să creezi deficit? Şi dacă-l creezi, faţă de celelalte măsuri, celelalte propuneri, care sunt în momentul de faţă, inclusiv de la aliaţii noştri (practic propunerea oficială în Alianţa România Dreaptă), deficitele sunt comparabile, dacă nu chiar mai mari. Noi avem o problemă cu cota unică sau cu impozitul de 16%? Eu cred că-i suficient de competitiv! Altele sunt problemele. Şi atunci în direcţia asta aş merge prima dată. Dacă este să trag un glonţ, l-aş trage în direcţia în care, în momentul de faţă, este cea mai mare nevoie. Şi pentru a se întâmpla acest lucru, sunt convins că voi reuşi să-mi conving colegii.

De altfel, la lansarea programului de guvernare, (deşi măsura, probabil şi datorită faptului că am venit foarte târziu, şi părerile erau deja formate în echipa care făcuse programul de guvernare al PDL şi apoi Alianţa România Dreaptă), la lansarea programului, Adriean Videanu chiar a spus că aceasta este o propunere, nu v-ascundem că analizăm o propunere şoc de reformă a contribuţiilor sociale venită de la Gabi Biriş).

Ceea ce arată că se poate, că deschidere există şi sunt convins că o să-i conving, nu numai pe colegii de alianţă, că este primul pas care trebuie făcut, ci şi pe cei din partea cealaltă. Bună-credinţă să ai, să înţelegi care sunt problemele. Dacă voi fi în Parlament voi avea şi timp să le explic şi, nu numai aceasta. În carte sunt detaliate, practic, marea majoritate a propunerilor mele. Unele sunt aşa, de interes restrâns, altele sunt foarte largi, unele implică chiar modificarea directivelor europene, mă refer la taxa pe valoarea adăugată care e un sistem care pur şi simplu stimulează frauda. Şi atunci trebuie să faci ceva, nu ca să tratezi efectele, ci ca să elimini cauza. Şi asta se numeşte taxare inversă. O să ajungem acolo cu multe chinuri!

Alina Matei: Mulţumim foarte mult.

Gabriel Biriş: Şi eu vă mulţumesc.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week