Interviu Gheorghe Piperea. Despre importanta omului. VIDEO
7 decembrie 2012 | JURIDICE.ro
1
Laurentiu Petre: Stimate domnule profesor, va multumim ca ati acceptat sa acordati un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Duminica, 18 noiembrie 2012, v-ati lansat candidatura pentru un loc de deputat in colegiul 16 din Bucuresti. Alaturi de dumneavoatra si-au manifestat sustinerea Ilie Nastase, Emilia Popescu, Doru Borobeica (IRIS), Nicusor Dan si prof. univ. Dan Armeanu, ulterior Mugur Ciuvica. Cum resimtiti aceasta sustinere in plina campanie electorala?
Gheorghe Piperea: A fost bine venita. As spune ca mai mult decat atat, a fost un suport moral extraordinar mai ales ca pe de-o parte sunt oameni foarte cunoscuti in domeniul lor. Cine nu a auzit, de exemplu, de Emilia Popescu sau de Ilie Nastase? Pe de alta parte, oamenii au avut surpriza sa constate ca exista cineva care cel putin in Colegiu era la un nivel de notorietate de 10-15% de cunoastere din partea populatiei acestui colegiu dar care este sustinut de nume mari. S-a repercutat pozitiv asupra a ceea ce am facut, oamenii m-au intrebat, spre exemplu, ce-am facut pentru Ilie Nastase.
Laurentiu Petre: V-ati hotarat sa candidati ca independent, fara sa fiti propulsat de puterea unui partid politic. E mai greu ca si candidat independent?
Gheorghe Piperea: Nu. As spune ca este asa cum ma asteptam sa fie. Cum am vrut sa fie. Nu este mai greu. Daca va ganditi la faptul ca n-am in spate un aparat care sa ma sustina, care sa imi creeze itinerarii, programe, sa ma sustina, cum este spre exemplu contracandidatul meu de la USL, s-ar putea spune ca este un dezavantaj dar se poate transforma de fapt intr-un avantaj, pentru ca in calitate de candidat al unui partid, mai degraba conteaza stampila pe care o ai pe frunte si nu persoana. Or, in alegerile acestea, sa nu uitam, se voteaza omul, de aceea se si numesc alegeri uninominale, si nu partidul. N-as spune ca a fost totusi foarte usor, pentru ca pe de-o parte m-a costat personal foarte mult aceasta campanie, mi-am autofinantat in proportie de peste 85% campania. E un risc pe care mi l-am asumat. Pot sa spun ca nu este ceva care sa ma fi scos din casa practic, sa ma fi dus la faliment, dar pe de alta parte a fost complicat pentru ca a fost greu sa arat oamenilor ca exist, ca exista tipul de om pe care il reprezint eu, care nu a putut sa acceada la functii politice pentru ca nu a facut parte din partide politice, dar pe de alta parte care a putut sa-si faca o cariera si in avocatura si in Universitate, fara sa aiba niciun fel de suport politic. Greu a fost sa devin mai cunoscut in colegiu pentru ca este adevarat ca la nivel national am o anumita notorietate, dar in Colegiul acesta era destul de redusa, in jur de 10-15%. Mai e un avantaj, acela ca inainte de a intra in campanie, a trebuit sa fac o pre-campanie de strangere de semnaturi. Este vorba de 2.300 de semnaturi care reprezinta nici mai mult nici mai putin decat 25% din numarul necesar de voturi pentru a intra in Parlament, adica in jur de 10.000. Pornesc din start cu acest avantaj, care este transformat in avantaj dintr-un dezavantaj initial. Contracandidatii mei nu au acest avantaj, cu exceptia faptului ca sunt cu stampila partidului pe frunte, nu au o notorietate foarte ridicata in campanie si de fapt, am si vazut ca s-au cantonat pe chestiuni ce tin mai degraba de administratia publica locala decat de pozitia de deputat, care inseamna sa reprezinti intreaga tara, nu numai Colegiul. Unii dintre alegatori mi-au atras atentia ca daca ar fi vrut sa voteze din nou primarul, l-au fi votat pe domnul Piedone si nu pe candidatul sustinut de acesta.
