BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
13 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Primul spital public condamnat penal in Romania
11.12.2012 | Andra-Roxana TRANDAFIR (ILIE)


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4, din data de 04.06.2010, în dosarul de urmărire penală 1512/P/2009, au fost trimişi în judecată, inculpaţii B. E, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal şi Spitalul Clinic de Urgenţă S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal.

În aceeaşi cauză, au fost judecaţi şi inculpaţii A. G. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal), C. M. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal) şi T. G. (pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal).

Judecătoria sectorului 4, Secţia penală, prin sentinţa nr. 3249 din 27 decembrie 2011, i-a condamnat pe inculpaţii persoane fizice pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată la pedeapsa cu închisoarea de 3 luni, dispunând suspendarea sub supraveghere a acesteia, stabilind un termen de încercare de 3 ani (în ceea ce o priveşte pe inculpata B. E.) şi la pedepse cu amenda cuprinsă între 8.000 şi 10.000 de lei (în ceea ce îi priveşte pe A. G., C. M. şi T. G.).

De asemenea, instanţa a dispus condamnarea Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti, în baza art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal, la o pedeapsă de 300.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Totodată, instanţa i-a obligat pe toţi inculpaţii în solidar, iar pe inculpaţii A. G., C. M. şi T. G., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.A. la plata sumei de 200.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile, cu titlu de daune morale. În acest context, Judecătoria a constatat că asigurătorul S.C. A. S.A. nu poate fi obligat la plata daunelor morale pentru inculpatul Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti conform prevederilor poliţei pentru asigurare de răspundere civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 13-14 noiembrie 2009, nou-născutul D. G. A. în vârstă de 3 zile, internat la nivelul Secţiei de neonatologie a Maternităţii B. din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti, a suferit arsuri pe 20% din suprafaţa corpului în timp ce se afla într-un incubator în timpul unei proceduri de fototerapie. Astfel, se reţine că inculpata B. E. a aşezat nou-născutul dezbrăcat în incubatorul marca Alize, având pe el doar pampers şi ochelari de protecţie, deasupra căruia era aşezată lampa de fototerapie cu lumină rece, însă faţă de numărul de recomandări pentru fototerapie raportat la numărul de incubatoare existente în secţie, inculpata a plasat câte doi nou-născuţi în incubatoare, inclusiv în cel marca Alize, despre care cunoştea faptul că se supraîncălzea. Totodată, pentru protecţia nou-născuţilor inculpata a aşezat de-a lungul pereţilor laterali ai incubatoarelor între nou-născuţi şi scutece rulate, inclusiv un scutec rulat la picioarele nou-născuţilor, aceştia fiind aşezaţi fiecare cu capul înspre una din laturile mai scurte ale incubatorului şi cu picioarele spre mijloc. În intervalul orar 02.00-03.00, nou-născutul a înlăturat prin rostogolire protecţia pe care ar fi trebuit să o asigure scutecele rulate ajungând în exteriorul suprafeţei tăviţei din plastic şi a intrat în contact cu suprafeţele metalice fierbinţi ale incubatorului, fapt ce i-a cauzat leziuni grave, arsuri de gradul II şi III, pe 20% din suprafaţa corpului, inculpata găsindu-l în poziţia culcat pe partea stângă, cu faţa spre una din laturile scurte ale incubatorului.

S-a mai reţinut că la data de 2.07.2009 Spitalului Clinic de Urgenţă S.I. Bucureşti a încheiat cu S.C. A. S.R.L. un contract de prestare servicii, având ca obiect asigurarea service-ului dispozitivelor medicale utilizate de unitatea sanitară care nu erau în garanţie, inclusiv şase incubatoare aflate la Maternitatea B., printre care şi incubatorul model CA Alize. Din interpretarea contractului, redactat defectuos, rezultă că S.C. A. S.R.L. şi-a asumat obligaţia efectuării lunare a unei inspecţii tehnice periodice (ITP) cu privire la aparatele medicale vizate, precum şi aceea a efectuării reparaţiilor în cazul constatării unor defecţiuni, service-ul urmând a fi efectuat de către lucrătorii din cadrul aşa-numitului „Departament Electronică”, respectiv de tehnicienii service A. G., C. M. şi inginerul service T. G.

