BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Familiile in situatie de risc – O perspectiva sociala asupra fenomenului PAFA (persoane adulte fara adapost)
03.12.2012 | Simona CIMPOCA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Câte ceva despre familie…

Omul prin natura lui nu poate trăi izolat. El se află într-o continuă formare şi afiliere în relaţii psiho-sociale, care îl menţin activ pe toată durata existenţei. Încă din copilărie omul achiziţionează modele comportamentale legate de modul în care să formeze şi să întreţină  relaţii inter-personale, pe care mai târziu le aplică. La baza societăţii întâlnim relaţia de căsătorie, de formare a unei familii. Concluzia generală a psihologilor şi personalităţilor contemporane este că instituţia familială şi-a pierdut din valoare. Omul contemporan este prins în mirajul activităţilor profesionale cât mai bine dezvoltate, în satisfacerea nevoilor proprii, în atingerea unor idealuri şi evită sau amână momentul întemeierii unei familii.

Din punct de vedere sociologic, familia reprezintă exempul tipic de grup primar, caracterizat prin puternice relaţii „face to face”, prin apropierea şi colaborarea intimă a tuturor membrilor ei.

Familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel puţin doi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând , mai mult sau mai puţin, latura biologică şi/sau cea psihologică. O altă definiţie a termenului de familie a fost dată în 1983 de către Hartman şi Laird, respectiv: O familie devine familie când doi sau mai mulţi indivizi decid că ei formează o familie şi asta înseamnă că, în momentul respectiv pe care îl trăiesc împreună, ei dezvoltă o intimitate în care îşi împărtăşesc nevoile emoţionale de apropiere, de a trăi într-un spaţiu numit de ei „căminul lor” şi în care se definesc roluri şi sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale şi psihologice.

Familia ia naştere prin consimţământul între două persoane. Acest tip de relaţie interpersonală este formată şi susţinută în timp de responsabilităţi comune, de drepturi şi obligaţii ce ţin de ambii parteneri, sau în context mai larg de toţi membrii familiei. Cele mai importante relaţii sunt relaţiile primare din cadrul familiei, întrucât sunt definitorii pentru personalitatea individului. Familia reprezintă principala resursă de educaţie, de achiziţii comportamentale şi socializare a copiilor. O copilărie fericită, normală, va asigura individului o dezvoltare armonioasă din punct de vedere psihologic şi comportamental. Cu alte cuvinte, familia şi membrii familiei reprezintă suportul cel mai stabil, cu cele mai multe resurse pe care individul le poate accesa oricât şi oricând. Putem identifica  în cadrul familiei următoarele resurse care menţin bunăstarea individuală:

– comunicare între membrii familiei
– deprinderile familiei de a-şi rezolva problemele
– banii ca resursă
– rudele şi prietenii ca resurse sociale

Toate aceste lucruri duc la întărirea stimei de sine a fiecărui membru şi îl pregătesc din punct de vedere emoţional pentru situaţiile de criză.

Momentul declanşator

Familiile care traversează momente de criză majoră (situaţii în care modelele comportamentale obişnuite sunt ineficiente şi se impun comportamente noi) pot fi afectate pozitiv şi negativ. Putem idetifica ca situaţii problematice: divorţul, decesul partenerului/partenerei, decesul unuia dintre părinţi, decesul unui prieten apropiat, pierderea locului de muncă, apariţia unei boli grave. Aceste situaţii pot sau nu pot fi controlate de individ, apariţia şi dezvoltarea lor ulterioară fiind influenţată şi de acţiunea altor factori externi, cum ar fi: situaţia economică, comunitatea, cadrele specializate (medici, avocaţi, judecători) şi autorităţi.

Atunci când echilibrul emoţional este modificat datorită crizelor familiale membrii familiei pot suferi diferite schimbări, ca:

– îşi pot schimba partenerul
– îşi pot schimba domiciliul
– îşi pot schimba locul de muncă
– îşi pot schimba cercul de prieteni
– pot ajunge să locuiască pe stradă

Uneori se întâmplă în timpul unei situaţii de criză ca membrii familiei să părăsească domiciliul, să fie alungaţi din locuinţă, ulterior ajungând în stradă.

Categorii de persoane afectate

Specialiştii au identificat următoarele grupuri sociale afectate de acest fenomen, respectiv:

  • femeile, ca urmare a lipsei unor norme legale de protecţie, de la mame foarte tinere, mame cu copii până la femei vârstnice. Acestea se confruntă cu o lipsă de infomaţii legate de metodele contraceptive, cu acţiuni de violenţă domestică în urma cărora părăsesc domiciliul conjugal, lăsând sau nu copilul în mediul violent.
  • adulţi tineri din cauza degradării socio-economice a societăţii pe motivul nivelului scăzut de calificare. Posibilităţile de a ocupa un loc de muncă sunt scăzute ca urmare a fenomenului crizei economice mondiale şi a urmării cursurilor unor facultăţi care nu au fost finalizate. Tinerii absolvenţi sunt nevoiţi să accepte slujbe în care nu sunt calificaţi pentru a avea un loc de muncă şi un venit sigur.
  • familiile cu mulţi membrii, din cauza spaţiului şi condiţiilor neadecvate de locuit, dar şi lipsa resurselor financiare care nu le permit să găsească un spaţiu de locuit în funcţie de venituri. Această situaţie se regăseşte şi în mediul urban şi în mediul rural. Familia nou formată este nevoită să locuiască în aceeaşi locuinţă cu alte familii din cauza lipsei spaţiului. Aici ar putea apărea un factor de risc, generat de convieţuirea mai multor persoane într-un spaţiu necorespunzător ca şi dimensiuni, legat de comunicare între parteneri, diferenţa dintre generaţii.
  • persoanele vârstnice din cauza pierderii locului de muncă şi lipsa calificărilor profesionale, precum şi a problemelor de sănătate. Ca urmare, se formează situaţii de neimaginat pentru aceştia; de asemenea ei se confruntă şi cu lipsa unor servicii specializate. Femeile vârstnice în urma pensionării întâmpină dificultăţi de adaptare la noul statut şi la reorientarea profesională, dacă pensionarea a fost înainte de termenul legal în vigoare.
  • persoanele cu tulburări psihiatrice fără adăpost; această categorie de persoane necesită îngrijiri medicale specializate; după ce părăsesc instituţiile specializate, bolnavii ar trebui să ajungă într-un centru de primire pentru continuarea unui program de reabilitare, însă în cadrul legislaţiei române nu există un plan pentru a veni în ajutorul lor; locul persoanelor bolnave psihic devine strada, iar starea lor de sănătate în lipsa unui tratament corespunzător se înrăutăţeşte şi cresc şansele ca ei să devină agresivi cu cei din jurul lor. Agresivitatea lor duce la creşterea nivelului de violenţă şi a infractorilor.
  • „inorientabilii” reprezintă „clienţii fideli” ai străzilor şi serviciilor de găzduire necondiţionată care rătăcesc pe străzi şi au pierdut total legătura cu familia şi prietenii; aceste persoane traversează o perioadă confuză în viaţa lor şi nu sunt capabili să pună punct cercului vicios, în timp se instalează şi dependenţa de stradă care îi face să revină în mediul stradal.
  • copiii cu vârstă peste 18 ani proveniţi din centrele de plasament ajung în stradă pentru că nu mai au unde să locuiască după ce părăsesc centrul; acest lucru este influenţat şi de comportamentul şi deprinderile individuale ale fiecăruia, de modul de adaptare sau nu la situaţie, de voinţa de acţiune spre a remedia sau a rezolva posibilele probleme.

Caracteristicile fenomenului persoanelor fără adăpost

Aspect fizic

Persoanele adulte fără adăpost sunt identificabile, în primul rând, după  aspectul fizic deplorabil: murdar, zdrenţăros, mizerabil, care miroase urât şi poartă îmbrăcăminte neîngrijită. În al doilea rând, se evidenţiază comportamentul: cerşeşte, vagabondează, mănâncă din gunoaie, consumă alcool, fură, doarme pe unde apucă, este agresiv. În final, din punct de vedere caracterial, o asemenea persoană este: leneşă, om de nimic, amărâtă, infectă, parazit social, necăjită. Caracteristicile persoanelor fără adăpost pot fi şi cauze în unele situaţii. De exemplu starea de sănătate precară este o caracteristică generată de viaţa în stradă, însă în cazul persoanelor cu boli psihice pentru care nu există centre specializate după ce părăsesc spitalul, ajung în stradă deja bolnavi; trăind pe stradă nu poţi să ai un aspect îngrijit şi curat, iar angajatorii nu acordă locuri de muncă persoanelor cu un aspect neglijent, acest lucru generând mai departe lipsa banilor; veniturile insuficiente duc la lipsa unui adăpost etc. Este un circuit închis din care individul poate ieşi numai dacă accesează corespunzător atât resursele interne (prin motivare), cât şi resursele externe (sistemul de asistenţă socială, biserica, familia, prietenii, comunitatea). Sunt dominaţi de lipsa încrederii că mai pot schimba ceva, lipsa motivaţiei ca urmare a experienţelor de viaţă eşuate şi dependenţa de noul mod de viaţă. Se obișnuiesc să primească de la cei din jurul lor şi de fiecare dată se aşteaptă la mai mult şi cer mai mult.

Nu în ultimul rând, serviciile sociale oferite…

De-a lungul timpului, persoanele fără adăpost au reprezentat o categorie socială care a căpătat mereu atenţia societăţii. Fiecare societate are datoria de a oferi suport membrilor ei atunci când ei se confruntă cu situaţii problematice. De asemenea, şi mai important este faptul că societatea trebuie să ofere şi informaţii despre cum aceste facilităţi sau servicii pot fi accesate. Uneori,  beneficiarii nu ştiu mai nimic despre suportul oferit atât de către stat, cât şi de către organizaţiile non-guvernamentale sau fundaţii, sau în situaţia în care ştiu câte ceva, nu deţin informaţiile complete şi relevante. Fiecare om, chiar dacă are sau nu are adăpost, are următoarele drepturi oferite în sprijinul cetăţenilor:

– act de identitate
– ajutor social
– cantină socială
– pensie
– cămin de bătrâni
– asistenţă medicală
– asistenţă socială pentru persoanele cu handicap
– alte indemnizaţii (pentru persoanele care au copii).

Ajutorul social

Acest drept este acordat în baza legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat şi pot beneficia de acesta următoarele categorii de persoane:

– persoanele singure sau persoanele căsătorite sau despărţite în fapt (dacă ancheta socială justifică acest lucru)
– familiile (persoanele casătorite + copiii acestora)
– persoanele care locuiesc şi se gospodăresc împreună, chiar dacă nu sunt căsătoriţi
– persoanele fără cetăţenie română (apatrizi sau cetăţeni străini cu domiciliu/reşedinţă în România, cetăţeni străini cu statutul de refugiaţi).

De multe ori, cei care solicită sau doresc să aplice pentru acest drept nu deţin informaţii despre formalităţile care trebuie îndeplinite. Astfel, pentru a solicita acest drept, viitorii beneficiari trebuie să se adreseze la primăria unde au avut ultima oară domiciliu stabil, să aibă peste 18 ani şi să întocmească un dosar cu actele justificative necesare că nu beneficiază de nicio sursă de venit şi că se află în evidenţa Agenţiei Municipale/Judeţene de Ocupare şi Formare Profesională.

O altă formă de suport pentru persoanele fără adăpost o reprezintă cantina socială, beneficiind astfel de o masă pe zi. Pot beneficia de acest drept următoarele grupuri:

– persoanele singure/familiile care nu au nici un fel de venit
– persoanele singure/familiile ale căror venituri sunt mai mici decât venitul maxim în baza căruia se acordă ajutor social
– persoanele pensionate pe caz de boală/vârstă, ale căror venituri nu depăşesc un anumit nivel.

În ordine pentru a accesa  această  resursă, persoanele interesate trebuie să aibă următoarele acte:

– act de identitate sau o adeverinţă temporară de identitate valabilă (copie  + original)
– adeverinţă medicală care să confirme  lipsa bolilor contagioase
– declaraţie notarială privind lipsa veniturilor.

Legislaţie în domeniu

  • Legea nr. 905/2011 – Legea asistenţei sociale în România
  • O.U.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale
  • Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social
  • H.G. nr. 1434/2004 privind atribuţiile şi regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
  • Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

Bibliografie:

  • Mendras,1887 apud Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Incursiune în psihologia şi psihosexologia familiei, Editura Preaa Mihaela S.R.L., Bucuresti, 1998, p. 17.
  • Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Incursiune în psihologia şi psihosexologia familiei, Editura Preaa Mihaela S.R.L., Bucuresti, 1998, p. 17.
  • Ana Munteanu, Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, 2003, Iaşi, p. 668.
  • Victor Badea, Asistarea persoanelor adulte fără adăpost, Editura S.P.E.R., Bucureşti , 2003, p. 20

Simona CIMPOCA

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate