ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Exercitiul dreptului la vot – decembrie 2012
06.12.2012 | Marcela COMȘA


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Se apropie alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi spiritele sunt din ce în ce mai încinse. Se emit păreri, se fac presupuneri, se aruncă cu „vorbe”. Art. 9 din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor Republicată[1] dispune că „(1) Judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic.” De asemenea, conform alin. (2) „Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice”. În consecinţă nu voi comenta activităţile cu caracter politic ce se desfăşoară în prezent şi nici nu-mi voi exprima opiniile în legătură cu acestea. Îmi voi permite însă să citez câteva dispoziţii legale.

Art. 2 din Constituţia României[2] prevede că suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte.

Dreptul la alegeri libere este consacrat şi de art. 21 alin. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia „Voinţa poporului este fundamentul puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri libere, care să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal şi exprimat prin vot secret sau după o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”

Art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice arată că „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără niciuna dintre discriminările la care se referă art. 2 şi fără restricţii nerezonabile […] de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor”.

Art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dispune că „Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţii care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.

Este deci unanim considerat că dreptul la alegeri libere este expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi cu adevărat democratice. Acest drept impune respectarea unor exigenţe, inclusiv cea a cunoaşterii normelor juridice în domeniul electoral şi a stabilităţii acestora.

În jurisprudenţa[3] sa pronunţată în aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, „în ordinea lor juridică internă, statele contractante pot supune exerciţiul dreptului la vot şi pe cel al dreptului la eligibilitate unor condiţii cărora, în principiu, dispoziţiile art. 3 nu le sunt potrivnice. Astfel, statele dispun în această materie de o largă marjă de apreciere […] Curtea trebuie să se asigure că asemenea condiţii să nu fie de natură a aduce atingere însăşi substanţei acestor drepturi, privându-le astfel de efectivitatea lor, că ele urmăresc un scop legitim şi că mijloacele folosite pentru realizarea lor nu sunt disproporţionate; în special, asemenea condiţii şi restricţii nu trebuie, practic, să anihileze libera exprimare a opiniei poporului în alegerea corpului legislativ” (Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 52).

În Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 57, Curtea a arătat că statului îi revine obligaţia de a adopta măsuri pozitive pentru a organiza alegeri democratice. Sunt de menţionat şi Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, din 16 martie 2006, şi Cauza Yumak şi Sadak împotriva Turciei, din 8 iulie 2008 în susţinerea poziţiei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Menţionez în acest context şi dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneţia, un act care nu are un caracter obligatoriu, dar care prin recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special.

Faţă de aceste repere în materie electorală voi cita câteva dispoziţii din legislaţia internă, existente din 2008, dar care au suscitat comentarii şi abordări diferite în această perioadă.

Art. 8 din Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali[4] cu modificările şi completările ulterioare stabileşte că[5]:

„(1) Alegătorii votează numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au domiciliul, potrivit delimitării făcute conform art. 18.
(2) Cetăţenii români cu drept de vot, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, îşi exercită dreptul de vot la una dintre secţiile de votare din acea ţară în care îşi au domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile prezentului titlu.
(3) Personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare îşi exercită dreptul de vot la secţia de votare constituită pe lângă misiunea diplomatică sau oficiul consular la care îşi desfăşoară activitatea. Acesta va fi înscris în lista electorală suplimentară de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şi va putea vota pe baza paşaportului diplomatic sau a paşaportului de serviciu.
(4) Membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare, precum şi persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii votează la secţia la care îşi desfăşoară activitatea, după înscrierea lor în lista electorală suplimentară, dacă este cazul, doar dacă domiciliază pe raza acelui colegiu uninominal în care se află secţia de votare respectivă şi sunt arondaţi, conform domiciliului, în altă secţie de votare a aceluiaşi colegiu uninominal, iar candidaţii pot vota la oricare dintre secţiile de votare din cadrul colegiului uninominal în care candidează.
(5) Alegătorii care au fost înscrişi în registrul electoral cu adresa de reşedinţă votează numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au reşedinţa, potrivit delimitării făcute conform art. 18, şi unde sunt înscrişi în copia de pe lista electorală permanentă.”

Acestea se coroborează cu prevederile art. 29(1) În fiecare colegiu uninominal, fiecare competitor electoral poate avea doar o singură propunere de candidatură.
(2) Un candidat poate reprezenta un singur competitor electoral într-un singur colegiu uninominal.
(10) Propunerile de candidatură trebuie să cuprindă circumscripţia electorală şi colegiul uninominal în care candidează, numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul, locul şi data naşterii, ocupaţia, profesia, iar în cazul alianţelor politice sau electorale, partidul care i-a propus. Nu sunt permise candidaturi independente pentru partide politice, alianţe politice sau electorale.”
Conform art. 42 „(5) Alegătorii care fac dovada cu actul de identitate că domiciliază în zona arondată secţiei de votare respective şi au fost omişi din copia de pe lista electorală permanentă pot vota la acea secţie de votare doar pe baza cărţii de alegător şi a actului de identitate, fiind înscrişi în lista electorală suplimentară.
(22^1) Pentru alegătorii netransportabili din cauză de boală sau invaliditate, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate aproba, la cererea scrisă a acestora, însoţită de copii ale unor acte medicale sau alte acte oficiale din care să rezulte că persoanele respective sunt netransportabile, ca o echipă formată din cel puţin 2 membri ai biroului electoral să se deplaseze cu o urnă specială şi cu materialul necesar votării – ştampilă cu menţiunea „VOTAT” şi buletine de vot – la locul unde se află alegătorul, pentru a se efectua votarea. În raza unei secţii de votare se utilizează o singură urnă specială. Urna specială poate fi transportată numai de membrii biroului electoral al secţiei de votare. Urna specială se poate deplasa numai în raza teritorială arondată la respectiva secţie de votare.
(22^2) În cazurile prevăzute la alin. (22^1) votarea se face numai pe baza unui extras, întocmit personal de preşedintele biroului electoral, de pe copia listei electorale permanente sau de pe lista electorală suplimentară existentă la secţia respectivă, semnat şi ştampilat cu ştampila de control a secţiei de votare de către preşedinte. Persoanele cuprinse în aceste extrase trebuie să fie radiate din celelalte liste existente la secţie.
(22^3) În modalitatea prevăzută la alin. (22^1) şi (22^2) pot vota numai persoanele care domiciliază în raza teritorială a secţiei de votare respective şi numai dacă se asigură secretul votului.”

S-a pus întrebarea dacă condiţia instituită alegătorului, cetăţean român de a vota numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au domiciliul (celelalte dispoziţii prezentate sunt reglementări adaptate la o situaţie concretă, dar au acelaşi conţinut) este de natură a aduce atingere acestor drepturi electorale. Consider că dreptul de a alege nu este astfel privat de efectivitatea lui. Această regulă urmăreşte un scop legitim – alegerea unor persoane care să reprezinte comunitatea din colegiul respectiv, evitarea votului multiplu etc. Mijloacele folosite, condiţiile şi restricţiile teritoriale instituite pentru realizarea alegerilor nu sunt disproporţionate. Poate opţiunea legiuitorului nu a fost dintre cele mai bune, dar exprimarea poporului în alegerea corpului legislativ este liberă.

Este o falsă problemă şi cea a românilor din străinătate. Acestora li se aplică regula generală, votează la una dintre secţiile de votare din ţara/colegiul în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi pentru candidaţii respectivi (cei care şi-au depus candidatura pentru colegiul în care domiciliază alegătorul). La fel cum un cetăţean român care lucrează în Bucureşti, dar are domiciliul în Satu Mare va fi obligat (dacă vrea să voteze) să meargă la secţia de votare la care este arondată strada unde îşi are în cartea de identitate domiciliul, respectiv în Satu Mare şi nu va putea vota la Bucureşti, candidaţii din capitală, chiar dacă i-ar aprecia în mod deosebit, la fel un cetăţean român care stă în străinătate, fără forme legale, nu va putea vota acolo ci va trebui să-şi exprime votul la domiciliul său din România şi pentru candidaţii din colegiul din ţară. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu acceptă restricţii ale drepturilor prevăzute de art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele care sunt arbitrare şi bazate pe discriminare politică. În cazul de faţă criteriul este unul obiectiv şi nu se poate invoca o astfel de discriminare. Poate o modificare ulterioară a legii în sensul instituirii posibilităţii exprimării votului prin corespondenţă[6] ar fi benefică. Am rezerve cu privire la dispoziţiile legale referitoare la modul de distribuire a mandatelor de senator şi deputat după alegeri, dar aceasta este un alt aspect pe care nu mi-am propus să-l abordez în materialul de faţă.


[1] Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005;
[2] Constituţia României republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003;
[3] Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pot fi citite în integralitatea lor pe pe site-ul -www.echr.coe.int;
[4] Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice; locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 196 din 13 martie 2008;
[5] Textul este redat aşa cum a fost modificat ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 30 mai 2008;
[6] A se vedea sistemul din SUA.


dr. Marcela COMŞA
judecător, Curtea de apel Braşov

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate