Raspunderea penala a persoanei juridice. Cumulul calitatii de inculpat si de parte responsabila civilmente in cadrul aceluiasi proces penal

13 decembrie 2012 | Andra-Roxana TRANDAFIR

Prima hotarare penala de condamnare a unui spital public din Romania, prezentata intr-un comentariu anterior, ridica si o problema interesanta cu care se confrunta din ce in ce mai mult instantele de judecata.

Astfel, in speta mentionata, aparatorul Spitalului Clinic de Urgenta S.I. a aratat ca „Spitalul are calitate si de inculpat si de parte responsabila civilmente, va fi greu de condamnat in doua calitati”. Problema se cuvine a fi analizata, intrucat este deja incidenta in mai multe dosare aflate pe rolul instantelor judecatoresti.

Este stiut ca, inainte de introducerea in dreptul roman a institutiei raspunderii penale a persoanei juridice, o astfel de entitate putea fi parte in procesul penal prin trei dintre cele patru calitati prevazute de lege in acest sens (parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente). Incepand cu luna octombrie 2006, persoana juridica a „dobandit” si posibilitatea de a avea cea de-a patra calitate in procesul penal: aceea de inculpat[1] . O problema interesanta care se pune in legatura cu aceasta noua calitate se refera la admisibilitatea cumularii ei cu cea de parte responsabila civilmente ori excluderea reciproca a celor doua calitati[2]. Mai departe, daca admitem ca aceste calitati pot fi cumulate, se pune problema daca persoana juridica poate fi condamnata si ca inculpat, si ca parte responsabila civilmente, pentru savarsirea aceleiasi fapte.

In primul rand, trebuie mentionat ca raspunderea penala a persoanei juridice in dreptul roman este o raspundere directa, pentru fapta proprie. Persoana juridica nu raspunde din punct de vedere penal si nici nu ar putea raspunde pentru fapta altei persoane. Prin urmare, atunci cand are calitatea de inculpat in procesul penal, persoanei juridice i se imputa o fapta proprie. Pentru aceeasi fapta pot fi urmarite si condamnate si persoanele fizice care au contribuit la savarsirea aceleiasi infractiuni[3], dupa cum prevede in mod expres art. 19¹ alin. (2) C. pen. si dupa cum s-a intamplat in speta de fata. Desigur, in orice situatie, persoanele fizice raspund intotdeauna pentru fapta proprie, raspunderea penala fiind personala.

Prin urmare, daca in cadrul aceluiasi proces penal persoana fizica si persoana juridica sunt chemate sa raspunda penal, ambele vor fi chemate sa raspunda pentru o fapta proprie care constituie infractiune. Ele urmeaza a raspunde asadar, daca sunt respectate toate conditiile, si pentru aceeasi fapta penala (in intelesul de aceeasi atingere adusa valorilor sociale protejate de lege, indiferent de calificarea juridica pe care o va primi aceasta atingere pentru fiecare dintre cele doua categorii de persoane).

Pe cale de consecinta, si raspunderea civila a inculpatilor persoane juridice si persoane fizice, in cazul in care aceasta este angajata in cauza, se va intemeia pe aceeasi fapta, adica pe infractiunea comisa. Raspunderea civila va fi asadar o raspundere pentru fapta proprie, intocmai ca si raspunderea penala.

Or, este admis ca partea responsabila civilmente intr-un proces penal raspunde nu pentru fapta proprie, ci pentru fapta altuia[4]. In acest sens, art. 24 alin. (3) C. proc. pen. prevede ca persoana responsabila civilmente este persoana chemata sa raspunda, potrivit legii civile, pentru faptele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului. Raspunderea partii responsabile civilmente este in realitate o raspundere civila delictuala intemeiata pe fapta altei persoane, care poate fi angajata in conditiile art. 1372-1373 C. civ. (art. 1000 din vechiul Cod civil).

Avand in vedere aceste aspecte, contrar opiniei exprimate de noi initial si de alti autori[5], apreciem ca in cadrul aceluiasi proces penal poate fi cumulata calitatea de inculpat a unei persoane juridice cu cea de parte responsabila civilmente, tinand seama de faptul ca pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive, nu este inca antrenata nicio forma de raspundere a persoanelor judecate, operand prezumtia de nevinovatie. O asemenea imprejurare trebuie admisa cu atat mai mult cu cat este posibil ca persoana juridica sa fie achitata ca si inculpat, dar sa i se poata recunoaste o raspundere pentru fapta prepusului; din acest punct de vedere, posibilitatea cumulului celor doua calitati este utila si prezinta importanta practica.

Nu se poate sustine insa ca, cu privire la aceeasi fapta, o persoana juridica poate fi condamnata civil atat avand in vedere calitatea sa de inculpat (care presupune, dupa cum am aratat, o raspundere pentru fapta proprie), cat si aceea de parte responsabila civilmente (care implica o raspundere pentru fapta altei persoane, mai exact a comitentului pentru fapta prepusului). Prima forma de raspundere o exclude pe cea de-a doua, reprezentand maximul de raspundere la care poate ajunge o persoana in procesul penal (raspundere penala si raspundere civila pentru fapta proprie), ceea ce da nastere la un maxim de drepturi si obligatii in cadrul procesului ca urmare a condamnarii sale.

La acest argument trebuie adaugat faptul ca, potrivit art. 1382 C.civ. (art. 1003 din vechiul Cod civil), cand fapta prejudiciabila (in aceasta situatie, infractiunea) este imputabila mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire. Aceasta inseamna ca, in calitate de inculpat, daca este condamnata, persoana juridica raspunde oricum pentru intreaga suma cu care s-a constituit parte civila persoana vatamata prin infractiunea comisa, indiferent ca aceasta suma este ceruta si de la persoanele fizice din cauza, dupa cum prevede in mod expres art. 1443 C. civ. (art. 1039 din vechiul Cod civil). Desigur, daca persoana juridica plateste intreaga suma, ea are drept de regres impotriva persoanelor fizice obligate in solidar in temeiul art. 1384 C. civ. (art. 1053 din vechiul Cod civil), dar acest drept de regres nu se intemeiaza pe obligatia persoanei juridice de a garanta despagubirea celor care au suferit daune prin actiuni comise de persoanele fizice care actioneaza in numele si pe seama lor (cum se intampla in cazul raspunderii comitentului pentru fapta prepusului), ci pe actul juridic al platii.

In speta mentionata mai sus, fara a analiza in mod expres daca Spitalul putea fi condamnat si ca inculpat, si ca parte responsabila civilmente, instanta a hotarat condamnarea acestuia doar in calitate de inculpat, aplicandu-i, dupa cum am aratat, o amenda penala. De asemenea, avand in vedere condamnarea Spitalului in aceasta calitate, instanta a dispus obligarea acestuia la plata daunelor morale fata de partea civila in solidar cu ceilalti inculpati persoane fizice. Prin urmare, instanta a ales sa „trateze” Spitalul, din punctul de vedere al acordarii despagubirilor civile, intocmai ca pe un inculpat persoana fizica, antrenandu-i raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, iar nu pe cea pentru fapta altuia.

[1] Pentru identitate de ratiune, consideratiile ce urmeaza vor avea in vedere si posibilitatea cumularii calitatii de invinuit si a celei de parte responsabila civilmente, cu toate ca invinuitul nu este parte in procesul penal.
[2] A se vedea, pentru aceste aspecte, A. R. Ilie, Angajarea raspunderii penale a persoanei juridice, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, nr. 122.
[3] Persoanele fizice care au comis actul material al infractiunii pentru care este urmarita si condamnata persoana juridica nu pot fi considerati participanti in sensul art. 23 C. pen., cu anumite exceptii.
[4] A se vedea I. Neagu, Tratat de procedura penala. Partea generala, ed. a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 204.
[5] A se vedea D.M. Costin, Raspunderea persoanei juridice in dreptul penal roman, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 537. Autoarea, tratand problema masurilor asiguratorii care pot fi luate fata de persoana juridica, arata ca „persoana juridica nu poate avea in aceeasi cauza si calitatea de inculpat si calitatea de parte responsabila civilmente”.