Potrivit art. 146 si 156 C. pr. civ. si art. 342 C. pr. pen., la finalul unui proces, avocatii (sau chiar partea, neasistata de avocat) poate formula concluzii scrise, la care unii dintre acestia obisnuiesc sa anexeze practica judiciara si/sau extrase din lucrari de specialitate.
Acestea au rolul si scopul de a convinge instanta de justetea sustinerilor si solicitarilor facute in fata ei, dar si de a informa instanta despre existenta unui anumit punct de vedere, a unei teorii anume, in jurisprudenta ori doctrina.
Ma adresez, insa, colegilor avocati, cu intrebarea: ati avut vreodata senzatia ca, in fata unor instante (probabil, putine la numar), ar trebui sa anexam la concluziile scrise, nici mai mult mai putin decat adevarate tratate de drept?
Si atunci, finalul concluziilor ar suna cam asa:
“Anexam Tratat de drept civil”.
Ori, “Anexam Tratat de dreptul muncii”…
Florin RADU
avocat, Baroul Hunedoara
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
eu aleg o solutie de mijloc – scriu argumentele mele, indic autorii si lucrarea (in text) si apoi inserez notele de subsol cu lucrarem autor, editura, pagina, etc.
sincer, nu stiu daca le citeste cineva sau daca chiar conteaza. din pacate rar vezi judecatori cu o biblioteca serioasa ptr simplu motiv ca nu poti avea bani sa iti iei / citesti carti ptr o anume materie cind – ca si judecator – azi pe civil, maine pe penal, poimaine pe contencios fiscal.
pina cind nu avem parte de specializari (cum am eu nevoie de instante ptr malpraxis, unde sa pot discuta putina medicina 🙂 ) ptr judecatorinu poti avea pretentia ca judele sa s tie doctrina pe o anume materie la fel de bine ca tine (care iei dosare specializate ca si domeniu)