Laurentiu Petre: Cum arata o campanie electorala din interior? Este diferita fata de cum se vede de afara?
Gheorghe Piperea: Foarte diferita. Este in primul rand, in acelasi timp, interesant si intrigant sa vezi cum reactioneaza oamenii fata de cineva, care vrea sa ii intrebe pe strada sau eventual in fata usii apartamentului lor, daca ar vota, pe cine ar vota. Eu am avut surpriza placuta sa nu fiu refuzat decat de unul sau doi din zece intrebati. Cred insa ca exista o anumita redundanta. S-a insistat foarte mult in aceasta campanie pe asa-numitul stil de campanie door-to-door. Sa te duci la usa omului tu, sau oamenii din echipa ta de campanie si sa incerci sa il convingi. Am avut 40 de oameni in teritoriu care au facut asta, si eu am facut treaba asta intr-o anumita masura dar, la un moment dat, lunea aceasta am decis sa opresc pentru ca am sesizat o stare de saturatie, de redundanta. Ganditi-va ca sunt in colegiul acesta 6 candidati relativ importanti si cel putin de doua ori s-a mers la fiecare usa in parte, la fiecare cutie postala. In calitatea mea de cetatean nu stiu daca as fi primit mai mult de 2 oameni care sa imi explice ce vor sa faca. A fost interesant insa pentru ca am reusit sa explic proiectele mele, faptele mele, background-ul meu cu cuvinte putine, in asa fel incat sa poata fi intelese de oricine. Depinde si de nivelul de discurs pe care il ai. Provocarea cea mai interesanta pentru mine a fost sa adaptez acest discurs la omul obisnuit, normal. Ceea ce a fost un pic dificil pentru ca, de la a discuta cu studentii in amfiteatru despre niste chestii care par pasareasca juridica, la a discuta cu oamenii, este o diferenta, dar cred ca a fost un experiment reusit. Un lucru interesant in colegiul acesta, desi pare ca este vorba despre Sectorul 4, care se presupune ca este din zona saraca a Bucurestiului, cu niveluri reduse de buna-stare si respectiv educatie, in realitate este un colegiu care este mult peste medie, si ca educatie, si ca venituri. Sunt oameni care sunt aproape toata ziua la serviciu si stau pe internet jumatate de ora pe zi cel putin, sunt oameni care acceseaza Facebook de la corporatia unde lucreaza, motiv pentru care m-am concentrat destul de mult pe aceasta campanie online, pe site-urile de socializare si nu cred ca este o greseala ca m-am oprit luni cu campania aceasta door-to-door. Oamenii au inceput sa spuna „ne-am cam saturat de colindatorii acestia politici” si m-am oprit.
Laurentiu Petre: Ati discutat cu cetatenii din colegiul dumneavoastra. Care a fost reactia lor si cum vad acestia candidatura dumneavoastra?
Gheorghe Piperea: Paradoxal, poate 8 daca nu chiar 9 din 10 oameni intrebati au fost interesati. Cu siguranta vor vota probabil 5-6 din 10. Multi dintre ei inca sunt nehotarati. Sunt nehotarati pentru ca nu stiu cu cine sa voteze, pentru ca nu au optiune. Foarte multi oameni nu vor sa iasa la vot. Sunt convins ca din generatia dumneavoastra, probabil 100% nu vor sa iasa la vot ca nu au cu cine sa voteze. Sau pe de alta parte nu pentru ca nu au cu cine sa voteze dar, sunt convinsi ca cei doi poli politici oricum ar da-o tot cum arata sondajele vor fi in Parlament. Reactia insa a fost pozitiva si culmea ca reactia a fost pozitiva mai degraba de la persoanele cu varste inaintate, mai ales pensionari, care ne-au facut sa credem ca sunt cantonati la un anumit tip de politica, de gen stangist care se refera exclusiv la persoanele defavorizate. Nu este adevarat. Oamenii acestia au fost cei mai interesati de ce am vrut sa spun, iar cei tineri, chiar daca nu am putut sa stau de vorba cu ei, pentru ca sunt activi, sunt la serviciu, au reactionat pozitiv pe internet, pe paginile de socializare si au reactionat cam in proportie de 80% pozitiv, restul de 20% fiind nehotarati. Problema majora este, si nu stiu daca am reusit eu sa conving, totusi, sunt unul singur, in sute sau mii de candidati ca oamenii sunt intr-un fel de cerc vicios. Nu ies la vot. Observati sondajele, cel putin 55% dintre romani nu vor iesi la vot, restul de 45% urmand sa voteze sigur. Nu ies la vot pentru ca nu au cu cine sa voteze, dar nici nu se creeaza o noua clasa politica, adica o optiune, o a treia cale, alta decat cele doua, pe care le stim pana acum. Oamenii acestia care ar vrea sa spuna, sa faca ceva, nu ies de teama esecului. Sa nu fie dezamagiti. Oricum oamenii nu ies la vot. Din cercul acesta vicios trebuie sa se iasa cumva, si cred ca gestul meu tocmai asta isi doreste, gest pe care l-au facut si unii avocati confrati dar care au facut-o prin intermediul unor partide. Spre exemplu, o candidatura foarte interesanta este a domnului Fenechiu, pe care il stimez, de asemenea, o candidatura interesanta este si a lui Gabi Biris.
Laurentiu Petre: In programul dumneavoastra vorbiti despre lupta impotriva ridicarilor abuzive de masini, protejarea spatiilor din Parcul Tineretului sau Parcul Carol, crearea de locuri de parcare, folosirea mijloacelor de transport alternativ precum si de reabilitatea cladirilor? Care dintre proiecte dumneavoastra a fost primit cel mai bine de cetateni din Colegiul dumneavostra?
Gheorghe Piperea: Primele doua, cele cu privire la ridicarea ilegala de masini si respectiv la spatiile verzi din Parcul Tineretului si Parcul Carol. Aceasta pentru ca efectiv sunt doua probleme foarte delicate in acest sector in general. In Sectorul 4 a existat pana in iulie 2012 o Hotarare de Consiliu Local care punea in practica regulamentul acesta de ridicare a masinilor si de concesionare a serviciului catre o societate comerciala si asa mai departe. Intr-un proces de genul celor pe care le-am construit eu, a fost ridicata o exceptie de nelegalitate a acestei HCL. A fost declarata nula, nu mai exista aceasta HCL, deci nu mai exista o baza legala pentru ridicarile de masini si cu toate acestea, evident in Sectorul 4 se ridica in continuare masini intr-un stil care provoaca rasul daca nu ai fi uneori in aceasta situatie de a fi tu cel pagubit. In 5 minute se intampla si trecerea politistului de la locala si reintoarcerea lui pe langa masina respectiva si in alte 30 de secunde vin, ca la Formula 1, cei care ridica masinile si ti-au ridicat masina, chiar daca masina respectiva este pusa acolo pe avarii si este clar ca ai avut o chestiune urgenta, ca nu obstaculezi circulatia si nu ar fi trebuit sa ti se ridice masina, ci cel mult sa iti dea o amenda pentru parcare neregulamentara. In ce priveste defrisarile de parcuri asta este realmente, o problema foarte dura, foarte prezenta si actuala. In Parcul Tineretului urmeaza sa se defriseze nu mai putin de 2 hectare de teren cu tot cu padurea de acolo pentru a se construi un ansamblu rezidential. Probabil ca saptamana viitoare vom face un fel de manifestatie pentru a se opri asa ceva, din pacate e o hotarare judecatoreasca irevocabila care il obliga pe Piedone sa emita o autorizatie de constructie. S-a emis o autorizatie de constructie pentru acest ansamblu rezidential, ca sa inceapa mai trebuie un singur lucru, de data aceasta de la Oprescu, o autorizatie de defrisare. Indiferent de pozitia pe care o am dupa 9 decembrie, o sa ma opun cu toate fortele mele de avocat specializat in astfel de situatii, cazuri, litigii la aceasta defrisare pentru ca e parcul unde de 10 ani de zile imi plimb copilul. Tin la acest parc efectiv, am toate emotiile si sentimentele mele cu privire la copilul meu, o parte dintre ele sunt acolo. Nu pot permite sa se ciunteasca acest parc pentru ca cineva care a cumparat niste drepturi litigioase si a obtinut cu spagile de rigoare autorizatiile respective isi doreste sa faca un ansamblu rezidential. Nu voi permite acest lucru.
Laurentiu Petre: Fata de discutiile si propunerile venite din partea cetatenilor, ati simtit vreo nevoie de adaptare a programului electoral?
Gheorghe Piperea: Nu. Foarte multe persoane au venit cu cerinte concrete de ajutor pe planul juridic-litigios stiind ca este vorba despre un avocat care s-a implicat in cazuri de acest gen, economice si sociale. In mod evident le-am dat sfaturile care se pot da in acele 10-15 minute in care poti sa discuti cu omul dar le-am cerut sa revina cu aceste chestiuni dupa ce se va fi terminat campania electorala pentru ca trebuie separate cele doua posturi in care ma aflu, nu as vrea sa le confund. Pe de alta parte, proiectele pe care le-am discutat, punctual, patru-cinci, au fost de fiecare data primite cu entuziasm. Spre exemplu in acest colegiu, nu degeaba v-am spus ca este vorba despre o populatie cu venituri peste medie si cu o educatie peste medie. Practic nu exista niciun om care sa nu fie imprumutat la banci. De asemenea, nu exista niciun om care sa nu aiba sau care sa nu se teama ca va avea in curand, niste probleme de supra-indatorare. Proiectul legii insolventei particularilor despre care stiti ca este scris de mine si este promovat in Parlament, dar e trantit in Parlament din cauza opozitiei FMI-ului. Toata lumea s-a aratat interesata in acest proiect fara nicio sugestie de completare ci doar cu intrebarea cand o sa fie adoptata aceasta lege. In ce priveste profesiile liberale, ca sa ajung in zona noastra de interes, atunci cand am propus plafonarea CAS-ului la 5 salarii medii pe economie asa cum este CAS-ul, ma refer la asigurarile de sanatate respectiv la asigurarile de pensii, toata lumea a reactionat pozitiv. De asemenea, atunci cand am discutat despre o eventuala cota unica de asigurari sociale si de sanatate de 25% pentru profesiile liberale, toata lumea a reactionat pozitiv, ba chiar a spus ca in aceste conditii evaziunea fiscala in aceasta zona ar putea sa fie zero sau aproape de zero. De altfel, precum stiti, in clasa profesiilor liberale se intampla foarte rar sa avem evaziune fiscala, la cunostinta mea spre exemplu, in zona de activitate a practicientilor in insolventa evaziunea fiscala este realmente zero. Oamenii ar prefera sa dea statului 25% cu titlu de contributii, de fapt nu statului roman, ci tuturor celorlalti care se afla intr-o situatie care necesita interventia statului, interventia sistemelor de asigurari sociale, decat sa aiba cine stie ce probleme de natura patrimoniala sau penala. Problema care se pune este ca de la 25% pana la 55%, cat este acum nivelul de contributii cumulate, diferenta este asa de mare, incat presiunea e extrem de mare. Ganditi-va la o punga in care este o cantitate de lichid. Cu cat presezi mai mult punga respectiva, cu atat apar mai repede mai multe supape pe unde apa scade. Asa si cu evaziunea fiscala, sau cu evitarea platii impozitelor si taxelor. Cu cat aceasta presiune fiscala este mai mare, cu atat tentatia de a nu plati prin mijloace legale sau nelegale contributii, impozite, taxe este mai mare. De aici bineinteles ideea pe care am discutat-o cu oamenii ca mai degraba decat sa ne apucam sa inasprim legislatia evaziunii fiscale si sa majoram pedepsele, am incercat sa relaxam cumva regimul si sa stimulam in felul acesta, sa prevenim evaziunea fiscala, dar in acelasi timp sa stimulam cresterea gradului de conformare voluntara. Fiscalistii stiu ce inseamna aceasta, adica platesc de buna-voie, fara sa fiu nevoit sa stau dupa restrictiile sau presiunile pe care le pune statul.
Laurentiu Petre: Va multumim si va dorim mult succes!
Gheorghe Piperea: Va multumesc!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
