Primul spital public condamnat penal in Romania

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4, din data de 04.06.2010, în dosarul de urmărire penală 1512/P/2009, au fost trimişi în judecată, inculpaţii B. E, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal şi Spitalul Clinic de Urgenţă S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal.

În aceeaşi cauză, au fost judecaţi şi inculpaţii A. G. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal), C. M. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal) şi T. G. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal).

Judecătoria sectorului 4, Secţia penală, prin sentinţa nr. 3249 din 27 decembrie 2011, i-a condamnat pe inculpaţii persoane fizice pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată la pedeapsa cu închisoarea de 3 luni, dispunând suspendarea sub supraveghere a acesteia, stabilind un termen de încercare de 3 ani (în ceea ce o priveşte pe inculpata B. E.) şi la pedepse cu amenda cuprinsă între 8.000 şi 10.000 de lei (în ceea ce îi priveşte pe A. G., C. M. şi T. G.).

De asemenea, instanţa a dispus condamnarea Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti, în baza art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal, la o pedeapsă de 300.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Totodată, instanţa i-a obligat pe toţi inculpaţii în solidar, iar pe inculpaţii A. G., C. M. şi T. G., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile, cu titlu de daune morale. În acest context, Judecătoria a constatat că asigurătorul S.C. A. S.A. nu poate fi obligat la plata daunelor morale pentru inculpatul Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti conform prevederilor poliţei pentru asigurare de răspundere civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 13-14 noiembrie 2009, nou-născutul D. G. A. în vârstă de 3 zile, internat la nivelul Secţiei de neonatologie a Maternităţii B. din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti, a suferit arsuri pe 20% din suprafaţa corpului în timp ce se afla într-un incubator în timpul unei proceduri de fototerapie. Astfel, se reţine că inculpata B. E. a aşezat nou-născutul dezbrăcat în incubatorul marca Alize, având pe el doar pampers şi ochelari de protecţie, deasupra căruia era aşezată lampa de fototerapie cu lumină rece, însă faţă de numărul de recomandări pentru fototerapie raportat la numărul de incubatoare existente în secţie, inculpata a plasat câte doi nou-născuţi în incubatoare, inclusiv în cel marca Alize, despre care cunoştea faptul că se supraîncălzea. Totodată, pentru protecţia nou-născuţilor inculpata a aşezat de-a lungul pereţilor laterali ai incubatoarelor între nou-născuţi şi scutece rulate, inclusiv un scutec rulat la picioarele nou-născuţilor, aceştia fiind aşezaţi fiecare cu capul înspre una din laturile mai scurte ale incubatorului şi cu picioarele spre mijloc. În intervalul orar 02.00-03.00, nou-născutul a înlăturat prin rostogolire protecţia pe care ar fi trebuit să o asigure scutecele rulate ajungând în exteriorul suprafeţei tăviţei din plastic şi a intrat în contact cu suprafeţele metalice fierbinţi ale incubatorului, fapt ce i-a cauzat leziuni grave, arsuri de gradul II şi III, pe 20% din suprafaţa corpului, inculpata găsindu-l în poziţia culcat pe partea stângă, cu faţa spre una din laturile scurte ale incubatorului.

S-a mai reţinut că la data de 2.07.2009 Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti a încheiat cu S.C. A. S.R.L. un contract de prestare servicii, având ca obiect asigurarea service-ului dispozitivelor medicale utilizate de unitatea sanitară care nu erau în garanţie, inclusiv şase incubatoare aflate la Maternitatea B., printre care şi incubatorul model CA Alize. Din interpretarea contractului, redactat defectuos, rezultă că S.C. A. S.R.L. şi-a asumat obligaţia efectuării lunare a unei inspecţii tehnice periodice (ITP) cu privire la aparatele medicale vizate, precum şi aceea a efectuării reparaţiilor în cazul constatării unor defecţiuni, service-ul urmând a fi efectuat de către lucrătorii din cadrul aşa-numitului „Departament Electronică”, respectiv de tehnicienii service A. G., C. M. şi inginerul service T. G.

Până la producerea incidentului care a dus la vătămarea corporală a nou-născutului D. G. A., inculpaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu privind incubatoarele în mod formal, fără a le verifica temeinic şi a semnala eventualele nereguli şi a le remedia; iar această împrejurare a permis continuarea utilizării de către personalul medical a aparatului implicat în incident, cu defecţiuni grave de funcţionare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs toţi cei cinci inculpaţi, partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. şi partea civilă D. G. A. Curtea de apel Bucureşti, prin decizia din 18 mai 2012, a respins toate recursurile ca nefondate, hotărârea Judecătoriei sectorului 4 rămânând aşadar definitivă.

Aceasta este, la cunoştinţa noastră, prima hotărâre de condamnare a unui spital public din România, rămasă definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Prin urmare, o primă condiţie pentru angajarea răspunderii penale, constând în existenţa personalităţii juridice, este îndeplinită de spitalele din România, indiferent de tipul acestora.

Potrivit legii, spitalul poate fi public, public cu secţii private sau privat (art. 165 alin. (2) din Legea nr. 95/2006). În speţa ce face obiectul prezentului comentariu, spitalul care a fost condamnat penal este un spital clinic de urgenţă. Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, un asemenea spital poate funcţiona numai ca spital public. Mai departe, legea prevede că spitalul public (deci inclusiv spitalul de urgenţă) poate fi organizat numai ca instituţie publică, în conformitate cu prevederile art. 171 alin. (3) din Lege. Or, aşa cum prevede art. 19¹ alin. (1) din Codul penal, instituţiile publice se numără printre persoanele juridice exceptate, în unele situaţii, de la răspundere penală. Prin urmare, pentru a vedea dacă în speţa ce face obiectul prezentului comentariu, spitalul putea fi condamnat penal, trebuie analizate aspectele referitoare la răspunderea penală a instituţiilor publice.

Astfel, abordarea existentă în Codul penal român în vigoare  permite ca o instituţie publică să se bucure de imunitate penală ori de câte ori are printre prerogativele sale o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat. Or, în majoritatea cazurilor, cel puţin una dintre activităţile desfăşurate de instituţiile publice nu poate face obiectul domeniului privat. Această prevedere legală conduce din nou la soluţii ce pot ridica probleme în raport cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii[1]. În acelaşi timp însă, doctrina a observat că aceeaşi împrejurare – exercitarea unor atribuţii de autoritate – este adeseori invocată pentru a fundamenta imunitatea penală a statului ca persoană juridică şi că, deci, un asemenea criteriu este conciliabil cu principiul egalităţii în faţa legii penale. Astfel, de lege lata, ori de câte ori are a cerceta dacă o instituţie publică răspunde sau nu din punct de vedere penal, instanţa trebuie să cerceteze natura ansamblului activităţilor acesteia (iar nu numai pe aceea care a ocazionat săvârşirea infracţiunii).

Aşadar, pentru a vedea dacă Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. putea fi condamnat penal, trebuie cercetat dacă printre activităţile desfăşurate de acesta există şi activităţi care nu pot face obiectul domeniului privat. Trebuie menţionat în acest sens că hotărârea ce face obiectul prezentului comentariu nu cuprinde nicio analiză a acestei probleme, spitalul fiind condamnat având în vedere probele de la dosar şi documentele care îi atestă personalitatea juridică.

Cu toate acestea, aşa cum am menţionat, spitalul condamnat penal în speţa de faţă este un spital clinic de urgenţă. Or, după cum anticipam, potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice. Ne întrebăm aşadar dacă instanţa nu ar fi trebuit să aibă în vedere această împrejurare, care ar putea conduce la ideea că spitalele publice au în atribuţiile lor un monopol de stat, adică o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat (serviciile medicale de urgenţă) şi prin urmare nu pot răspunde penal. În sens contrar ar pleda art. 31 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care „asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop”[2]. În orice caz, în cadrul acestei analize, trebuie avute în vedere şi aspecte legate de aplicarea legii în timp (Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. a fost înfiinţat cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006), precum şi activităţile specifice ale spitalului condamnat, astfel cum acestea rezultă din documentaţia referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea spitalului, depusă la dosarul cauzei.

În fine, se cuvine a fi precizat că noul Cod penal aduce o modificare în această materie, fiind restrânsă imunitatea penală a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, imunitatea nemaifiind una generală ci privind, în reglementarea propusă, doar infracţiunile comise în desfăşurarea unor asemenea activităţi. În sistemul noului Cod penal, rămân aşadar excepţii de la răspunderea penală a persoanei juridice doar statul şi autorităţile publice, potrivit art. 135 alin. (1), în timp ce răspunderea penală a instituţiilor publice este limitată la acele cazuri în care infracţiunea a fost săvârşită în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Astfel, potrivit art. 135 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Prin urmare, dacă speţa de faţă s-ar fi judecat potrivit noului Cod penal, nu ar mai fi apărut nicio problemă privind angajarea răspunderii penale a spitalului.

Speţa ce face obiectul prezentului comentariu ridică şi numeroase alte probleme interesante ce ţin de răspunderea penală a persoanei juridice. Astfel, hotărârea Judecătoriei sectorului 4 relevă necesitatea unei analize a laturii obiective şi a laturii subiective a infracţiunii pentru care a fost condamnat spitalul. Instanţa precizează, de asemenea, anumite criterii care pot fi luate în considerare la stabilirea cuantumului amenzii penale. O problemă interesantă, care a apărut deja şi în alte dosare, se referă la posibilitatea cumulului calităţii de inculpat cu cea de persoană responsabilă civilmente în cadrul aceluiaşi proces penal. Alte probleme vizează acţiunea civilă îndreptată împotriva spitalului şi răspunderea societăţii de asigurare pentru daunele morale la care a fost condamnat spitalul, precum şi răspunderea societăţii comerciale care a avea obligaţia efectuării lucrărilor de service pentru aparatele medicale utilizate de spital[3].

Andra-Roxana ILIE

Secţiuni: Drept penal, Dreptul sanatatii, RNSJ

Cuvinte cheie: actiune civila in procesul penal, amenda penala, daune morale, neglijenta in serviciu, persoana juridica, spital public, vătămare corporală gravă din culpă

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!