Până la producerea incidentului care a dus la vătămarea corporală a nou-născutului D. G. A., inculpaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu privind incubatoarele în mod formal, fără a le verifica temeinic şi a semnala eventualele nereguli şi a le remedia; iar această împrejurare a permis continuarea utilizării de către personalul medical a aparatului implicat în incident, cu defecţiuni grave de funcţionare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs toţi cei cinci inculpaţi, partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. şi partea civilă D. G. A. Curtea de apel Bucureşti, prin decizia din 18 mai 2012, a respins toate recursurile ca nefondate, hotărârea Judecătoriei sectorului 4 rămânând aşadar definitivă.

Aceasta este, la cunoştinţa noastră, prima hotărâre de condamnare a unui spital public din România, rămasă definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. Prin urmare, o primă condiţie pentru angajarea răspunderii penale, constând în existenţa personalităţii juridice, este îndeplinită de spitalele din România, indiferent de tipul acestora.

Potrivit legii, spitalul poate fi public, public cu secţii private sau privat (art. 165 alin. (2) din Legea nr. 95/2006). În speţa ce face obiectul prezentului comentariu, spitalul care a fost condamnat penal este un spital clinic de urgenţă. Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, un asemenea spital poate funcţiona numai ca spital public. Mai departe, legea prevede că spitalul public (deci inclusiv spitalul de urgenţă) poate fi organizat numai ca instituţie publică, în conformitate cu prevederile art. 171 alin. (3) din Lege. Or, aşa cum prevede art. 191 alin. (1) din Codul penal, instituţiile publice se numără printre persoanele juridice exceptate, în unele situaţii, de la răspundere penală. Prin urmare, pentru a vedea dacă în speţa ce face obiectul prezentului comentariu, spitalul putea fi condamnat penal, trebuie analizate aspectele referitoare la răspunderea penală a instituţiilor publice.

Astfel, abordarea existentă în Codul penal român în vigoare  permite ca o instituţie publică să se bucure de imunitate penală ori de câte ori are printre prerogativele sale o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat. Or, în majoritatea cazurilor, cel puţin una dintre activităţile desfăşurate de instituţiile publice nu poate face obiectul domeniului privat. Această prevedere legală conduce din nou la soluţii ce pot ridica probleme în raport cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii[1]. În acelaşi timp însă, doctrina a observat că aceeaşi împrejurare – exercitarea unor atribuţii de autoritate – este adeseori invocată pentru a fundamenta imunitatea penală a statului ca persoană juridică şi că, deci, un asemenea criteriu este conciliabil cu principiul egalităţii în faţa legii penale. Astfel, de lege lata, ori de câte ori are a cerceta dacă o instituţie publică răspunde sau nu din punct de vedere penal, instanţa trebuie să cerceteze natura ansamblului activităţilor acesteia (iar nu numai pe aceea care a ocazionat săvârşirea infracţiunii).

Aşadar, pentru a vedea dacă Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. putea fi condamnat penal, trebuie cercetat dacă printre activităţile desfăşurate de acesta există şi activităţi care nu pot face obiectul domeniului privat. Trebuie menţionat în acest sens că hotărârea ce face obiectul prezentului comentariu nu cuprinde nicio analiză a acestei probleme, spitalul fiind condamnat având în vedere probele de la dosar şi documentele care îi atestă personalitatea juridică.

Cu toate acestea, aşa cum am menţionat, spitalul condamnat penal în speţa de faţă este un spital clinic de urgenţă. Or, după cum anticipam, potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice. Ne întrebăm aşadar dacă instanţa nu ar fi trebuit să aibă în vedere această împrejurare, care ar putea conduce la ideea că spitalele publice au în atribuţiile lor un monopol de stat, adică o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat (serviciile medicale de urgenţă) şi prin urmare nu pot răspunde penal. În sens contrar ar pleda art. 31 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care „asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop”[2]. În orice caz, în cadrul acestei analize, trebuie avute în vedere şi aspecte legate de aplicarea legii în timp (Spitalul Clinic de Urgenţă S.I. a fost înfiinţat cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006), precum şi activităţile specifice ale spitalului condamnat, astfel cum acestea rezultă din documentaţia referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea spitalului, depusă la dosarul cauzei.

În fine, se cuvine a fi precizat că noul Cod penal aduce o modificare în această materie, fiind restrânsă imunitatea penală a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, imunitatea nemaifiind una generală ci privind, în reglementarea propusă, doar infracţiunile comise în desfăşurarea unor asemenea activităţi. În sistemul noului Cod penal, rămân aşadar excepţii de la răspunderea penală a persoanei juridice doar statul şi autorităţile publice, potrivit art. 135 alin. (1), în timp ce răspunderea penală a instituţiilor publice este limitată la acele cazuri în care infracţiunea a fost săvârşită în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Astfel, potrivit art. 135 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Prin urmare, dacă speţa de faţă s-ar fi judecat potrivit noului Cod penal, nu ar mai fi apărut nicio problemă privind angajarea răspunderii penale a spitalului.

Speţa ce face obiectul prezentului comentariu ridică şi numeroase alte probleme interesante ce ţin de răspunderea penală a persoanei juridice. Astfel, hotărârea Judecătoriei sectorului 4 relevă necesitatea unei analize a laturii obiective şi a laturii subiective a infracţiunii pentru care a fost condamnat spitalul. Instanţa precizează, de asemenea, anumite criterii care pot fi luate în considerare la stabilirea cuantumului amenzii penale. O problemă interesantă, care a apărut deja şi în alte dosare, se referă la posibilitatea cumulului calităţii de inculpat cu cea de persoană responsabilă civilmente în cadrul aceluiaşi proces penal. Alte probleme vizează acţiunea civilă îndreptată împotriva spitalului şi răspunderea societăţii de asigurare pentru daunele morale la care a fost condamnat spitalul, precum şi răspunderea societăţii comerciale care a avea obligaţia efectuării lucrărilor de service pentru aparatele medicale utilizate de spital[3].


[1] Spre exemplu, nu va răspunde penal pentru comiterea unei infracţiuni de fals intelectual Banca Naţională a României, care este o instituţie publică şi care desfăşoară anumite activităţi ce nu pot face obiectul domeniului privat, dar va răspunde pentru aceeaşi infracţiune orice altă bancă comercială. A se vedea, pentru aceste aspecte, A. R. Ilie, Angajarea răspunderii penale a persoanei juridice, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 22.
[2] A se vedea totodată art. 94 şi urm. din Legea nr. 95/2006. A se vedea şi L. V. Lefterache, Vinovăţia persoanei juridice în cazul infracţiunilor contra persoanei în reglementarea noului Cod penal, în „Noile Coduri ale României: culegere de studii: Conferinţa Naţională a Noilor Coduri ale României: Timişoara, 27-28 mai 2011”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 569. Autoarea apreciază că „pot răspunde penal atât spitalele publice, organizate ca instituţii publice [art. 171 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată, deoarece desfăşoară o activitate ce poate face obiectul domeniului privat”.
[3] Comentariul integral, care include analiza tuturor problemelor menţionate mai sus, a apărut în Curierul Judiciar nr. 10/2012.


Andra-Roxana ILIE

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 13 de comentarii cu privire la articolul “Primul spital public condamnat penal in Romania”

  1. Florin RADU spune:

    considerarea raspunderii persoanelor juridice ca fiind PENALA, este, probabil, cea mai mare aberatie din drept.

    • Care ar fi argumentele pentru aceasta opinie? Ma gandesc ca s-a scris ceva literatura pe tema aceasta si s-a reflectat totusi la reglementarea actuala; nu putem arunca o afirmatie in eter fara sa o justificam. 🙂

      • Florin RADU spune:

        pt o prezentare detaliata a argumentelor impotriva raspunderii penale a persoanelor jurice, a se vedea, de exemplu: f. streteanu, r. chirita, „raspunderea penala a persoanei juridice”, ed. rosetti, bucuresti, 2002, p. 45 – 87.
        vedeti, de asemena, neaparat, autorii citati la subsoluri.

        • Desigur, am citit argumentele prezentate in lucrarea domnului profesor Streteanu – atat pe cele impotriva raspunderii penale a persoanelor juridice, cat si pe cele in favoarea acestei institutii.
          Ma interesa mai degraba parerea dumneavoastra sau poate cateva ganduri legate experienta practica, care sa conduca la argumente pentru care aceasta institutie nu este, in realitate, viabila.

          • Florin RADU spune:

            draga colega,
            argumentele mele sunt, in principiu, cele clasice, enuntate deja de mari profesori si specialisti in dreptul penal:
            – raspunderea penala, prin faptul ca presupune sine qua non pedeapsa inchisorii, este specifica persoanei fizice, deoarece doar aceasta poate suporta aceasta sanctiune.
            – persoanele juridice nu au capacitate de actiune, nu au vointa, nu pot percepe realitatea, nu pot avea reprezentarea mentala a unor situatii, a pericolului social – pe scurt, nu exista.
            – insasi considerarea persoanelor juridice ca subiecte de drept este o fictiune, un artificiu teoretic, fortat de natura lucrurilor. si daca in dreptul non-penal, o putem oarecum accepta, in dreptul penal este imposibil (in practica mea avocatiala, de multe ori am dificultati mari in a explica justitiabililor de ce trebuie ” sa ne judecam cu firma si nu cu seful ei”; desigur, justitiabilii nu au studii juridice, dar faptul ca unui om „obisnuit” i se pare ca o reglementare juridica este aberanta, ar trebui sa dea de gandit).
            – raspunderea penala este, deci, strict personala.
            – nu in ultimul rand, cand intram in concretul institutiior de drept material, apar situatii de-a dreptul absurde: discutam, de exemplu, de rezolutie infractionala; discutam despre infractiunea deviata; despre iter criminis; despre reprezentarea mentala a realitatii; despre eroare de fapt – toate in legatura cu o entitate pe care o recunoastem pe calea unei conventii socio -juridice de fictivitate.
            – sanctiunile reglementate in prezent ca fiind penale nu au nimic in comun cu adevaratele sanctiuni penale. ce are, de exemplu, suspendarea activitatii unei p.j. cu natura si esenta unei sanctiuni penale ?!
            – oricum, eu nu inteleg de ce se incapataneaza unii sa denumeasca normele ce sanctioneaza personele juridice, „raspundere penala”.
            de ce ?!
            de ce nu ii zicem raspundere comerciala ori societara, de exemplu ?!
            referitor la intrebarea ref. la practica … pai, nu prea exista practica, toti practicienii dreptului penal (avocati, magistrati, politisti) se arata socati de o asemenea institutie juridica.

  2. desi solutia ar putea fi temeinica problema este ca scopul sanctiunii nu va fi niciodata atins. faptul ca un spital – finantat din bugetul local si cel al asigurarilor sociale – plateste o suma de bani tot bugetului de stat nu va duce la „reeducarea” persoanei juridice.

    tot ce se va intimpla este ca banii din amenda penala se vor achita tot din surse bugetare venite din buget (adica idn taxe si impozitele noastre). Si atunci, care este pedeapsa? se vor face citeva hirtii in plus pentru a se cere o rectificare bugetara in sensul de a se primi banii aferenti amenzii penale.

    nici o persoana din conducerea spitalului nu va fi sanctionata deoarece culpa acestora nu este la fel de evidenta ca cea a asistentei medicale iar medicilor-manageri nu li se apreciaza culpa prin prisma unui administrator profesionist deoarece nici nu sunt. sunt doar niste medici care se ocupa si de aspecte administrative.

    problema ESENTIALA si evitata mai tot timpul de catre Minister este cea a asigurarilor. Cel mai grav este faptul ca s-a permis ca asiguratorul sa fie exonerat – in baza politei – de plata unor daune. Este in esenta politei de asigurare sa acopere asemenea daune si atunci de s-a permis existenta unor asemenea polite. Este stiut faptul ca acestea se negociaza de fiecare asigurator si unitate medicala in parte, neexistind un echivalent medical al RCA in cazul masinilor.

    si daca asiguratorul ar fi achitat toata dauna, nici nu ar fi avut rost condamnarea spitalului.

    Amenda penala este la fel de utila ca si desfiintarea lui – pina la urma cetatenii care beneficiaza de serviciile medicale vor suferi fie prin lipsa fondurilor (diminuate ca urmate a platii amenzii) fie prin lipsa totala de servicii (in cazul desfiintarii).

    Si intrebarea esentiala este: unde este protejat cetateanul prin aplicarea acestei amenzi penale? Procesul penal ce interes public protejeaza? Daca analizei elementele esentiale ale spetei – dincolo de aspectele sale legale – ai senzatia ca traiesti in Kafka. Nu a interesat deloc protejarea cetatenilor si a interesului public ci doar aplicarea mecanica a unor prevederi din CP.

  3. Va multumesc pentru comentariu.

    Asiguratorul a fost exonerat de raspundere pentru daunele morale, ceea ce, fireste, este discutabil. Amenda penala insa, fiind personala, nu putea fi platita decat de spital.

    Fara a apara ideea raspunderii penale a persoanelor juridice de drept public, credmai degraba ca, in astfel de spete, in care inculpat este o institutie publica ori o entitate de drept privat foarte cunoscuta, nu cuantumul pedepsei amenzii este esential, ci impactul pe care o hotarare de condamnare il are atat la nivelul opiniei publice, chiar si in ceea ce priveste publicitatea negativa, cat si ireferitor la masurile pe care conducerea persoanei juridice in cauza le va lua pentru prevenirea savarsirii unor fapte similare. Din acest punct de vedere, cetateanul este protejat prin aplicarea sanctiunii in cauza. Tocmai de aceea amenzile penale nu sunt si nu trebuie sa fie deosebit de mari (comparativ, de exemplu, cu cele aplicabile in domeniul dreptului concurentei).

    Cu privire la medicii-manageri, este inca devreme sa ne pronuntam. Exista, deocamdata, doar situatia Maternitatii Giulesti, in care este judecat si managerul, precum si aceasta speta, in care, desi niciuna din persoanele din conducerea spitalului nu a fost urmarita penal, instanta de fond a aratat in mod expres ca nimic nu impiedica efectuarea unei urmariri penale pe cale separata pentru a se stabilit daca si in ce masura pot fi considerati a fi vinovati managerii.

  4. „Din acest punct de vedere, cetateanul este protejat prin aplicarea sanctiunii in cauza” – nu inteleg cum cetateanul care merge la spital si unde nu poate beneficia de medicamente datorita lipsei fondurilor (platite statului sub forma amenzii penale) este protejat?

    „ci impactul pe care o hotarare de condamnare il are atat la nivelul opiniei publice, chiar si in ceea ce priveste publicitatea negativa”- aratat-mi cum este acest lucru aplicabil spitalelor de stat? ati sesizat ca aceste spitale au inceput sa ramina fara bolnavi datorita imaginii proaste? tot sistemul sanitar are o imagine proasta in fata cetateanului asa ca aceasta sanctiune nu isi are rostul.

    dimpotriva, face mai mult rau decit bine si asta chiar cetateanului pe care se presupune ca il protejeaza. In conditiile in care exista orase cu o singura maternitate, unde sa se duca cetateanul in acele cazuri in care aceasta este amendata penal si nu mai are bani de medicamente sau produse medicale? unde ar fi protectia acordata cetateanului?

  5. Dan VARTIC spune:

    Este foarte bine ca s-a instituit raspunderea penala a persoanei juridice, de ce sa nu protejam cetateni dar si statul de actiunile unei persoane juridice folosite drept arma de diverse persoane sau chiar daca nu e folosita drept arma, in momentul in care exercita cineva o activitate in folosul ei, si savarseste o infractiune se responsabilizeaza accea persoana juridica pentru a implementa un set de masuri mai eficiente, astfel ca toata lumea are de castigat!

    • @dan – aplicati aceasta teorie a dvs la cazul de fata – amendarea spitalului si diminuarea bugetului sau de medicamente si servicii medicale. Unde are lumea de cistigat in acest caz? definiti aceasta notiunea de „lume” care are de cistigat si poate reusesc sa vad lumina de la capatul tunelului in aceasta speta.

      nu reusesc sa imi imaginez pe cineva care a cistigat in urma acestei sentinte (raportat la amenda penala, nu la alte dispozitii).

      • Dan VARTIC spune:

        Eu sper ca in virtutea functiei de sanctiune si reeducare a pedepsei spitalul sa fie responsabilizat si sa acorde o mai mare atentie la aceste echipamente, eu cand am citit sentinta m-am gandit la parinti, ce poate simti un parinte cand copilul sau are parte de efectele unei asemenea neglijente, cred ca chiar nu il intereseaza teoriile pro si contra raspunderii penale a persoanei juridice ci doar sanctionarea celor vinovati iar pe alta parte este o sansa, nu o pot cuantifica deocamdata, ca Ministerul Sanatatii sa fie atentionat asupra pericolelor ce se pot naste in procesul de functionare a unui spital dar si personalul implicat sa dea dovada de o mai mare atentie.

        • @dan- ca unul care vad pe biroul meu cazuri noi de malpraxis la fiecare 2-3 zile iti garantez ca nu exista o asemenea posibilitate de responsabilizare. altfel as fi muritor de foame.

          din pacate ( dintr-un punct de vedere) sunt departe de a ma lasa de malpraxis medical si de a ma apuca de un alt domeniu de practica.

  6. Florin RADU spune:

    cred ca am fost gresit inteles: eu nu spun ca persoanele juridice nu trebuie sanctionate, ci doar ca e aberant a considera ca aceasta raspundere are natura penala.
    de altfel, natura penala a raspunderii persoanelor juridice a aparut in contextul in care unii autori de drept penal din vestul europei au dorit sa emita o teorie noua, revolutionara.
    din pacate pt ei, insa, aceasta teorie este plina de argumente fortate si nesustinute.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate