Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Opinii

Despre libertatea de exprimare a magistratilor

27 noiembrie 2012 | Marcela COMȘA

Libertatea de exprimare este un drept câştigat de români în urma evenimentelor din decembrie 1989. A fost ca o descătuşare, toţi ne doream să ne spunem părerea, să ne impunem opinia, fără să acceptăm nici un fel de restrângere a acestui drept. Magistraţii au început şi ei mai întâi timid apoi cu mai mult curaj să-şi exercite această libertate. În ultima perioadă de timp se face din ce în ce mai des uz de dreptul la libertatea de exprimare. Ca cetăţean român, mă bucur şi eu de acest drept fundamental consfinţit de Constituţia României (art. 30).

Trebuie totuşi să avem în vedere dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. …

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, … pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora…”

Cu alte cuvinte sunt liber să fac ce vreau, dar… libertatea mea are o limită şi anume libertatea celorlalţi. În cazul magistraţilor, restrângerile acestor drepturi sunt mult mai însemnate. Judecători şi/sau procurori îşi exprimă din ce în ce mai frecvent în ultimele luni diverse opinii cu privire la colegi, politicieni, ziarişti etc. în numele „independenţei justiţiei” şi „protejării statului de drept”. Este bine sau dimpotrivă?

Precizez că prin Declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, în cadrul întâlnirii de la Londra, 2–4 iunie 2010, se subliniază că independenţa nu este de fapt pentru judecător ci „independenţa este dreptul fiecărui cetăţean într-o societate democratică de a beneficia de o justiţie care este (şi este percepută ca fiind) independentă de puterea legislativă şi executivă şi care ocroteşte libertăţile şi drepturile cetăţenilor într-un stat de drept” şi „depinde de fiecare judecător să respecte şi să lucreze în scopul menţinerii independenţei justiţiei, atât în ceea ce priveşte aspectul individual, cât şi instituţional”.

Dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită şi anume dreptul cetăţeanului la o justiţie independentă, echidistantă faţă de politic, echilibrată şi verticală. De asemenea, libertatea de exprimare a unui judecător şi/sau procuror are ca limită şi protecţia reputaţiei sau drepturilor celorlalţi colegi magistraţi.

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată stabileşte în art. 99:

„Constituie abateri disciplinare:
a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
d) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror”

Multe din opiniile exprimate de unii magistraţi în ultima perioadă s-ar încadra, din punctul meu de vedere, în aceste dispoziţii legale. Nu suntem perfecţi, dar putem tinde la perfecţiune. Nu ne ajutăm colegii judecători sau procurori care au făcut o eroare supunându-i oprobriului public înainte de a fi „judecaţi” şi nerespectând prezumţia de nevinovăţie. Prea mult se face „justiţie” în presă, cred că nu este benefic să „susţinem” această practică. Dacă unor persoane particulare li se pot ierta unele aprecieri nebazate pe dovezi clare, magistraţilor nu. Mereu am susţinut că este bine să ne abţinem de la a formula critici sau chiar aprecieri la adresa colegilor mai ales în perioada unor proceduri disciplinare, penale sau… de numire în diverse funcţii. Organele/autorităţile/comisiile abilitate trebuie să nu fie în nici un fel influenţate de diferite opinii mai mult sau mai puţin obiective.

În „Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară” se precizează că acestea sunt menite să stabilească standarde pentru conduita etică a judecătorilor, care „pornesc de la premisa că judecătorii sunt responsabili de conduita lor în faţa unor instituţii anume create pentru a asigura respectarea normelor judiciare, instituţii ce sunt ele însele independente şi imparţiale.”Aceeaşi este şi situaţia procurorilor care, deşi nu sunt inamovibili, se bucură de stabilitate şi sunt independenţi.

Şi art. 4 din Legea nr. 303/2004 prevede că „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora şi să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.” Abaterile disciplinare sunt analizate şi raportate la aceste principii.

Magistraţii trebuie în consecinţă să fie „morali”, să se bucure de o bună reputaţie. În ziua de astăzi, morala se prezintă mai ales ca o teorie a relaţiilor cu ceilalţi oameni, o filozofie a „comunicării” (M. Buber, E. Levinas). În perioada tulbure în care trăim e nevoie de o adevărată artă a comunicării.

Din toate opiniile filozofice cea mai potrivită mi se pare cea a lui Kant. El separă morala de orice căutare a fericirii: „Morala nu este deci, la drept vorbind, doctrina care ne învaţă cum să fim fericiţi, ci cum trebuie să fim demni de fericire” („Critica raţiunii practice”, 1788). Singurul sentiment moral este respectul: „Acesta este adevăratul mobil al raţiunii pure practice; el nu este altceva decât însăşi pura lege morală, în măsura în care aceasta ne face să simţim sublimitatea propriei noastre existenţe suprasensibile şi în care, în mod subiectiv, la oamenii care au în acelaşi timp conştiinţa existenţei lor sensibile şi a dependenţei care rezultă pentru dânşii referitor la natura lor, afectată patologic, ea produce respect pentru decizia lor superioară… respectul legii morale dictează formula unui „imperativ categoric”: „Acţionează potrivit maximei care în acelaşi timp se poate erija ea însăşi în lege universală” („Fundamentul metafizicii moravurilor”, 1783). Fiecare poartă în sine legea morală şi trebuie deci să fie obiect de respect: „Căci fiinţele raţionale sunt toate subiecţi ai legii potrivit căreia nimeni nu trebuie niciodată să se trateze pe sine şi să-i trateze pe ceilalţi pur şi simplu ca pe nişte mijloace, ci întotdeauna în acelaşi timp ca pe nişte scopuri în sine”.

Deci, indiferent de părerile noastre personale despre alţi magistraţi, de faptul că atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi reprezintă abatere disciplinară trebuie să ne respectăm între noi, să ne desfăşurăm activitatea cu profesionalism şi echilibru, iar convingerile noastre politice nu trebuie să se reflecte în nici un mod în deciziile luate.
Da, suntem liberi să ne exprimăm opiniile, dar acest drept al nostru, al magistraţilor, are mai multe limitări, restrângeri. Ni le-am asumat în momentul în care am intrat în această profesie.

dr. Marcela COMŞA
Judecător, Curtea de apel Braşov

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership