Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea Constitutionala despre alegerile parlamentare
14.12.2012 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Joi, 13 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a dat publicitatii urmatorul comunicat:

„Ca urmare a comentariilor aparute in mass-media cu privire la modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, Curtea Constitutionala face urmatoarele precizari:

Prin Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, sesizare formulata de 54 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

In urma efectuarii controlului de constitutionalitate, Curtea a constatat urmatoarele:

I. „Legea criticata incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), potrivit carora „Romania este stat de drept […]”, ale art. 2 – Suveranitatea si ale art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului), intrucat consacra o solutie legislativa contrara vointei poporului exprimate la referendumul national din data de 22 noiembrie 2009″ (par.XII 1)

„Curtea constata ca, la data de 22 octombrie 2009, Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, a emis Decretul nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum national, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009, prin care a chemat poporul roman sa isi exprime vointa cu privire la doua probleme de interes national: trecerea la un Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari la maximum 300 de persoane.

Pana la momentul adoptarii legii criticate in prezenta cauza, optiunea poporului in sensul reducerii numarului de parlamentari nu a format obiectul niciunei reglementari legislative. In ceea ce priveste reglementarea criticata, aceasta modifica legea electorala, respectiv Legea nr. 35/2008, iar, prin reglementarea tipului de scrutin, poate determina o crestere a numarului de parlamentari, care nu respecta vointa poporului exprimata la referendum.

Or, referendumul, indiferent de caracterul sau – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului national din anul 2009, reprezinta o modalitate de exercitare a suveranitatii nationale.

Art. 2 din Constitutie prevede in acest sens ca „Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.” Cu privire la acest text din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, de exemplu prin Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, ca „exprima vointa constituantului roman, potrivit careia, in cadrul democratiei reprezentative, suveranitatea nationala apartine intr-adevar poporului roman, insa aceasta nu poate fi exercitata intr-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirecta, mijlocita, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urma reprezinta expresia suveranitatii nationale, manifestata prin exprimarea vointei cetatenilor in cadrul alegerilor libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”. (par. XII 1.2-1.5.)

„[…], Curtea constata ca reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o solutie legislativa care nu respecta vointa exprimata de popor la referendumul consultativ mentionat este in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1, 2 si 61.” (par. XII 1.12.)

II. „Legea criticata incalca principiul securitatii juridice, consacrat implicit de art. 1 alin. (5) din Constitutie, intrucat modifica legislatia electorala in anul in care au loc alegeri, iar aceasta modificare are consecinte negative asupra bunei desfasurari a procesului electoral si a exercitarii dreptului la vot. „ (par. XII 2)

Precizare: Curtea nu a sanctionat, in sine, modificarea legislatiei electorale in anul in care au loc alegeri, ci faptul ca aceasta modificare – care intervenea cu cateva luni inaintea alegerilor – avea consecinte negative asupra bunei desfasurari a procesului electoral si a exercitarii dreptului la vot. Curtea a retinut in acest sens ca:

„[…] legea criticata […] modifica, in principal, tipul de scrutin stabilit de reglementarea electorala actuala in materie, in incercarea de a corecta unele dintre deficientele acesteia. […].

Demersul legiuitorului nu este insa fundamentat in sensul retinut de Curte in jurisprudenta sa (in raport cu realitatile economice, politice si sociale ale tarii, rolul partidelor politice in procesul electoral, necesitatea rationalizarii Parlamentului), aspect criticat de autorii sesizarii cu referire la dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.

[…] dispozitiile art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie obligatia fundamentarii actelor normative. Potrivit alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 24/2000, solutiile pe care proiectul de act normativ le cuprinde „[…] trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se in considerare interesul social, politica legislativa a statului roman si cerintele corelarii cu ansamblul reglementarilor interne si ale armonizarii legislatiei nationale cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale la care Romania este parte, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, „pentru fundamentarea noii reglementari se va porni de la dezideratele sociale prezente si de perspectiva, precum si de la insuficientele legislatiei in vigoare”.

Lipsa unei fundamentari temeinice a actului normativ in discutie determina, pentru motivele aratate, incalcarea prevederilor din Constitutie cuprinse in art. 1 alin. (5), potrivit carora, „in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, precum si ale art. 147 alin. (4) potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii.

Se constata, totodata, ca modificarea Legii nr. 35/2008- in esenta acesteia, cata vreme modificarea priveste tipul de scrutin reglementat de actuala legislatie – intervine cu aproximativ 6 luni inaintea alegerilor, ceea ce, astfel cum sustin si autorii sesizarii in motivarea acesteia, incalca principiile statuate de Curtea Constitutionala in aplicarea art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in concordanta cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu raportare si la Codul bunelor practici in materie electorala adoptat de Comisia de la Venetia.

Curtea constata ca si legislatia electorala actuala a fost modificata cu mai putin de un an inainte de alegeri. Spre deosebire insa de situatiile in care a avut a examina prevederi ale acestei legislatii, situatii cand nu a fost sesizata cu critici in acest sens, in prezenta cauza Curtea a fost sesizata si trebuie sa se pronunte cu privire la modificarea intempestiva a legislatiei electorale din perspectiva consecintelor pe care aceasta le produce – la fel ca in precedentul solutionat prin Decizia nr. 51/2012 -, precum si cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.

Pentru a raspunde acestor critici, Curtea trebuie sa aiba in vedere evolutia legislatiei electorale si a problemelor de constitutionalitate pe care aceasta le-a ridicat de-a lungul timpului, reflectate in jurisprudenta sa in materie, jurisprudenta care a incorporat, in raport cu aceasta evolutie, prin receptarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o serie de principii statuate in documente internationale de referinta.

Astfel, de-a lungul timpului, instabilitatea legislativa in materie electorala, determinata de modificarea acestei legislatii, cu precadere, in anii electorali, s-a relevat a fi nu doar un factor de incertitudine juridica, ci si o cauza a deficientelor acestei legislatii, constatate cu prilejul aplicarii sale. De aceea, Curtea a constatat si a subliniat in repetate randuri necesitatea fundamentarii actului de legiferare, precum si a realizarii unui demers legislativ complex in materie electorala – a unei reexaminari „de ansamblu” a Legii nr. 35/2008. Ceea ce a sanctionat Curtea prin Decizia nr. 51/2012, invocata de autorii sesizarii, nu a fost doar modificarea legislatiei electorale intr-un an in care au loc alegeri. Retinand incalcarea, prin legea criticata, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, Curtea a analizat consecintele acestei modificari: „dificultati suplimentare autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptarii la procedura nou instituita si operatiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune”, „dificultati in exercitarea dreptului de vot, dificultati care pot avea ca efect, in cele din urma, restrangerea exercitiului acestui drept”.

Sunt astfel incalcate dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) si (5), precum si ale art. 2.” (par. XII 2.19 -2.17)

III. «Punctul 16 din legea ce face obiectul sesizarii, respectiv alin. (112) introdus la art. 48 din Legea nr. 35/2008, incalca prevederile constitutionale ale art. 2 – Suveranitatea, art. 4 – Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 61 alin. (1) teza intai potrivit caruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman […]” si art. 62 alin. (1) potrivit caruia „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorate”» (par.XII 3)

„[…] Curtea constata, mai intai, ca dispozitiile criticate pun in discutie modul de atribuire a mandatelor de deputati si senatori, asadar tipul de scrutin reglementat de lege. In principiu, optiunea pentru un anume tip de scrutin apartine legiuitorului, solutie care rezulta din dispozitiile art. 62 din Constitutie care obliga la alegerea prin vot a Parlamentului, lasand legiuitorului posibilitatea de a stabili prin lege tipul sistemului electoral, precum si modalitatile concrete de organizare si desfasurare a scrutinului. […]” (par. XII 3.2)

„Indiferent de sistemul electoral sau tipul de scrutin pentru care opteaza legiuitorul, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte daca sunt respectate, in reglementarea acestora, principiile si dispozitiile Constitutiei.

Curtea constata in acest sens ca, daca alin. (11) al art. 48 din Legea nr. 35/2008, astfel cum a fost modificata, prevede un scrutin majoritar uninominal, potrivit caruia mandatele de deputati si senatori se atribuie candidatilor care au obtinut cel mai mare numar de voturi in cadrul colegiilor uninominale, alin. (112) al aceluiasi articol, introdus ca urmare a admiterii unui amendament formulat la Camera Deputatilor, prevede reguli suplimentare de atribuire a mandatelor de deputat.

Astfel, in plus fata de mandatele rezultate din alegerea prin scrutin majoritar uninominal, la nivelul fiecarui judet „in care locuitorii apartinand comunitatii romanesti sau unei minoritati nationale depasesc, conform datelor oficiale finale ale ultimului recensamant al populatiei, 7% din totalul locuitorilor judetului”, „se acorda un mandat in Camera Deputatilor candidatului cel mai bine plasat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati” in cazul in care „niciun candidat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati nu a obtinut mandat conform alin. (11)”.

Asadar, la numarul de mandate stabilite pe baza normei de reprezentare reglementate de art. 5 din Legea nr. 35/2008, se va adauga un numar de mandate variabil in functie de doua criterii: ponderea unei minoritati nationale, respectiv comunitati romanesti in populatia unui judet si optiunea alegatorilor din judetul respectiv (care il poate plasa ori nu pe unul sau mai multi reprezentanti ai minoritatii/comunitatii printre cei alesi pe baza scrutinului uninominal). Astfel, in afara mandatelor de deputati si senatori ce rezulta direct din scrutin, poate exista un numar de mandate de deputati rezultate indirect din scrutin, altele decat cele la care se refera dispozitiile art. 62 alin. (2) teza a doua din Constitutie (a carei aplicare este realizata in legea electorala de un alt text – art. 9 din Legea nr. 35/2008).

Aceasta reglementare este neconstitutionala prin:

a) lipsa de legitimitate si reprezentativitate a unui mandat astfel stabilit si obtinut;

b) incompatibilitatea cu dispozitiile art. 62 alin. (2) teza intai din Constitutie, potrivit carora „organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale”;

c) incompatibilitatea cu dispozitiile constitutionale a conceptului de „comunitate romaneasca” cu referire la populatia unui judet al Romaniei.

Astfel, mandatele atribuite in conformitate cu regula stabilita de alin. (112) al art. 48 din Legea nr. 35/2008 rezulta indirect din scrutin, iar numarul voturilor pe care il obtin persoanele carora li se atribuie aceste mandate, in raport cu numarul voturilor competitorilor electorali care obtin mandate prin scrutin majoritar uninominal la nivel de colegiu, respectiv circumscriptie electorala, determina o reprezentare incorecta si inegala a voturilor cetatenilor in Parlamentul Romaniei, in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 2 – Suveranitatea, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului si art. 62 alin. (1) potrivit caruia „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale”.

Acest numar de mandate nu se stabileste in functie de principiul reprezentativitatii, ci in raport cu ponderea minoritatilor nationale sau a comunitatii romanesti in cadrul circumscriptiei electorale, care poate sau nu depasi pragul minim de 7% stabilit in mod aleatoriu de catre legiuitor. Se observa ca stabilirea acestui prag nu are niciun temei constitutional sau legal. De altfel, reglementarea sa nu este motivata nici in Raportul intocmit de Comisia juridica de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor, acolo unde amendamentul a fost introdus.

Curtea Constitutionala a retinut in jurisprudenta sa (Decizia nr. 53 din 12 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 18 martie 2004) ca in Romania „insasi Constitutia confera un regim special organizatiilor apartinand minoritatilor nationale, care sa le permita acestora reprezentarea politica in cadrul autoritatii legiuitoare”. Acest regim special este reglementat prin dispozitiile art. 62 alin. (2).

Textul de lege criticat este in contradictie cu dispozitiile art. 62 alin. (2) din Constitutie, intrucat, in temeiul sau, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament pot dobandi mai multe locuri de deputat, in functie de numarul circumscriptiilor electorale aflate in ipoteza reglementata de textul de lege. Or, potrivit art. 62 alin. (2) din Constitutie, aceste organizatii aflate in ipoteza prevazuta de norma constitutionala (aceeasi cu a textului legal criticat) „au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale”. „Conditiile legii electorale” la care face trimitere dispozitia citata se refera la reglementarea modului de atribuire a acestui loc si nu poate fi interpretat in sensul ca, prin legea electorala, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament ar putea dobandi un numar mai mare de locuri de deputat intr-un alt mod decat prin vot „universal, egal, direct, secret si liber exprimat”.

O reprezentare diferita in Parlament in raport cu structura etnica a circumscriptiilor electorale (judetele tarii) – in sensul ca la un numar identic sau apropiat de alegatori, carora, potrivit normei de reprezentare, le revine un numar identic de mandate de parlamentari, va exista, in realitate, un numar diferit de mandate rezultate in mod diferit – direct sau indirect din scrutin – corespunzator structurii etnice a judetelor in cauza, contravine principiilor constitutionale enuntate si, totodata, incalca prevederile art. 4 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora „statul are ca fundament unitatea poporului roman.

Curtea constata, totodata, ca dispozitiile alin.(112) al art. 48 din Legea nr. 35/2008 determina o dubla reglementare a situatiei minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, cata vreme Legea nr. 35/2008 stabileste, in art. 9 alin. (1), ca „(1) Organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati nationale definite potrivit art. 2 pct. 29, legal constituite, care nu au obtinut in alegeri cei putin un mandat de deputat sau de senator au dreptul, potrivit art. 62 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, ia un mandat de deputat, daca au obtinut, pe intreaga tara, un numar de voturi egal cu cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat”.

Mai mult, textul criticat extinde exceptia prevazuta de Constitutie pentru cetatenii apartinand minoritatilor nationale (definita de Legea nr. 35/2008, in art. 2 pct. 29, ca fiind „acea etnie care este reprezentata in Consiliul Minoritatilor Nationale) si in ceea ce priveste persoanele de etnie romana, pe care, printr-o sintagma fara niciun suport constitutional, respectiv aceea de „comunitate romaneasca”, le asimileaza, sub acest aspect, minoritatilor nationale.

Or, sintagma „poporul roman” pe care legiuitorul constituant o foloseste atunci cand, in art. 2 alin. (1) stabileste ca „suveranitatea nationala apartine poporului roman”, implica in mod necesar unitatea si unicitatea poporului, fiind incompatibila cu identificarea, in cadrul poporului roman si pe teritoriul Romaniei, a unor structuri bazate pe apartenenta la etnia romana – „comunitati romanesti”, ai caror membri sa beneficieze, in virtutea unui statut asimilat minoritatilor nationale, de drepturi conferite cetatenilor apartinand unei minoritati nationale in considerarea acestei apartenente. O astfel de reglementare incalca si dispozitiile art. 16 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora „cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.” (par. XII 3.6-3.18)

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca legea criticata incalca, in ansamblul sau, dispozitiile Constitutiei cuprinse in art.1 – Statul roman, art. 2 – Suveranitatea, art. 4 – Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului), art. 62 – Alegerea Camerelor si art. 147 alin. (4) privind caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale. (par. XIV)”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate