Secţiuni » Noutăţi
Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro


Print Friendly, PDF & Email

Exclusiv: Proiect referitor la exercitarea atributiilor specifice functiei de Presedinte al Curtii de Apel
17.12.2012 | JURIDICE.ro

Suntem bucuroși să vă prezentăm, în premieră absolută, un Proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de Președinte al unei Curți de Apel.

„P R O I E C T

REFERITOR LA EXERCITAREA ATRIBUŢIILOR SPECIFICE FUNCŢIEI DE PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL CONSTANŢA

candidat
Lefter Gabriel

C U P R I N S

CAPITOLUL I – PREZENTARE GENERALĂ A INSTANŢEI
CAPITOLUL II – DISFUNCŢIONALITĂŢI SESIZATE IN ACTIVITATEA INSTANŢELOR ŞI SOLUŢII PROPUSE PENTRU INLĂTURAREA LOR
1. Lipsa implementării proiectului „Stabilirea valorii optime de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă”
2. Lipsa acută de personal şi insuficienţa a spaţiilor
3. Organizarea şi mobilarea sălilor de judecată
4. Asigurarea accesului judecătorilor de la toate instanţele arondate la soluţiilor pronunţate de Curtea de Apel Constanţa
5. Respectarea programului cu publicul în cadrul compartimentelor registratură şi arhivă
6. Imposibilitatea organizării unor spaţii de fumat
7. Respectarea regulamentului privind protecţia muncii
III. OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII DE PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL
1. Unificarea practicii judiciare la nivelul Curţii
2. Managementul eficient al resurselor umane la Curtea de Apel Constanţa şi instanţele din circumscripţia acesteia
3. Dezvoltarea carierei judecătorului
4. Transparenţa actului decizional
5. Justiţia ca serviciu public
6. Elaborarea de ghiduri cu bune practici în instanţe
7. Pregătirea instanţelor pentru intrarea în vigoare a noilor coduri
8. Planificarea bugetară
ANEXE

I. PREZENTARE GENERALĂ A INSTANŢEI

1. Curtea de Apel Constanţa este o instanţă cu sediul în Constanţa, str. Traian nr. 35 C, care funcţionează într-un imobil dat în folosinţă la 01.09.2005; clădirea – alcătuită din subsol (arhivă şi garaje), parter şi 4 etaje -, are o suprafaţă construită desfăşurată de 4.900 mp.

Deoarece, încă din faza de proiect, actualul „Palat al Justiţiei” se dorea a fi sediul Judecătoriei, iar realizarea şi finalizarea investiţiei s-a întins pe o perioadă de timp mult mai lungă decât cea anticipată, clădirea ce constituie sediul Curţii de Apel asigură cu greu funcţionarea instanţei la parametrii acceptabili; birourile judecătorilor şi personalului auxiliar şi conex se află la etajele 3 şi 4 (etajele 1 şi 2 sunt ocupate de secţiile penală şi I civilă ale Tribunalului Constanţa); parterul clădirii este ocupat cu arhivele celor două instanţe şi cu două săli de judecată, care împreună cu celelalte două săli de judecată de la etajul 2 al clădirii, sunt folosite în comun de Tribunalului şi Curtea de Apel Constanţa; arhivele celor două secţii civile ale Curţii ocupă o singură cameră, iar arhiva secţiei penale o altă cameră.

Curtea de Apel Constanţa şi instanţele din subordine (a căror schemă totală cuprinde 202 posturi, din care doar 184 ocupate) au în raza de competenţă teritorială judeţele Constanţa şi Tulcea, unităţi administrative al căror specific geografic şi economic (litoral şi Delta Dunării, porturi maritime şi fluviale şi şantiere navale) se reflectă şi atât în specificul, volumul şi complexitatea cauzelor cât şi în organizarea instanţelor, la Tribunalul Constanţa fiind organizată o Secţie maritimă şi fluvială[1], iar secţia a II a Curţii are în competenţa sa materială judecarea căilor de atac împotriva acestui tip de litigii.

Curtea de Apel este organizată pe secţii, departamente, compartimente şi birouri.

Secţiile instanţei sunt în număr de 3, respectiv: 1.) Secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie – în cadrul căreia activează 10 judecători,  5 grefieri, 1 grefier însărcinat cu executările penale, 2 arhivari; 2.) Secţia I Civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale – ce are repartizaţi 10 judecători, 9 grefieri, 1 arhivar, 1 expert; 3.) Secţia a II-a Civilă, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal – în cadrul căreia activează 13 judecători, 8 grefieri, 3 arhivari.

Compartimentele instanţei sunt organizate conform art. 37 şi urm. din Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti în: grefă, registratură, arhivă, statistică şi documentare-bibliotecă. Grefa instanţei are un număr de 25 de grefieri, conduşi de primul grefier, repartizaţi pe secţii, în raport de volumul acestora; arhiva şi registratura este deservită de 6 grefieri arhivari repartizaţi pe cele 3 arhive ale instanţei, aferente celor 3 secţii, de trei agenţi procedurali şi doi aprozi – comuni celor trei secţii – care fac parte din personalul conex; în compartimentul funcţionează un grefier statistician (care, de fapt, îndeplineşte, în principat, activitatea de secretariat pentru preşedintele şi vicepreşedintele instanţei); în cadrul compartimentului documentare este repartizat un grefier documentarist

Operaţiunile financiar-contabile, evidenta bunurilor, asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea activităţii instanţelor şi gospodărirea localurilor revine departamentului economico-financiar şi administrativ care condus de un manager economic şi în cadrul căruia funcţionează 6 persoane organizate într-un compartiment financiar-contabil, un compartiment administrativ şi un birou de audit.

Distinct, în cadrul biroului informatică, lucrează 3 specialişti IT (care asigură şi consultanţa pentru instanţele din subordine); biroul personal este deservit de o singură persoană, funcţionar public, biroul tehnic este condus de un inginer specialist în construcţii, în cadrul biroului de informare şi relaţii publice este delegat grefierul documentarist; personalul contractual numără 6 persoane: un psiholog, un referent, 3 muncitori şi un îngrijitor.

În raza Curţii de Apel Constanţa se află 11 instanţe, din care 7 în judeţul Constanţa şi 4 în judeţul Tulcea; la aceste instanţe, un număr de 12 funcţii de conducere (preşedinte şi vicepreşedinte) sunt vacante, iar alte 5 posturi de preşedinţi de secţii urmează a se vacanta la începutul anului 2013.

În ceea ce priveşte volumul total de activitate al instanţelor, în anul 2011 acestea au pe rol un număr de 158019 dosare, în scădere cu 0,54% faţă de anul anterior; dintre acestea, un număr de 108527 reprezintă cauze noi în 2011, cu 11,94% mai puţine dosare decât în anul precedent; s-au soluţionat un număr de  118170, în creştere cu 0,47% faţă de anul 2010.

La Curtea de Apel Constanţa, numărul dosarelor înregistrate în 2011 a fost de 9645 cu 33,47% mai multe decât în 2010; stocul de dosare cu care s-a început anul 2011 a fost de 1835 cauze, cu -7,60% mai puţine decât în anul precedent; din totalul acestora, s-a soluţionat în 2011 nu număr de 8459 dosare, cu 14,66% mai multe decât în 2010; aceasta a dus la creşterea stocului final  cu 64,63% şi la o scădere a operativităţii cu 8,25% faţă de anul 2010.

II. DISFUNCŢII ÎN ACTIVITATEA INSTANŢEI

De la început, vreau să subliniez că, din punct de vedere al activităţii Curţii de Apel, referitoare la toate sectoarele, începând cu activitatea de judecată şi terminând cu arhivarea, instanţa se bucură de un climat calm, de înţelegere a propriilor responsabilităţi şi asumare conştientă a îndatoririlor pe care personalul le are în baza legilor, regulamentelor sau dispoziţiilor organelor de conducere.

Această bună situaţie se datorează, în principal, bunei conduceri a instanţei dar şi ocupării rapide a posturilor vacante (ca urmare a pensionării mai multor judecători) cu personal bine calificat (în urma promovării concursurilor organizate pe materiile secţiilor în care schema de personal era incompletă), cât şi unei atente selectări a personalului auxiliar privind ocuparea posturilor vacante de grefier prin modalitatea promovării prevăzute de Legea nr. 567/2004.

Cu toate acestea, activitatea Curţii şi a instanţelor din subordine poate fi îmbunătăţită, astfel încât, ţinându-se cont de interesele tuturor grupurilor constituite în ansamblul entităţii constituite din Curtea de Apel şi instanţele arondate cu care se află în interdependenţă, să se articuleze un mecanism unitar astfel încât să se creeze premisele unei funcţionări normale pe fiecare treaptă componentă.

1. Lipsa implementării proiectului „Stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă”

Primul inconvenient în activitatea Curţii de Apel Constanţa (dar şi al instanţelor din subordine, mai puţin Tribunalul Constanţa) este lipsa implementării proiectului „Stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă” demarat în anul 2009, adoptat prin H.C.S.M. nr. 2119/2009 şi continuat de C.S.M. şi pentru anul 2012 conf. H.C.S.M. nr. 4/2012.

Deşi aplicarea acestui program ar trebui să fie una unitară, faţă de împrejurarea că, nivelul de încărcare al şedinţelor de judecată diferă substanţial de la o instanţă la alta, se pot ivi situaţii în care numărul de dosare raportat la numărul de judecători să nu stimuleze managementul instanţei să introducă un sistem de administrare al volumului de activitate.

Consider necesar a sublinia că printre primele măsuri adoptate de C.S.M. ca urmarea a recomandărilor din cuprinsul Raportului Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare[2] se numără şi continuarea implementării în bune condiţii a proiectului privind „Stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă”[3].

Având în vedere că, faţă de primul semestru al anului 2011, volumul de activitate al Curţii de Apel a crescut cu aproximativ 40%[4], că Judecătoria Constanţa se numără printre instanţele „cu volum excesiv de mare”[5], înregistrând în primele 6 luni peste 31.000 de cauze, că la Judecătoria Tulcea încărcătura pe judecător, în aceeaşi perioadă, este de 1194 dosare şi că Tribunalul Constanţa este a II-a instanţă de acest nivel ca volum de activitate pe ţară cu peste 24.514, apreciez că punerea în practică a programului va putea conduce la instituirea de bună administrare a resurselor umane, la scurtarea duratei procesului şi îmbunătăţirea eficientei procedurilor judiciare ce sunt considerate priorităţi de reformare a sistemului judiciar din România[6], calificat drept „cel mai puţin eficace din U.E.”[7]

În plus, având în vedere unele dintre raţiunile care au condus la adoptarea acestui proiect[8] se pot înlătura unele dintre principalele cauze care determină suprasolicitarea profesională a judecătorilor: repartizarea dosarelor fără a se ţine seama de gradul de complexitate al acestora, volumul mare de muncă, presiunea termenelor.

De aceea, îmi propun, după consultarea colegilor din cadrul Curţii şi al instanţelor arondate şi după evaluarea realistă a consecinţelor practice din perspectiva personalului, dar mai ales a calităţii şi eficienţei actului de justiţie, să pun în practică programul „Stabilirea valorii optime de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă”.

Aceasta se poate realiza printr-o comunicare eficientă care să învedereze că principalele aspecte pozitive privitor la activitatea de judecată au vizat alocarea unui timp mai mare pentru studiul dosarelor, a jurisprudenţei relevante, precum şi pentru motivarea hotărârilor, aspect care a condus la o îmbunătăţire a calităţii hotărârilor pronunţate concomitent cu o creştere a operativităţii în soluţionarea dosarelor aflate pe stoc; în planul valorificării resurselor umane este menţionată o mai bună echilibrare a volumului de activitate între judecători concomitent cu asigurarea unei încărcături relativ constante pe completele de judecată, precum şi o mai eficientă alocare a personalului în funcţie de volumul şi complexitatea cauzelor[9].

Am în vedere că, încă de la adoptare în anul 2009, s-au determinat restrângeri exprese a câmpului de acţiune al judecătorilor (art. 3 din H.C.S.M. nr. 2119/2009, privind interzicerea limitării numărului de dosare şi acordarea de termene care depăşesc durata rezonabilă) şi apoi, prin deciziile ulterioare, C.S.M. a îmbunătăţit acest proiect majorând punctajul de încărcare/judecător pentru un an întreg, astfel încât să se păstreze caracterul rezonabil al primului termen (H.C.S.M. nr. 945/2010), consider că aplicarea acestui proiect poate constitui o bună premisă de implementare a concluziilor proiectului Băncii Mondiale „Determinarea şi implementarea volumului optim de muncă al judecătorilor şi grefierilor şi asigurarea calităţii activităţii instanţelor”[10].

2. Lipsa acută de personal şi insuficienţa a spaţiilor

A doua disfuncţionalitate majoră a Curţii de Apel Constanţa (şi a instanţelor din subordine cu volum foarte mare: Judecătoria Constanţa, Tribunalul Tulcea şi Tribunalul Constanţa) este o lipsă acută de personal şi o insuficienţă a spaţiilor, probleme care se resimt mai des la Judecătoria Constanţa şi Tribunalul Constanţa (săli de judecată, birouri, camere de consiliu, arhive).

Din punctul de vedere al sediilor instanţei, în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa se desfăşoară o lucrare finanţată din împrumutul B.I.R.D. privind Proiectul „Reforma sistemului judiciar” pentru edificarea unei construcţii noi care va găzdui sediile Tribunalului Tulcea şi Judecătoriei Tulcea[11] cu termen de finalizare februarie 2013.

Apoi, la 01.09.2012 s-a făcut recepţia lucrării de modernizare şi extindere a sediului Judecătoriei Medgidia; deoarece Ministerul Public are un proiect de construire a unui nou sediu al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, există un plan ca, după terminarea lucrărilor, Judecătoria Mangalia (care împarte cu Parchetul o clădire) să preia partea de imobil eliberată putând fi rezolvate astfel problemele de spaţiu ale instanţei[12]; celelalte instanţe, având un volum mai redus de activitate[13], iar unele şi sedii noi (Judecătoria Hârşova şi Judecătoria Babadag), nu întâmpină dificultăţi din perspectiva spaţiilor de activitate.

După cum am arătat anterior[14], Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa folosesc în comun un sediu cu S+P+4E, Tribunalului fiindu-i atribuite etajele 1 şi 2, iar Curtea fiind localizată la etajele superioare; clădirea are doar 4 săli de judecată utilizate de ambele instanţe, motiv pentru care Tribunalul este obligat să programeze aproape jumătate din şedinţele de judecată la ora 1300.

Deoarece, în anul 2012, schema de judecători a Curţii de Apel Constanţa a fost suplimentată cu 3 posturi, iar „Planuri de măsuri privind pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri” elaborat de M.J. prevede finanţarea a încă 15 posturi pentru Curtea de Apel Constanţa (din care 4 până la 01.02.2013 şi 11 în trimestrul III 2013,) şi cu 22 posturi pentru Tribunalul Constanţa în trimestrul IV al anului 2013[15], la care se adaugă un număr de neprecizat posturi de grefier[16], devine evident că spaţiul alocat acestor două instanţe va fi absolut insuficient pentru primirea personalului (activitatea de judecată fiind absolut imposibilă)[17].

Din această perspectivă viitoare, dar şi din considerente ţinând de activitatea curentă, trebuie planificată, în primul rând, o reorganizare a sediului Curţii de Apel Constanţa şi Tribunalului Constanţa (dat fiind că activitatea acestei instanţe este organic legată de cea a Curţii).

Deoarece sediul administrativ este o construcţie nouă şi cu o arhitectură ce exclude extinderi, iar soluţiile provizorii a se epuiza foarte repede (deja o sală de consiliu de la etajul 1 a fost organizată ca birou de grefieri), singura rezolvare este construirea unui nou sediu în care să-şi desfăşoare activitatea secţiile penale ale Judecătoriei Constanţa şi Tribunalului Constanţa.

Atât Curtea cât şi Tribunalul cunosc o supraaglomerare în birouri (grefieri şi judecători), singura soluţie temporară fiind organizarea, prin recompartimentare, a unei camere ce în prezent adăposteşte echipament IT, dar care ar putea fi regândită ca birou.

La Judecătoria Constanţa, problema spaţiilor la arhive şi săli de judecată a devenit una stringentă care a creat majore nemulţumiri şi justiţiabililor[18] şi inconveniente apreciabile în desfăşurarea activităţii de judecată[19]; operaţiunile de arhivare se desfăşoară în condiţii total improprii, practic fiind ocupate toate spaţiile libere (unele holuri, camere de consiliu, toaletă).

Consider că soluţionarea acestei dificultăţi se poate concretiza numai prin rezolvarea unei extinderi a Judecătoriei Constanţa, prin construirea unui corp nou în acelaşi stil arhitectural (actuala clădire fiind monument istoric, fiind edificată în perioada 1903-1906), pe un teren alăturat.

Referitor la acest teren – care în prezent este ocupat de un mic parc, puţin întreţinut – apreciez că cu eforturile conducerii Ministerului Justiţiei şi C.S.M. s-ar putea sensibiliza autorităţile publice locale, pentru transmiterea sa gratuită în patrimoniul Ministerului Justiţiei astfel încât să se reducă pe cât posibil costurile cu noua construcţie.

3. Organizarea şi mobilarea sălilor de judecată

În niciuna dintre instanţele arondate Curtea de Apel Constanţa nu a demarat lucrările necesare punerii în practică a prevederilor H.C.S.M. nr. 781/2012 privind organizarea şi mobilarea sălilor de judecată.

Opinez că majoritatea sălilor respectă deja, o parte a prevederilor art. 861-8612 din R.O.I., cel puţin cu privire la căile de acces, biroul judecătorului şi grefierului, boxa martorilor; totuşi trebuie aplicate prevederile art. 868 privind decorarea sălilor cu Drapelul României şi stema ţării (textul este imperativ); în plus, nu există în săli, distinct de bara martorilor (art. 867) un loc în care să fie amplasat podiumul pe care avocaţii să pună concluzii (art. 866); în fine, trebuie regândită mobilarea unor săli acolo unde nu există un birou de procuror distinct de cel al judecătorului[20].

Deoarece această secţiune nou introdusă în R.O.I. impune atingerea unor rezultate, inclusiv prin regândirea întregului aranjament al sălilor, astfel încât să se realizeze prescripţiile legale, sunt convins că instituirea acestor obligaţii va afecta bugetul instanţei.

În funcţie de resursele financiare disponibile instanţele – nu au la cunoştinţă dacă în proiectele de buget ale Curţii şi celor două tribunale s-au prevăzut şi astfel de cheltuieli – voi încerca, acolo unde este cazul, dotarea sălilor de judecată, cu mobilierul considerat necesar; voi avea totuşi în vedere, în contextul restricţiilor actuale privind cheltuielile bugetare, că, pentru atingerea regulilor privind aranjamentul sălilor de judecată, nu este prevăzut un termen, nici măcar unul de recomandare, astfel încât voi acorda prioritate cheltuielilor ce ţin de buna funcţionare a instanţelor[21].

4. Asigurarea accesului judecătorilor de la toate instanţele arondate la soluţiilor pronunţate de Curtea de Apel Constanţa.

Consecvenţa şi transparenţa actului de justiţie reprezintă una din recomandările Comisiei Europene în Raportul privind programul înregistrat de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare (pct. 4) indicându-se „asigurarea publicării complete pe internet şi a actualizării continue a hotărârilor judecătoreşti însoţite de motivări”.

Văzută în ansamblul problemei (abordare globală pentru accelerarea unificării practicii judiciare) recomandarea are un dublu înţeles: pe de o parte posibilitatea tuturor judecătorilor la soluţiile Curţii de Apel acolo unde se pronunţă ca instanţă de recurs şi pe de altă parte posibilitatea justiţiabililor de a lua cunoştinţă de soluţiile pronunţate de instanţe în speţe similare (astfel încât actul de justiţie să fie predictibil şi transparent).

Referitor la prima chestiune, trebuie observat că dacă instanţele din Constanţa sunt conectate prin intermediul programului ECRIS, astfel încât judecătorii de la oricare palier ierarhic poate avea acces complet la informaţiile oferite de aplicaţie (documente, termene, soluţia, considerentele hotărârii, complete, etc.), instanţele cu sediul în alte oraşe nu au, întotdeauna, posibilitatea vizualizării hotărârilor şi motivărilor, aspect de natură a împiedica unificarea practicii judecătoreşti.

Apoi, deşi fiecare instanţă are alocat în Portalul instanţelor de judecată de pe just.ro o secţiune de „Jurisprudenţă”, hotărârile postate nu acoperă toate materiile[22], nu sunt actualizate[23], sunt publicate în materii irelevante în raport cu tipul de pricini ce constituie caracteristica instanţei[24].

De aceea, îmi propun urmărirea actualizării şi completării cu hotărâri relevante a secţiunii jurisprudenţei a site-ului instanţelor arondate (prin intermediul vicepreşedintelui căruia îi revine atribuţia valorificării practicii instanţei de control judiciar şi de unificare a practicii judecătoreşti) şi crearea tuturor posibilităţilor astfel încât toţi judecătorii să aibă, programului ECRIS, acces permanent la jurisprudenţa completă a instanţelor de control judiciar.

5. Respectarea programului cu publicul în cadrul compartimentelor registratură şi arhivă.

Astfel, conform art. 87 alin. 6 din R.O.I., registratura şi arhiva vor fi deschise zilnic pentru public minimum 4 ore, repartizate în funcţie de programul şedinţelor de judecata.

Din păcate, acest program minimal nu este respectat în cadrul Curţii de Apel, cele două compartimente având afişat un program 9-1200. Se impune remedierea acestei deficienţe organizatorice prin încadrarea orarului de funcţionare în prevederile legale[25], chiar dacă aceasta va însemna, în mod inevitabil, îngreunarea activităţii arhivarilor (al căror volum de muncă a impus, cel mai probabil, scurtarea programului cu publicul)[26].

6. Imposibilitatea organizării unor spaţii de fumat.

Conform art. 3 al. 1 din L. nr. 349/2002, se interzice fumatul in spatiile publice închise –  ceea ce înseamnă toate spatiile din instituţiile publice, spatiile închise de la locul de munca (sălile de şedinţă, sălile de consiliu, holurile, coridoarele, toaletele, lifturile, birourile şi camerele) sau alte spatii prevăzute de lege, cu excepţia spatiilor delimitate şi special amenajate pentru fumat din incinta acestora; prin spatii delimitate şi special amenajate se înţeleg camere care să servească exclusiv fumatului, să nu fie spaţiu de tranzit sau de acces în spaţiul public închis, să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale, să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare şi să fie marcate, la loc vizibil, astfel încât orice persoana să poată fi avizata asupra faptului că numai în acel spaţiu se poate fuma.

Având în vedere cerinţele legale pentru calificarea unui loc ca fiind „spatii delimitate şi special amenajate pentru fumat”, în prezent, nu se poate înfiinţa un astfel de spaţiu (doar Curtea de Apel având la et. 4, la intrarea pe acoperiş, un loc în care se acceptă fumatul; evident nu are instalată ventilaţie sau extinctoare).

Deşi, în stadiul actual, problema nu pare a putea avea o soluţionare acceptabilă, dat fiind că, de satisfacerea acestui obicei, este legată o importantă parte a confortului la locul de muncă al persoanelor care fumează, consider oportun a se organiza spaţii speciale pentru fumat, măcar în situaţia instanţelor care beneficiază sau vor beneficia de lucrări de modernizare/extindere.

7. Respectarea regulamentului privind protecţia muncii.

Potrivit Legii nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, Curtea de Apel Constanta, în calitate de angajator, are obligaţia de a lua toate masurile necesare pentru asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii in munca. Conformarea faţă de prevederile acestei legi se pune în prezent în raport de activitatea desfăşurată de toate instanţele (mai puţin Curtea de Apel şi Tribunalul Constanţa) şi care sunt organizate pe mai multe etaje. Aceasta pentru că activitatea premergătoare şedinţelor şi desfăşurarea şedinţelor de judecată presupun transportul unui volum foarte mare de dosare pe ruta arhivă-biroul grefier-birou judecător-sală de judecată-sală pentru deliberări-birou grefier-arhivă.

Situaţia expusă creează probleme din perspectiva riscurilor profesionale la care sunt expuşi cei care transportă dosare, fără vreun mijloc tehnic (lift şi cărucior) în instanţele multietajate; combaterea acestor riscuri este imposibilă şi este o sursă suplimentară de stres profesională asupra grefierilor oricum copleşiţi de volumul muncii [27].

III. OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII DE PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL

1. Unificarea practicii judiciare la nivelul Curţii

Obiectivul urmăreşte identificarea mecanismelor procedurale şi adoptarea unor măsuri adecvate care să conducă la îmbunătăţirea calităţii hotărârilor judecătoreşti în vederea reducerii numărului de cauze a căror soluţionare a fost modificată în căile de atac, creşterea încrederii în justiţie[28] şi, în final, consolidarea statului de drept şi a supremaţiei legii.

Deoarece nu s-a reuşit adoptarea legii vizând mecanismele juridice de unificare a practicii[29] iar justiţia este acuzată de lipsă de predictibilitate[30], făcând imposibil de armonizat o legislaţie incoerentă, stufoasă şi imprevizibilă[31], apreciez că, unificarea practicii judiciare trebuie să constituie una dintre priorităţile tuturor preşedinţilor instanţelor şi cu atât mai mult a unui preşedinte de curte de apel, astfel cum se arată şi în Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare , recomandarea nr. 4.

În plus, deşi încă din anul 2010 s-a finalizat un program care urmărea tocmai soluţionarea acestei probleme[32], iar dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă nu răspund pe deplin situaţiilor ivite în practică[33], se impune eficientizarea mecanismelor legale şi regulamentare pentru asigurarea unei practici unitare la nivel orizontal la Curtea de Apel Constanţa cât şi la nivel plan vertical curte de apel – judecătorii.

În acest sens, îmi propun reevaluarea modalităţii de aplicare a dispoziţiilor legale din materie (care vizează, în principal atribuţii ale vicepreşedinţilor de instanţe şi ale preşedinţilor de secţie) şi crearea unor canale de comunicare de sus în jos şi invers, astfel încât fluxul de informaţii să fie cât mai eficace.

Prima etapă în realizarea acestui deziderat este o informare prealabilă a judecătorilor de la toate nivelurile cu privire la condiţionalităţile acestui proiect. Astfel pe lângă judecătorii cu atribuţiile prevăzute de art. 11 al.1 lit. b şi d, art. 13 lit. c şi e, art. 17 al.1 lit. b şi d, art. 26 al.1 lit. c din R.O.I., vor fi încurajaţi şi ceilalţi magistraţi să sesizeze – pe cât posibil, încă de la nivel de primă instanţă – situaţiile care generează practică neunitară[34].

Deşi secţiunea a IV-a a R.O.I. a fost introdusă încă din anul 2007, aplicarea concretă a acestor dispoziţii în cadrul Curţii de Apel şi instanţelor arondate a fost lipsită de efecte practice, ori s-a transformat într-o formalitate care trebuie efectuată şi care mai mult deranjează judecătorii prin faptul că îi obligă să se abată de la studiul şedinţelor sau redactării hotărârilor[35].

Îmi propun ca, personal şi ajutat de vicepreşedinte şi preşedinţii instanţelor şi de alţi judecători care şi-au câştigat respectul colegilor în materia care judecă, să creez un nou cadru de discuţie a problemelor de drept ce au condus la pronunţarea unor soluţii diferite.

Aceasta se poate realiza prin încurajarea discutării – eventual critice – a soluţiilor instanţelor de control judiciar prin schimbul, prealabil întâlnirii, a opiniilor exprimate asupra chestiunilor de drept în discuţie şi apoi consemnarea într-o minută care să fie comunicată tuturor judecătorilor din materia căreia îi aparţine problema de drept.

Consider esenţial – mai ales în contextul implementării noilor coduri – ca iniţiativa acestui tip de dezbateri să aparţină în principal judecătorilor cu competenţă în primă instanţă astfel încât problemelor să li se dea o rezolvare unitară încă din această fază procesuală, deoarece soluţionarea lor după exercitarea căilor de atac (care, prin natura lor, necesită timp) implică trecerea unei perioade prea mari[36].

Apoi, va fi şi în sarcina instanţelor de control judiciar când, constatându-se învestite cu pricini de tip repetitiv, să încerce o discutare de principiu a problemelor de drept pe care le implică soluţionarea căilor de atac înainte ca hotărârile să fie pronunţate, pentru că posibilitatea jurisprudenţei divergente se poate ivi şi la nivelul acestor instanţe, chiar dacă în primă instanţă soluţia a fost unică.

În final, cred că succesul acestui demers va ţine, în bună măsură, de încredinţarea acestei sarcini unor judecători care să fie consideraţi figuri reprezentative în instanţe, persoane care să poată strânge şi apoi armoniza opiniile individuale; trebuie evitată comunicarea dogmatică, astfel încât orice tip de bariere de comunicare (dezinteres, stereotipurile, prejudecăţi) să fie eliminate.

Aceasta presupune ca judecătorilor să le fie creată posibilitatea de a-şi exprima opiniile în faţa colegilor clar şi convingător şi să aibă capacitatea să fie deschis la argumente solide; mai mult, este important ca judecătorul să se angajeze pentru respectarea acordurilor luate în urma acestor dezbateri[37].

Mai trebuie învederat constant participanţilor la astfel de întâlniri că o consultare cu colegii înseamnă faptul că judecătorul acorde o grijă sporită şi îşi analizează cu atent performanţele sale, inclusiv prin performanţele altora; trebuie stimulată în judecători abilitatea şi dorinţa de a folosi observaţiile şi sugestiile altora şi de a găsi o cale pentru a folosi aceste informaţii pentru îmbunătăţirea propriei activităţi[38].

2. Managementul eficient al resurselor umane la Curtea de Apel Constanţa şi instanţele din circumscripţia acesteia

După cum am precizat anterior, la nivelul instanţelor arondate Curţii de Apel Constanţa exista o schemă care prevede 202 posturi de judecător din care 184 ocupate şi 18 vacante[39]; pe raza Curţii de Apel Constanţa erau vacante la 01.10.2012 un număr de 7 posturi de grefier cu studii medii temporar vacante (câte unul la Tribunalul Constanţa, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Mangalia şi Judecătoria Măcin şi Judecătoria Tulcea).

Deşi atribuţiile de valorificare a potenţialului resurselor umane nu se numără printre primele îndatoriri ale preşedintelui curţii de apel[40], apreciez că exercitarea abilă a acestei îndatoriri este de natură să faciliteze realizarea celorlalte sarcini ale preşedintelui curţii de apel (foarte largi şi, uneori, definite în termeni generici).

Aceasta impune, în principal, dimensionarea echilibrată a volumului de activitate (care constituie cauza principală a depăşirii termenului rezonabil de soluţionare a pricinilor)[41]; este, practic, singura metodă de motivare a personalului instanţelor în atingerea scopurilor necesare bunei funcţionări a instanţelor (salariile neputând fi negociate, iar atribuţiile posturilor strict determinate de legi şi regulamente).

În vederea atingerii acestui obiectiv, îmi propun crearea unui nou canal de comunicare între grefierul şef şi grefierii şefi de secţii pe de o parte şi preşedinţii de secţii, vicepreşedinte, preşedinte de instanţă pe de altă parte care să permită identificarea tipului de probleme cu care se confruntă fiecare categorie de personal şi mai ales a cauzelor generatoare ale acestor dificultăţi.

Mi-am imaginat fundamentarea acestei legături prin stabilirea în sarcina grefierilor şefi de secţii şi preşedinţii de secţii a unei obligaţii de a verifica şi de a întocmi rapoarte lunare privind îndeplinirea sarcini lor administrative şi judiciare de grefieri, respectiv judecători, şi în cazul descoperirii unor probleme indicarea şi a cauzelor care le-au generat[42].

Sistemul implică mult tact şi o bună explicare a obiectivelor acestor cercetări (trebuie subliniat că nu sunt verificări în vederea unor eventuale sancţionări, dat fiind că ideea de sancţionare conduce la reacţie refractară şi demotivare), astfel încât întreg colectivul să se implice în atingerea obiectivului eficientizării activităţii instanţelor prin modalităţi care să corespundă aşteptărilor lor. Apoi, trebuie explicat că îmbunătăţirea climatului de muncă contribuie la ridicarea performanţei individuale a judecătorilor (la care trebuie înlăturat sentimentul lipsei de sprijin din partea conducerii în situaţii de supraîncărcare profesională[43]).

Deşi rezultatele statisticii conţinute de Raportul privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 elaborat de C.S.M. relevă, la instanţele din judeţele Tulcea şi Constanţa (mai puţin Tribunalul Constanţa) o medie de cauze pe scheme şi cauze pe judecător sub media naţională[44], apreciez că la toate cele trei instanţe din Constanţa se impune o suplimentare de personal.

Aceasta pentru că, potrivit aceluiaşi raport, în ultimii 5 ani, numărul de dosare a crescut cu aproximativ 67 % la judecătorii, 75 % la tribunale şi cu 120 % la curţile de apel (din care cu 40% doar faţă de anul 2011); comparativ, în aceeaşi perioadă schema de personal a fost suplimentară la Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa cu 10% (în fapt, în ultimul an) în timp ce la Judecătoria Constanţa a fost permanent un deficit mare de personal (14 posturi vacante în 2011, 13 în 2010 ş.a.).

De aceea, îmi propun ca obiectiv pe termen lung o solicitare Ministerului Justiţiei[45] şi Consiliului Superior al Magistraturii de suplimentare a schemelor de personal la instanţele din Constanţa, după o analiză riguroasă a activităţii acestor instanţe, cerere care să fie susţinută atât de date statistice cât şi de concluziile referatelor lunare despre care am amintit anterior.

Pe termen scurt, voi verifica posibilitatea delegării sau detaşării unor judecători de la instanţele cu volum de muncă acceptabil la Judecătoria Constanţa care este evidenţiată în Raportului privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 printre instanţele cu volum „excesiv de mare” şi la Judecătoria Hârşova la care există posibilitatea plecării unui judecător de la 01.01.2012, iar magistratul rămas nu poate, în mod obiectiv, să rezolve toate sarcinile ce ţin de activitatea acestei instanţe (în special cele privind judecarea unor incidente procedurale referitoare la incompatibilităţi).

Apreciez că aceste delegări/detaşări s-ar putea face din rândul magistraţilor Judecătoriei Medgidia, instanţă la care este foarte probabilă ocuparea completă a schemei de personal în urma participării la concursul pentru funcţiile de conducere vacante a unor judecători care activează la alte instanţe; totuşi, oportunitatea acestei măsuri trebuie analizată în funcţie de studiul activităţii instanţei, iar concretizarea este legată de acordul judecătorilor pentru delegare/detaşare.

O altă măsură care s-ar putea lua în vederea echilibrării volumului de muncă este redistribuirea personalului (judecători şi grefieri), în funcţie de  gradul de încărcare al fiecărei secţii.

O primă analiză ce se impune aici este aceea a activităţii secţiei penale a Tribunalului Constanţa în anii 2010 şi 2011; astfel, în anul 2010, existau pe rolul acestei secţii 3595 cauze şi au fost soluţionate 3211 cauze; în anul 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010) se înregistrau pe rolul secţiei penale 2844 dosare, secţie care a soluţionat 2633 cauze, rezultând astfel o scădere cu 21 % a dosarelor pe rol şi cu 19 % a numărului de cauze soluţionate[46].

Deşi, în principiu, luarea acestei măsuri este în atribuţia colegiului de conducere al instanţei (conform art. 22 al.2 lit.b1 din R.O.I.) îmi propun ca, în lipsa unor iniţiative aparţinând judecătorilor tribunalului, să aduc la cunoştinţa preşedintelui tribunalului necesitatea analizării şi soluţionării acestui dezechilibru în activitatea instanţei care, date fiind modificările legislative produse prin Legea nr. 202/2010 şi eventualitatea destul de îndepărtată a  intrării în vigoare a noilor coduri penal şi de procedură penală, este şi un dezechilibru de durată.

Aceleaşi demersuri trebuie întreprinse şi la Curtea de Apel Constanţa, instanţă la care numărul de cauze a crescut în anul 2011 cu 33,47 % faţă de anul 2010; deoarece secţia penală, care a fost în principal afectată de modificarea de competenţă produsă prin legea nr. 202/2010 privind soluţionarea căilor de atac, a beneficiat în anul 2012 de suplimentarea numărului de judecători cu 2 posturi, trebuie temeinic verificat dacă, şi pentru anul 2012, numărul de dosare pe judecător va justifica o reanalizare a distribuţiei judecătorilor pe secţii.

Problema se pune acut în şi cadrul secţiilor I şi a II-a civile ale Curţii, unde  numărul de dosare intrate şi soluţionate a crescut cu 20 %-30 % în timp ce stocul a crescut cu 80 %-100 % în anul 2010 faţă de anul 2011.

Până la suplimentarea eventuală a schemei de personal a acestor două secţii, se impun a fi anticipate efectele preconizatelor măsuri propuse de Ministerul Justiţiei prin „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri”.[47]privind intervenţii legislative asupra unor legi speciale, printre care şi unele din domeniul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sensul instituirii unei proceduri administrative de restituire a taxei[48].

În evaluarea impactului acestei măsuri (care va afecta deopotrivă Secţia I-a a Curţii de Apel Constanţa şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa şi Tribunalului Tulcea), trebuie evidenţiate statistic pe ambele tipuri de litigii volumul de activitate alocat de ambele instanţe din Constanţa (pentru că, referitor la hotărârile pronunţate de Tribunalul Constanţa, indicele de atacabilitate este de 100%, pe când referitor la Tribunalul Tulcea este exact contrariul, 0%) şi influenţa pe care această posibilă modificare ar avea-o asupra celor trei instanţe, inclusiv posibilitatea repartizării judecătorilor la o altă secţie ori schimbarea specializării.

Acelaşi tip de investigaţie trebuie făcut din perspectiva celeilalte măsuri prevăzute de planul amintit referitor la conferirea instanţei de la domiciliul contravenientului de soluţionare a plângerilor generate de neplata rovinietei (concluzii semnificative pot privi Judecătoria Hârşova, instanţă în a cărei rază se găseşte un punct fix de verificare a obligaţiei stabilite de O.G. nr. 15/2001 privind aplicarea tarifului de utilizare a reţelei drumuri naţionale din România şi, prin intermediul căilor de atac şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa)

Apreciez că situaţia expusă trebuie avută în vedere şi la aplicarea prevederilor H.C.S.M. nr. 523/2012 privind desfăşurarea programului referitor la dobândirea celei de-a doua specializări de către judecători a cărei premisă primordială a fost existenţa pe rolul instanţei/secţii a unor încărcături de dosare peste nivelul admisibil.

Hotărârea mai conţine un principiu important, respectiv acela conform căruia în cazul în care, într-o anumită secţie unde judecătorii sunt insuficienţi, schimbarea specializării „este o soluţie practică şi flexibilă, de imediată aplicare” care va permite o gestiune eficientă a resurselor umane.

Referitor la personalul auxiliar, deşi prin H.C.S.M. nr. 709/2012 privind Planuri de măsuri de competenţa C.S.M. ca urmare a M.C.V., la reanalizarea privind restructurarea instanţelor şi refacerea echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă s-a decis aplicarea a două programe „Stabilirea şi implementarea unui volum optim de muncă al judecătorilor şi grefierilor şi asigurarea calităţii instanţei” respectiv „ Analiză independentă privind eficienţa sistemului judiciar”, concret „Planul de măsuri” al Ministerului Justiţiei prevede măsuri paliative (dintre acelea oricum imperative şi aplicate incomplet – ocuparea în anul 2012 a doar 67,9% dintre posturile vacante ale personalului auxiliar) şi evident contradictorii cu principiile care au stat la baza planului.

Astfel, deşi se  stabileşte drept obiectiv „depăşirea raportului de 1,2 grefier/judecători care există în prezent până la pragul de 2” (ceea ce practic înseamnă suplimentarea numărului de grefieri cu 66,7% adică, în cifre absolute, peste 3500 de oameni), „Planul de măsuri” prevede angajarea etapizată până în anul 2015 a unui număr de doar 534 grefieri.

Este evident că acest număr foarte mic de grefieri – fie şi după adoptarea Legii privind statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea[49], care prevede introducerea funcţiei de „grefier judiciar”[50] a aceleia de grefier de şedinţă – nu poate răspunde nevoilor actuale privind buna administrare a justiţiei[51].

În acest context, apreciez că o bună exercitare a funcţiei de preşedinte presupune o atentă gestionare în cadrul resurselor disponibile a modului de repartizare a sarcinilor personalului auxiliar precum şi analiza performanţei îndeplinirii acestora[52] pentru că, un nivel scăzut de calificare al colaboratorilor (grefier, arhivar, agent procedural) influenţează direct performanţele judecătorilor, a cărui atenţie va fi, în mare măsură, consumată de controlul şi remedierea greşelilor subalternilor[53].

De aceea, esenţială şi din perspectiva acestei categorii de personal este suplimentarea de posturi (cu aceleaşi mijloace de persuasiune ca şi în cazul judecătorilor) care să fie ocupate, de preferinţă, de personal cu studii superioare juridice astfel încât, prin identificarea nivelului de calificare pentru fiecare post şi a persoanei potrivite a îndeplini atribuţiile legale să se ajungă la stabilirea unei relaţii judecător-grefier, în care primul să exercite funcţiunea sa de bază potrivit înaltei calificări pe care o deţine, iar cel de-al doilea să-şi asume responsabilitatea unor activităţi administrative[54].

Subliniez că, şi în cazul personalului auxiliar, un management eficient al instanţei se va reflecta în aprecierea performanţelor la nivel individual. La aceasta se va ajunge prin identificarea şi apoi înlăturarea unor surse de insatisfacţie (ex. volum de muncă inegal între persoane de aceeaşi calificare) şi răsplătirea bunelor rezultate[55], încurajarea să participe la concursurile pentru promovarea în funcţii de execuţie, grade sau trepte profesionale superioare sau în funcţii de conducere.

În final, consider că, în cazul grefierului de şedinţă trebuie adoptate anumite dispoziţii de uniformizare a procedurilor (conţinut standard al anumitor părţi ale încheierilor şi hotărârilor; reguli de tehnoredactare a hotărârilor[56]), astfel încât activitatea de estimare a calităţii muncii acestora să pornească de la o bază materială comună.

În concluzie, singura soluţie viabilă, în opinia mea, în scopul creşterii calităţii actului de justiţie şi reducerea duratei procedurilor, atât din perspectiva competenţei actuale a instanţelor dar şi din cea prevăzută de noile coduri este suplimentarea schemelor de personal, atât cu privire la numărul de magistraţi, cât şi cu privire la personalul auxiliar de specialitate şi cu precădere la instanţele care au cunoscut o creştere deosebită a volumului de activitate. Totodată, apreciez că, la acest moment, cel puţin la nivelul instanţelor grevate de un număr mare de cauze de soluţionat, programul privind volumul optim de activitate este singurul instrument capabil să asigure un act de justiţie de calitate.

3. Dezvoltarea carierei judecătorului

Apreciez că o parte importantă a activităţii preşedintelui ar trebui consacrată creşterii calităţii activităţii judecătorilor din cadrul Curţii, prin acordarea unei atenţii deosebite asupra volumului de muncă cu care judecătorii sunt încărcaţi şi nivelului de pregătire al judecătorilor şi personalului auxiliar.

Chiar dacă supraîncărcarea profesională şi condiţiile de muncă din instanţă[57] par a îngreuna şi a goli de motivaţie dorinţa magistratului de a se perfecţiona, apreciez că dezvoltarea carierei judecătorului nu cade doar în sarcina individului, cariera magistratului fiind, în fapt, o problemă de management al instanţei[58].

Consider că rolul preşedintelui este să organizeze astfel activitatea în interiorul instanţei încât să menţină şi să orienteze efortul de evoluţie profesională o perioadă îndelungată. Aceasta înseamnă nu doar fructificarea unor facilităţi de pregătire profesională şi stabilirea unor standarde ale activităţii judecătorilor, ci transformarea instanţei într-un mediu favorabil dezvoltării personale, simultan cu stăpânirea practicilor şi activităţilor instanţei.

În acest context, cred că nu doar participarea judecătorilor la programele de formare continuă la nivel centralizat prin I.N.M. şi la nivel descentralizat prin curţi de apel[59] va motiva judecătorii, spre formarea unei atitudini durabile de învăţare continuă, ci crearea unui cadru instituţional care să ferească judecătorii de pericolul rutinării, prin oferirea unor oportunităţi care să le confere o perspectivă de progresare[60] (fără a avea în vedere doar ipotezele de promovare în funcţii de execuţie sau conducere).

Aceasta se poate realiza prin implicarea judecătorilor în atingerea obiectivelor stabilite prin prezentul proiect: implementarea programului de volum optim şi de muncă; unificarea practicii judiciare la nivelul Curţii; implicarea mai multor judecători, alţii decât cei din conducerea instanţelor, în dezvoltarea dialogului inter-instituţional (privind activitatea instanţei); elaborarea unor ghiduri de activitate în instanţe.

Astfel, înlăturarea îndoielilor care amână aplicarea programului de normare a muncii[61] şi căutarea, în comun, a unor soluţii de îmbunătăţire a programului va conştientiza magistraţii că pot avea o contribuţie personală la determinarea volumului de muncă; înlăturarea practicii divergente se va realiza prin crearea unor noi canale de comunicare (în special informale), prin reala ascultare a tuturor opiniilor, indiferent de nivelul de la care vin, prin fructificarea considerentelor apreciate drept corecte exprimate de persoane ce au emis opinii diferite şi îmbunătăţirea lor, astfel încât practica unitară să reiasă din formarea convingerii judecătorilor[62] şi nu doar din soluţia impusă din concluziile grupului.

În ceea ce priveşte dialogul inter-instituţional şi elaborarea unor ghiduri[63], am certitudinea că perspectiva contribuţiei personale a unor judecători (care nu fac parte din conducerea instanţei) la îmbunătăţirea justiţiei ca serviciu public va fi un puternic factor motivant în implicarea acestora în proiecte al căror ecou ar trebui să depăşească limitele birourilor sau ale sălii de judecată.

Se va realiza astfel şi o delegare a unor atribuţii ale preşedintelui (care trebuie înţeleasă şi ca o modalitate de exprimare a respectului faţă de aptitudinile persoanei care primeşte acest tip de misiune, iar nu o modalitate de încărcare cu noi sarcini), dar se şi conferă persoanei posibilitatea de afirmare în domeniul pe care activitatea de judecată strictă nu le cunoaşte.

4. Transparenţa actului decizional

Apreciez că responsabilitatea funcţionării judicioase şi eficiente a instanţei presupune atât îmbunătăţirea activităţii globale cât şi aprecierea calitativă a performanţelor la nivel individual, astfel încât dificultăţile organizaţiei să nu se transforme în deficienţe în activitatea judecătorului.

Una din principalele căi de prevenire a acestui risc este îmbunătăţirea activităţii de comunicare cu judecătorii şi personalul auxiliar, aşa încât să se creeze  premisele implicării în adoptarea deciziilor de natură profesională sau organizatorică ce s-ar putea ivi.

Pe lângă metodele formale folosite în prezent în Curtea de Apel Constanţa (pe care îmi propun să le extind şi la celelalte instanţe), respectiv comunicarea hotărârilor colegiului de conducere şi ale adunării generale şi publicarea anunţurilor şi adreselor pe intranet, apreciez că se poate intensifica schimbul de mesaje printr-o organizarea prealabilă a şedinţelor celor două organe colective de conducere (şi care, în cazul colegiului de conducere, să nu vizeze exclusiv membrii acestuia).

Astfel, consider că rezultatul şedinţelor colegiului de conducere poate fi îmbunătăţit prin pregătirea acestora, astfel încât, în exercitarea atribuţiilor privind înfiinţarea/desfiinţarea unor complete specializate, stabilirea componenţei secţiilor şi completelor specializate, schimbarea membrilor completelor sau în situaţia de exprimare a acordului pentru îndeplinirea anumitor atribuţii ale preşedintelui (art. 10 al.2 R.O.I.) să se ofere tuturor judecătorilor posibilitatea unei documentări temeinice; în plus, se va încuraja participarea la şedinţele colegiului de conducere şi a altor persoane interesate de problemele în discuţie.

Apoi, sunt de părere că s-ar impune comunicarea deciziilor preşedintelui/vicepreşedintelui/preşedintelui de secţie prin care se soluţionează anumite probleme organizatorice nu numai persoanelor afectate, dar şi celorlalte a căror activitate ar putea influenţată, pentru a se crea un sistem de autoreglaj în care să se acorde importanţă mesajelor cu destinatar precis.

Trebuie subliniat că, în conformitate cu HCSM nr. 482/2012 conţinând Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media, instanţele sunt obligate să publice din oficiu toate informaţiile prevăzute de L. nr. 544/2001 pe paginile de internet, iar evidenţele privind activitate de judecată pot fi consultate de reprezentanţii mass-media (art. 39); deoarece Ghidul se referă atât le activităţile de judecată în materie penală cât şi în materie civilă, dar nu face nicio distincţie referitoare la tipul de evidenţe ale instanţelor, trebuie acceptat că solicitările de informaţii pot privi şi hotărârile colegiului de conducere[64] sau ale adunării generale[65].

5. Justiţia ca serviciu public

În societatea modernă rolul de a înfăptui justiţia a revenit statului care are monopolul justiţiei, fiind obligat să o împartă atunci când este solicitată; cu toate acestea, se observă că, în prezent, există o tendinţă de responsabilizare excesivă a judecătorului pentru calitatea actului de justiţie.

Deşi rolul primordial în redobândirea încrederii în justiţie şi refacerea prestigiului social al magistratului revin Consiliului superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei[66] apreciez că, la nivelul Curţii de Apel Constanţa, percepţia justiţiabililor asupra serviciilor oferite de instanţe se poate îmbunătăţi.

Astfel, pe lângă accesul la informaţii de interes public conferit părţilor prin info-chioşcurile aflate în sediul instanţei şi îndrumările date prin intermediul ghidurilor postate pe site-urile instanţelor consider că, ar trebui implementare anumite standarde de calitate a serviciilor oferite publicului în compartimentele în care desfăşurarea activităţii presupune un contact direct.

Aceasta înseamnă asigurarea unui management instituţional efectiv şi eficient prin crearea unui cadru unitar de exercitare a managementului de instanţe care să tindă la  unificarea practicilor administrative.

Apoi, trebuie regândită administrarea instanţelor şi din perspectiva cetăţeanului[67] la dispoziţia căruia a trebui pusă o modalitate electronică de acces la dosarele publice ale instanţelor şi de comunicare a copiilor de pe înscrisurile acestora (care s-ar pute realiza odată cu implementarea arhivării electronice a dosarelor); se impune şi întocmirea unui ghid de redactare a cererilor adresate instanţelor care să cuprindă standardizarea cererilor cu caracter administrativ (şi, eventual, a acţiunilor simple adresate instanţelor) ce vor fi puse la dispoziţia cetăţenilor pe site-urile instituţiilor, măsură care se impune din perspectiva intrării în vigoare a codurilor de procedură

Tot din perspectiva aceste problematici, se pot întreprinde acţiuni în direcţia consolidării relaţiei Curţii de Apel şi instanţelor arondate cu exteriorul prin realizarea periodică a unor sondaje cu privire la modalitatea de funcţionare a instanţelor; tratarea eficientă a sesizărilor privind disfuncţionalităţile sistemului (care ar presupune înfiinţarea unui sistem unic de adresare a reclamaţiilor şi sesizărilor cu privire la organizarea şi/sau funcţionarea sistemului) trebuie urmată apoi de preluarea management a sugestiilor de îmbunătăţire a activităţii.

Îmbunătăţirea accesului justiţiabilului la sistemul de instanţe şi la informaţii despre acesta impune şi optimizarea site-urilor instanţelor prin standardizarea informaţii cuprinse de portal; astfel trebuie publicate într-o modalitate adecvată a datelor de interes pentru public declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, declaraţiile de rudenie; trebuie făcută cunoscută componenţa completelor, date minime pentru CV profesional[68], date statistice instituţionale şi individuale. În plus, trebuie oferite informaţii referitoare la tipurile de proceduri disponibile, durata medie a procedurilor la diverse instanţe, cheltuielile de judecată, modurile alternative de soluţionare a conflictelor aflate la dispoziţia părţilor, deciziile majore ale instanţelor[69].

Cu privire la relaţiile cu mass-media, C.S.M. a elaborat recent un  Ghid  privind relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media al cărui scop declarat este asigurarea unei comunicări publice predictibile, coerente şi unitare. Ghidul stabileşte anumite limite privind dreptul la informare al reprezentanţilor mass-media  precum şi clarificări binevenite referitoare la regulile generale privind prezenţa mass-media în instanţă şi accesul în şedinţele de judecată[70]; se impune realizarea unui îndrumar de folosire a prevederilor acestui nou act care uneori foloseşte un limbaj foarte specializat (sau creează posibilităţi largi de acţiune a instanţelor – spre ex., în materie civilă respectarea vieţii private şi de familie  poate determina limitări importante a le accesului la informaţii) eventual sub forma „întrebări frecvente” amplasat pe site-urile instanţelor, care pot preveni multe situaţii conflictuale sau recurgerea la surse neoficiale[71].

Îmi propun să conştientizez judecătorii de la toate nivelurile că imaginea populaţiei despre sistemul judiciar este influenţată de mass-media, însă este conturată în mare măsură şi de impresiile cetăţenilor care participă la procese în calitate de părţi sau martori; aceste impresii vor fi negative dacă sistemul judiciar, prin actorii săi, pare a fi părtinitor sau ineficient în orice fel, iar percepţiile negative de acest gen se răspândesc cu uşurinţă.

Deoarece Baroul se poate constitui principalul barometru de evaluare a eficienţei administraţiei instanţei consider că este de datoria unui preşedinte de instanţă să deschidă calea unui dialog cu reprezentanţii avocaţilor, astfel încât să se primească de la persoanele cu cel mai puternic contact cu activitatea instanţelor, feedback-ul necesar reglării şi controlului managementului[72].

Sunt de părere că această modalitate de comunicare se poate realiza nu numai prin participări ale reprezentanţilor instanţelor şi Baroului la dezbaterea unor probleme ce ţin de activitatea comună (spre exemplu, prezentarea bilanţului anual)[73], ci şi prin colaborarea în vederea întocmirii unor chestionare privind modul de percepţie a performanţei instanţelor[74].

Apreciez că, pe lângă motivarea judecătorului care ar putea lucra la elaborarea unor astfel de chestionare (eventual ajutaţi de psihologul instanţei), rezultatele acestora ar putea contribui la evidenţierea unor disfuncţionalităţi în activitatea instanţei; va reveni apoi conducerii instanţei misiunea de a determina cauzele acestor minusuri în activitate şi de a efectua corecţiile care se impun, incluzând acţionarea asupra cauzelor ce au generat abaterile semnalate.

O ultimă faţetă a dialogului inter-instituţional se referă la intenţia de a stabili întâlniri cu reprezentanţii unor instituţii publice locale pentru prezentarea practicii constante a instanţelor în anumite materii în care se formulează acţiuni de tip repetitiv şi care după o soluţionare de principiu primesc o soluţie previzibilă. În încercarea de a evita încărcarea rolului instanţei şi de a reduce costurile administrării justiţiei se poate încerca a se inspira conducătorilor anumitor instituţii (ex. D.G.F.P., C.J.P. ş.a.) asumarea unei decizii în recunoaşterea anumitor drepturi unor persoane fără ca acestea să mai fie nevoite să apeleze – formal, dată fiind practica constantă – la justiţie astfel încât instanţele, dar şi acele autorităţi să câştige deopotrivă (se poate avea în vedere aici evitarea suportării unor cheltuieli de judecată).

Ca efect de durată a acestei politici se va ajunge la conştientizarea că justiţia este o componentă esenţială a societăţii democratice, ea având scopul de a soluţiona conflictele dintre părţi şi, prin deciziile pe care le pronunţă, de a îndeplini un rol atât „normativ” cât şi „educativ”, oferindu-le cetăţenilor îndrumări şi informare pertinente, precum şi asigurări referitoare la drept şi la punerea în practică a acestuia.

6. Elaborarea de ghiduri cu bune practici în instanţe

Implicarea activă a conducerii instanţei în clarificarea procedurilor administrative, realizarea cu acurateţe a cererilor şi monitorizarea şi descurajarea practicilor ce ar putea avea un impact direct asupra imaginii şi credibilităţii instanţelor ar putea avea ca finalitate şi întocmirea unor ghiduri de bune practici care să se aplice la toate instanţele[75].

Apreciez că, într-un limbaj simplu, accesibil şi clar se pot concepe reguli de bune practici (în vederea eliminării întârzierilor nejustificate pentru soluţionarea cauzelor, spre ex.); aceasta pentru că, ştiind ce să aştepte de la justiţie şi acceptând anumite restrângeri, justiţiabilii pot contribui la ridicarea calităţii actului de justiţie acceptând în acelaşi timp că funcţionarea sistemului judiciar depinde de  intervenţia mai multor factori – părţi, avocaţi, grefieri etc. -, iar judecătorul nu este decât una dintre verigile acestui lanţ de factori[76].

În plus, pentru probleme sistemice[77] privind gestionarea eficientă a dosarelor şi care reprezintă unele dintre cauzele principale ale întârzierilor considerabile ale procedurilor în instanţe, un ghid poate constitui una dintre modalităţile de efectivă punere în practică privind gestionarea cererilor de amânare[78], admiterea probelor[79], gestionarea neregulilor procedurale[80].

Apoi, deşi stabilirea unui ghid de aplicare a pedepselor este un obiectiv ce depăşeşte cu mult posibilitatea colectivului unei instanţe[81] precum şi atribuţiile unui preşedinte, consider utilă măcar discutarea ghidului elaborat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul întâlnirilor privind practica neunitară, astfel încât să se creeze judecătorilor un instrument de evaluare a propriilor posibilităţi de acţiune[82].

7. Pregătirea instanţelor pentru intrarea în vigoare a noilor coduri

În ultimii 3 ani, s-a desfăşurat un amplu proces legislativ de adoptare a noilor coduri a constat în adoptarea codurilor substanţiale (Codul civil şi Codul penal) şi a codurilor de procedură civilă şi de procedură penală. Ministerul Justiţiei a beneficiat de servicii de consultanţă pentru pregătirea punerii în aplicare a celor patru noi coduri, prin evaluarea efectelor acestora din perspectivă legislativă, instituţională, a resurselor umane, bugetare şi economice; Studiile de impact astfel întocmite au fost realizate ulterior adoptării noilor coduri şi în paralel cu activitatea de elaborare a proiectelor legilor pentru punerea în aplicare a acestora.

În acest context, trebuie acceptat că toate previziunile nu au plecat de la o încărcătură optimă pe judecător astfel că noile măsuri – în funcţie de maniera în care vor fi concretizate – ar putea duce, în cel mai fericit caz, la menţinerea acestui volum apăsător de muncă pentru cei din sistem.

După cum se arată că „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri”, prima măsură prima măsură de ordin legislativ pentru punerea în aplicare a N.C.P.C. vizează etapizarea punerii în practică a acestuia, prin amânarea intrării în vigoare a dispoziţiilor privitoare la desfăşurarea cercetării procesului/dezbaterea fondului în camera de consiliu (potrivit reglementărilor exprese din cadrul acestuia – în principal, dispoziţiile art.244 din N.C.P.C.) până la data de 1 ianuarie 2016, în considerarea lipsei unei infrastructuri adecvate, urmând ca, şi în procesele pornite începând cu data de 01.02.2013 şi până la data de 01.01.2016, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului urmează a se desfăşura în şedinţă publică[83].

Până la soluţionarea problemei spaţiilor necesare, va trebui însă analizată situaţia schemelor de personal la nivelul tribunalelor care par a fi cele mai afectate de creşterea volumului determinată de noile coduri; s-ar impune redistribuirea locurilor vacante de la judecătorii (unde numărul dosarelor va scădea), apoi suplimentarea actualelor posturi şi o repartizare echilibrată a resurselor umane.

Ca măsură provizorie, cu aplicabilitate imediată este de analizat delegarea/detaşarea la alte instanţe a judecătorilor dacă există certitudinea că redistribuirea personalului va contribui la creşterea eficienţei sistemului; paralel se pot întreprinde demersuri pentru suplimentarea schemelor de personal şi a numărului de posturi din fondul de rezervă.

Acelaşi Plan de măsuri prevede intrarea în vigoare la 01.02.2014 a următoarelor acte normative: a. noul Cod penal; b. noul Cod de procedură penală, c. Legea de punere în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale.

Termenul pare – şi din perspectiva dificultăţilor privind aplicarea N.C.P.C. – extrem de optimist, mai ales că acesta presupune adoptarea mai multor legi (privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, respectiv, executarea pedepselor, măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate şi organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune) al căror proiect nici măcar nu a fost finalizat.

De aceea, apreciez că eforturile conducătorilor de instanţe ar trebui să se orienteze, în principal, la luarea tuturor măsurilor privind punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă – dimensionare scheme personal[84], de crearea de spaţii corespunzătoare, pregătire angajaţi judecători şi personal auxiliar.

Consider că, intrarea în vigoare a noilor coduri nu va rezolva problema termenului rezonabil şi nu va însemna o reformă reală a justiţiei în absenţa unor măsuri corelative urgente de asigurare a resurselor umane, a bazei logistice şi materiale corespunzătoare şi de elaborarea legislaţiei secundare[85].

8. Planificarea bugetară

În privinţa planificării cheltuielilor sumelor defalcate de la bugetul administrat de Ministerul Justiţiei, consider că trebuie avute în vedere atât tendinţe generale ale activităţii instanţelor[86], aspecte reieşind din activitatea instanţelor61[87]precum şi creşterea cheltuielilor pentru procedurile judiciare derulate de instanţe.

Din această perspectivă, trebuie amintit că, urmare a modificării codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, atunci când judecă ca instanţă de recurs, completele civile ale Curţii sunt obligate să administreze toate mijloacele de probă pentru soluţionarea pricinilor înregistrate după 25.11.2010; or, administrarea unor expertize sau audierea unor martori înseamnă prelungirea termenelor de soluţionare a pricinilor care implică costuri mărite de funcţionare a sistemului; apoi, reconfigurarea competenţelor în căile de atac în materia dreptului penal a făcut ca rolul secţiei penale a Curţii să fie încărcat cu un număr de cauze sporit cu 37,2 % ceea ce a condus la mărirea stocului final cu 69,44 %, care anterior Legii nr. 202/2010 era filtrat de gradul de atacare a hotărârilor (din hotărârile pronunţate de tribunal în apel, doar 58,52 % erau atacate cu recurs în anul 2010).

De aceea, şi în considerarea modificărilor ce se vor produce prin N.C.P.C., apreciez că planificarea bugetară trebuie să se facă avându-se în vedere cheltuielile superioare faţă de exerciţiul financiar anterior; aceasta va fi cu atât mai dificilă cu cât se pare că tendinţa privind cheltuielile bugetare este de reducere a fondurilor alocate, iar posibilităţile de economisire sunt extrem de limitate, cheltuielile cu bunuri şi servicii asigurând uneori doar subzistenţa instanţei (se pot imagina totuşi unele situaţii: folosirea prevederilor art. 114 al.5 în procesele cu mai mulţi reclamanţi şi pârâţi; finalizarea cu succes a demersurilor la autorităţile publice locale aşa încât practica administrativă a acestora să nu mai genereze procese cu caracter repetitiv; renunţarea la solicitarea excesivă adresată Serviciilor de probaţiune de pe lângă tribunale, în afara cazurilor obligatorii, a referatelor de evaluare, care în prezent încarcă rolul acestora şi a căror lipsă conduce la amânarea judecăţii).

Drept concluzie, apreciez că implementarea obiectivelor conţinute de proiect va conduce la crearea unui mediu psihosocial stimulativ în care întreg personalul să-şi poată orienta comportamentul spre atingerea performantelor dorite, să fie motivat spre canalizarea energiilor pentru crearea unei relaţii între propriile aspiraţii, aşteptări şi scopuri şi obiectivele urmărite de managementul instanţelor.

De asemenea, sunt conştient de dificultăţile enorme pe care justiţia, în general, le are de înfruntat în perioada următoare caracterizată de profunde modificări legislative care vizează nu doar legile fundamentale de funcţionare sistemul juridic (noile coduri), dar şi legislaţie secundară impact deosebit asupra organizării şi funcţionării instanţelor începând cu legea de modificare a statutului personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi continuând cu legile privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate,  măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate şi legea privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune.

Apreciez însă că acest context trebuie interpretat ca ridicând provocări ce nu pot decât să stimuleze efortul de contribuţie la creşterea calităţii justiţiei prin facilitarea accesului la justiţie, îmbunătăţirea şi simplificarea procedurilor, reducerea suprasarcinii de lucru a instanţelor şi redirecţionarea muncii judecătorilor spre o activitate pur jurisdicţională.

ANEXA 1

Evoluţia volumul de activitate pe secţii specializate la Curtea de Apel Constanţa

1. Secţia penală

2. Secţia I Civilă

3. Secţia II Civilă

ANEXA 2

TIMP  AFECTAT PENTRU   REDACTAREA  UNEI  SENTINŢE SITUAŢIE  SINTETICĂ

Nr.Crt. P R O B L E M A T I C A

ÎN   M A T E R I E

APRECIERI
1. Cauze/judecător în cadrul tribunalelor în anul 2009 860
2. Număr zile de activitate 215

(44 săptămâni x 5 zile lucrătoare minus 5 zile sărbători legale)

3. Program de activitate / săptămână Ä  2,5 zile – pregătire şedinţă de judecată cu 80-100 dosare;

Ä  1 zi –  şedinţa de judecată;

Ä  ½ zi  – documentare, activităţi administrative;

Ä  1 zi redactare sentinţe.

4. Număr sentinţe care se redactează/zi în cazul în care s-ar redacta în fiecare dintre cele 5 zile lucrătoare 4
5. Număr sentinţe care se redactează/zi având în vedere faptul că, din cele 5 zile lucrătoare, pentru redactarea se poate afecta doar o singură zi 20

( 5 zile x 4 sentinţe)

6. Timp afectat pentru redactarea unei sentinţe 24 minute

(480 minute-echivalentul a 8 ore :  20 sentinţe)

Material elaborat de judecător Petronela Năsăudean, Preşedinte al Tribunalului Sălaj

ANEXA 3

Punct de vedere privind întocmirea lista tuturor posturilor de execuţie efectiv vacante de la instanţe cu includerea posturilor corespunzătoare funcţiilor de preşedinte de secţie de la judecătorii

Din analiza „Situaţiei posturilor vacante de judecător (schemă, ocupate, vacante, funcţii de conducere vacante, posturi indisponibilizate), precum şi a posturilor de execuţie efectiv vacante, la 1 decembrie 2011” publicată pe site-ul C.S.M. la 02.12.2011 am observat că la acele instanţe unde schema nu era completă şi unde figurau fără titular, printre funcţiile de conducere vacante, şi funcţiile de preşedinte de secţie (civilă şi/sau penală) posturile corespunzătoare acestor funcţii nu sunt considerate  „posturi de execuţie vacante efectiv”.

Consider că funcţiile de preşedinte de secţie de la instanţe nu pot fi ocupate prin numire decât de judecătorii care activează efectiv în cadrul acelei instanţe, astfel că, dacă o astfel de funcţie este liberă, iar instanţa nu are toate posturile ocupate, nu se poate aprecia că, în acea instituţie, nu ar exista posturi de execuţie vacante.

Spre exemplificare, arăt situaţia Judecătoriei Constanţa unde este neocupat postul de preşedinte de secţie penală, iar din schema de 56 de judecători sunt ocupate numai 50 de locuri, fiind indisponibilizate 6 locuri, din care unul corespunzător funcţiei de vicepreşedinte, unul corespunzător funcţiei de preşedinte de secţie penală şi 4 pentru concurs de admitere; deşi aceasta ar însemna că există şi 2 posturi de execuţie vacante efectiv, în „Situaţiei posturilor vacante de judecător” este trecut „0”.

Chiar dacă „Lista tuturor posturilor vacante” întocmită conform art. 37 din  H.C.S.M. nr. 581/2006 nu ar fi acelaşi lucru cu „Situaţia posturilor vacante de judecător”, apreciez că trebuie calificate vacante şi posturile de execuţie corespunzătoare funcţiilor de preşedinte de secţii deoarece aceste funcţii nu pot fi ocupate prin numire decât de judecătorii care activează efectiv în cadrul acelei instanţe.

În primul rând învederez că, pentru numirea judecătorilor în alte funcţii de conducere decât cele care se ocupă prin concurs sau examen (ceea ce, prin interpretarea coroborată cu H.C.S.M. nr. 320/2006, înseamnă funcţiilor de preşedinte de secţie civilă şi penală), legea nu prevede expresis verbis condiţia expresă ca judecătorii candidaţi la funcţia de preşedinte de secţie vacante la judecătorii, tribunale şi curţi de apel să facă parte dintre judecătorii care deja activează deja în acea instanţă.

Cerinţa ca numirea să se poată face doar dintre magistraţii numiţi prin decret prezidenţial la acea instanţă reiese – indirect, dar indubitabil – din interpretarea legislaţiei privind organizarea judecătorească relevantă în materia numirii judecătorilor şi procurorilor în funcţii de conducere.

Astfel, art. 50 alin. 3 din L. 303/2004 stipulează că, pentru numirea în funcţii de conducere, judecătorul şi procurorul trebuie să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa sau, după caz, parchetul la care urmează să fie numit în funcţia de conducere.

Deşi sintagma „să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa” s-ar putea interpreta ca însemnând ca magistratul să aibă gradul ierarhic corespunzător instanţei unde candidează, în cazul funcţiei de preşedinte de secţie această condiţie trebuie văzută şi prin prisma art. 2 alin. 1 din H.C.S.M. nr. 193/2006 conform căruia posturile vacante de conducere nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

Chiar dacă condiţia ca judecătorul să fi funcţionat în instanţă este prevăzută doar pentru candidaţii la funcţiile de preşedinte al secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 191 alin. 1 din H.C.S.M. nr. 193/2006 – unde este prevăzută doar ca cerinţă de vechime în instanţă), interpretarea sistematică a dispoziţiilor cap. V din Regulamentului privind numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere nu poate duce decât la concluzia că, pentru toate instanţele, legea prevede exigenta ca judecătorul să funcţioneze deja la instanţa unde candidează la funcţia de preşedinte de secţie.

Astfel, H.C.S.M. nr. 193/2006 (act normativ analizat deoarece L. 303/2004 şi L. 304/2004 nu conţin decât prevederi cu caracter de principiu), stabileşte o procedură de urmat în cazul ocupării funcţiei de preşedinte de secţie, din care cele mai importante aici sunt cele ale art. 18 şi art. 19.

Conform art. 18 alin. 1 numirea în funcţiile de preşedinte de secţie vacante la judecătorii, tribunale şi curţi de apel se face la propunerea preşedintelui instanţei, pe baza candidaturilor depuse de judecători; dar, potrivit art. 43 din L. 304/2004 şi art. 10 lit. d, art. 12 lit. g, art. 14 lit. g şi art. 16 lit. h din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aceşti preşedinţi exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a instanţelor pe care le conduc şi a instanţelor din circumscripţie.

Or, nu se poate aprecia că preşedinţii de judecătorii, tribunale şi curţi de apel nu pot îndeplini atribuţiile art. 18 şi art. 19 cu referire la judecători care nu activează la instanţele din alte circumscripţii.

Apoi, potrivit art. 18 alin. 3, alin. 4 şi  alin. 41 din H.C.S.M. nr. 193/2006 pentru accederea în funcţiile de preşedinte de secţie sunt necesare:  1.consultarea judecătorii secţiei; 2.avizul consultativ al colegiului de conducere; 3. motivarea propunerii preşedintelui de instanţă care să conţină elemente privind competenţa profesională a candidatului şi noţiuni despre percepţia pe care colegii o au asupra acestuia.

Or, dacă judecătorul care nu activează la instanţa unde candidează pentru funcţia de preşedinte de secţie, niciuna dintre aceste condiţionări nu ar putea fi îndeplinită atât timp cât judecătorii secţiei, colegiului de conducere nu îl cunosc pe magistrat.

Această concluzie este susţinută de situaţia instanţelor unde sunt vacante ca funcţii de conducere doar cele de preşedinte de secţie dar schema este completă; spre exemplu, Tribunalul Neamţ are o schemă de 31 de posturi şi efectiv ocupate de 31 de judecători; cu toate acestea sunt vacante 2 posturi de preşedinte de secţie (secţia I şi a II- a civile); dacă s-ar considera că aceste funcţii s-ar putea ocupa şi de către judecători de la alte instanţe, s-ar încălca atât procedura transferului cât şi regulile privind gradul de ocupare a posturilor din schema de personal sau cele privind finanţarea posturilor.

Această demonstraţie cu argumentul reductio ad absurdum trebuie să impună drept evidentă condiţia (aplicată permanent de Secţia pentru judecători C.S.M care aprobă numirea în funcţiile de preşedinte de secţie doar dintre magistraţii instanţei) că aceste funcţii nu pot fi ocupate prin decât de judecătorii care activează efectiv în cadrul acelei instanţe.

Pentru aceste considerente apreciez că, ca întocmirea listei tuturor posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe ce sa va elabora conform art. 37 din  H.C.S.M. nr. 581/2006 să se includă, la rubrica „posturi de execuţie vacante efectiv”, şi posturile de preşedinte de secţie de la judecătoriile unde există posturi vacante.


[1] potrivit H.C.S.M. nr. 637/2012 pentru modificarea si completarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti care va intra în vigoare de la data intrării in vigoare a noului Cod de procedură civilă, secţia maritimă şi fluvială a Tribunalul Constanţa va trebui desfiinţată, iar cauzele vor trebui soluţionate de complete specializate pentru cauze maritime si fluvial (art. 2 alin. 2).
[2] printre care se numără şi restructurarea instanţelor şi a parchetelor, precum şi refacerea echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă, pe baza, în special, a revizuirii modului de funcţionare a sistemului judiciar din România şi a proiectului referitor la volumul optim de muncă în instanţe
[3] a se vedea anexa H.C.S.M. 709/2012, pct. 4
[4] Raport privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 elaborat de C.S.M.
[5] idem
[6] Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, p. 23
[7] idem, p. 9
[8] a se vedea anexa H.C.S.M. 2119/2009, p.8-9, în care se arată că volumul foarte mare de lucru a determinat judecătorii să aloce extrem de puţin timp studierii şi administrării fiecărui dosar şi a redus timpul pentru redactarea corespunzătoare a hotărârilor.
[9] conform Raportului de monitorizare intermediar pe primul semestru 2010 a Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă elaborat de C.S.M.
[10] apreciat dreptul un „instrument important cu recomandări strategice pentru viitoarele etape”, Raportul Comisiei, p.7.
[11] despre care se afirmă în „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri” elaborat de Ministerul Justiţiei. că îndeplineşte „în totalitate” cerinţele de spaţiu impune de noile coduri.
[12] din nefericire, din cauze obiective – tergiversarea eliberării autorizaţiei de construcţie – , demararea lucrărilor la noul sediu al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia întârzie, astfel că sunt împiedicate şi efectuarea unor lucrări de întreţinere la clădirea judecătoriei care, din anul 1996, nu a mai avut parte de lucrări de menţinere în stare de funcţionare.
[13] conform Raportului privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012, Judecătoria Babadag şi Judecătoria Măcin au înregistrat sub 1.000 de cauze.
[14] supra, cap. I, p. 1
[15] conform anexei nr. 7 a „Planului de măsuri ”, disponibil pe JURIDICE.ro
[16] în „ Stabilirea valorii optime de muncă şi asigurarea activităţii în instanţă”, H.C.S.M. 2119/2009 se arată că la Curtea de Apel Constanţa se înregistrează „un deficit major de grefieri” (situaţie care nu s-a remediat, deşi de la constatarea ei au trecut mai bine de 3 ani).
[17] în anexa 2 a „Planului de măsuri …”, Curtea de Apel Constanţa se regăseşte la „priorităţi” doar cu edificare a 2 săli de consiliu.
[18] a se vedea, spre exemplu, „Scrisoare deschisă către un preşedinte de instanţă” disponibilă pe JURIDICE.ro, în care se reclamă insuficienţa spaţiului unde se ţin şedinţa publică de judecată, depozitarea unor dosare în toaleta de pe holul dintre două arhive; la fel, în articolul „Avocaţii, nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi la Judecătorie” telegrafonline.ro.
Percepţia asupra tratamentului aplicat de judecător avocatului în sala de judecată trebuie îmbunătăţită, iar acest lucru ţine nu de competenţa profesională a judecătorilor, ci de comportamentul acestora în sală, de limbajul lor non-verbal dar si de managementul instanţelor; în acest sens, accesul în arhive trebuie îmbunătăţit funcţie de nevoile specifice identificate în fiecare instanţă, iar respectarea orelor la care sunt fixate cauzele trebuie să devină un obicei, pentru a evita situaţiile în care atât avocatul cât si justiţiabilii sunt nevoiţi să stea ore întregi pe coridor să aştepte.
[19] activitatea judecătorească de la ambele secţii este programată în 2 timpi, şedinţele penale începând la orele 8,30; în mod frecvent, unele şedinţe din timpul II începând la orele 16-17 (care au programate peste 70 de dosare); nu există o sală rezervată măsurilor preventive, astfel încât pentru judecarea acestora se întrerupe judecarea altor şedinţe.
[20] nu este cazul la Curtea de Apel Constanţa; totuşi, art. 865 face vorbire şi de un podium care ridică biroul procurorului la aceeaşi înălţime cu cel al judecătorului.
[21] această şi pentru că, deşi a constituit permanent o critică referitoare la aparenţele de imparţialitate a actului de justiţie, poziţionarea fizică privilegiată a reprezentantului Ministerului Public în sala de judecată nu aduce atingere egalităţii armelor sau independenţei şi imparţialităţii judecătorului – cauza Trăilescu c. României, par. 51.
[22] spre ex., pe site-ul Curţii de Apel Constanţa sunt postate, pentru anul 2012, doar 29 de hotărâri din materiile civilă şi penală, dar niciuna privind litigiile între profesionişti, cauze de contencios administrativ şi fiscal, achiziţii publice.
[23] pentru anul 2012, Judecătoria Mangalia are postată o singură hotărâre în materie penală; Judecătoria Medgidia nu a mai afişat nici o hotărâre din anul 2008 (oricum, această instituţie a prestat în total 3 hotărâri); Judecătoria Constanţa nu a publicat nicio hotărâre în anul 2012, după ce în anul 2011 a postat 5 hotărâri; situaţia este asemănătoare la Judecătoriile Babadag şi Măcin.
[24] spre ex., s-ar impune publicarea unor speţe din materie contravenţională care. conform Raportului privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 au o pondere de 20% între cauzele nou intrate, în materia somaţiei de plată (aproximativ 50% din litigiile cu profesionişti) sau divorţ (aproximativ 40% din cadrul procedurii de minori şi familie).
[25] această deficienţă se regăseşte şi la alte instanţe la Judecătoria Mangalia, registratura lucrează între orele 10-12, la Judecătoria Constanţa, arhivele nu au program zilnic, iar în anumite zile lucrează cu publicul doar 2 ore.
[26] deşi problema pare a fi una lipsită de importanţă, trebuie subliniat că, prin intermediul celor două  compartimente, justiţiabilii au contact primar cu instituţia, iar calitatea serviciilor prestate, a nemulţumit profund – a se vedea „Scrisoarea …”, supra nota 14.
[27] problema în discuţie constituie un argument în plus la necesitatea unui nou sediu al Judecătoriei Constanţa şi dotarea sediilor celorlalte instanţe cu lifturi pentru dosare; în plus se vor îmbunătăţi relaţiile din mediul de muncă.
[28] potrivit Avizul nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, pct. 7, hotărârile judecătoreşti au drept scop primordial nu numai soluţionarea unui anumit litigiu asigurându-le părţilor securitatea juridică, ci şi, deseori, stabilitatea jurisprudenţei pentru a evita apariţia altor litigii şi a asigura pacea socială
[29] elaborat de Asociaţia Magistraţilor din România încă din anul 2009
[30] iar normele de competenţă permit celor 42 de tribunale şi 15 curţi de apel să se pronunţe irevocabil într-o foarte largă gamă de procese.
[31] spre exemplu, Codul Fiscal a fost modificat de 133 ori în anul 2011
[32] Proiectul de Înfrăţire Instituţională „Unificarea Jurisprudenţei Instanţelor şi Parchetelor din România”, PHARE RO/ 2007-IB/JH/01
[33] Cartea a II-a, Titlul III „Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare”; capitolul privind hotărârea prealabilă impune drept condiţie de sesizare a Î.C.C.J. constatarea că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare (art. 519 N.C.P.C); or, în practică, există numeroase materii în care instanţa supremă nu are competenţă de a judeca, iar printre efectele art. 483 al.2 şi art. 94 N.C.P.C., aria tipurilor de litigii ce nu vor putea fi niciodată supuse judecăţii instanţei supreme este şi mai mare.
[34] pentru că, astfel cum se arată şi în Strategia de PR –document final, Servicii de consultanţă pentru proiectarea strategiei de comunicare a CSM si a sistemului juridic din România, în temele importante privind cariera sau practica lor, judecătorii solicită o comunicare directă, nemediată, umană, astfel că instituirea acestui set de instrumente care să permită consultarea în ambele sensuri nu ar trebui să întâmpine barierele existente în dezbaterea altor teme care ţin de sistem
[35] despre care se afirmă în Raportul de evaluare a nivelului de încărcare neuropsihică a judecătorilor că sunt activităţile care necesită cel mai mult timp
[36] spre ex., la Curtea de Apel Constanţa, primele litigii soluţionate în baza prevederilor N.C.C. au fost înregistrate la aproape un an de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
[37] conform Raportului Comisiei, p. 8, o deficienţă majoră a sistemului judiciar din România este problema inconsecvenţei care apare datorită faptului că judecătoriii nu conştientizează suficient importanţa unificării practicii juridice
[38] conform Profil de Curs: Judecător disponibil pe http://www.inm-lex.ro/index.php?MenuID=46&DetailID=126
[39] conform situaţiei publicate de C.S.M. la 01.10.2012; se remarcă Judecătoria Constanţa care are un deficit de judecători de peste 10%. În plus, C.S.M. are o practică administrativă de a nu califica drept „vacante” şi posturile corespunzătoare funcţiei de preşedinte de secţie deşi, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 50 al.3 din Legea nr. 303/2004 şi art. 2 al.1 din H.C.S.M. nr. 193/2006 rezultă că aceste funcţii pot fi ocupate decât de judecătorii care activează efectiv în cadrul acelei instanţe; această orientare a condus la imposibilitatea ocupării unui în instanţă, unde este vacantă funcţia de preşedinte de secţie de la 06.08.2009, niciodată postul aferent acestei funcţii nefiind considerat „vacant”, astfel încât să fie scos la concurs sau oferit absolvenţilor de I.N.M.
[40] conform ordinii stabilite de art. 10 al.1 din R.O.I.
[41] concluzia se desprinde şi din interpretarea Raportului privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 elaborat de C.S.M., în care se arată că judecătoriile cu procent de soluţionare de peste 80% sunt judecătoriile mici şi foarte mici; la fel, tribunalele cu cel mai bun procent de soluţionare (peste 70%) sunt cele care au o mică încărcătură pe judecător, Tribunalul Călăraşi având o medie de numai 340 cauze pe judecător, în timp ce la Tribunalul Constanţa se înregistrează 749 cauze pe judecător, iar la Tribunalul Tulcea 577 cauze pe judecător.
[42] spre ex., în cazul nerespectării termenului de efectuare a unei lucrări se pot preciza, în funcţie de situaţia concretă, cauzele: participarea la o şedinţă de judecată care a durat foarte mult, volumul foarte mare de lucrări, fixarea unui număr prea mare de sarcini etc.
[43] mai mult, trebuie corelată grija preşedintelui de instanţă de a imprima un ritm alert de soluţionare a cauzelor cu răspunderea exclusivă a judecătorului pentru calitatea hotărârilor şi modul în care este interpretată şi aplicată legea; a se vedea Alexandrina Rădulescu „Managementul instanţei şi perfecţionarea individuală”, disponibil pe https://www.juridice.ro/894/managementul-instantei-si-performanta-individuala-responsabilitatile-si-rolul-preşedintelui-in-cadrul-instantei.html
[44] analiza comparată a încărcăturii pe cele trei tipuri de instanţe relevă o concluzie îngrijorătoare: un judecător de la Curtea de Apel Constanţa are o încărcătură cu 200 de dosare mai mult decât un judecător de la Judecătoria Constanţa şi cu 75 mai mult de cât la Tribunalul Constanţa.
[45] interesant de amintit este concluzia unui studiu, însuşit  de actualul ministru al justiţiei care, în articolul „Mica reformă şi practica unitară” sublinia că un judecător, indiferent de gradul de jurisdicţie, are la dispoziţie 26 de minute pentru a redacta o hotărâre judecătorească.
[46] conform datelor rezultând din „Bilanţul de activitate al Tribunalului Constanţa” pe anii 2011 şi 2010 publicate pe site-ul instanţei de pe „Portalul instanţelor de judecată”.
[47] de care C.S.M. a luat act în şedinţa din 08.10.2012, prin care s-a luat măsura constituirii unui Grup de lucru interinstituţional pentru pregătirea sistemului judiciar în vederea intrării în vigoare a noilor Coduri, din care să facă parte reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai instanţelor, parchetelor şi ai celorlalte instituţii implicate.
[48] măsura pare neîndestulătoare din perspectiva faptului că O.U.G. nr. 50/2008 şi apoi Legea nr. 9/2012 au generat două tipuri de litigii având la bază neconformitatea acestor acte normative cu legislaţia comunitară: cereri de restituire a taxei de poluare şi cereri de înmatriculare a autovehiculelor fără plata acestei taxe; preconizatele măsuri – care, deşi anunţate din august 2012 întârzie – nu vizează şi litigiile în obligaţia de a face.
[49] în fază de proiect
[50] conform unui  model european al grefierului cu atribuţii sporite (Rechtspfleger), în scopul degrevării magistraţilor şi a simplificării anumitor proceduri, se realizează un transferul unor atribuţii administrative şi jurisdicţionale în materie necontencioasă de la judecători la grefierii judiciari; grefierii judiciari vor soluţiona în mod independent şi sub proprie răspundere, în procedură administrativă, cererile care le sunt atribuite în competenţă. Spre exemplu, grefierul judiciar – care trebuie să aibă studii superioare juridice – va fi competent în fixarea cuantumului taxei de timbru şi  timbrul judiciar, va coordona activitatea biroului Arhivă şi Registratură al instanţei şi va semna actele care emană de la aceste compartimente, va soluţiona cererile privind învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti sau cererile de aplicare a apostilei; soluţiile grefierului judiciar vor fi supuse controlului judecătoresc, în condiţiile legii – art. 84 şi 85 din proiect.
[51] aceasta fie şi numai pentru că  pragul de 2 grefieri pentru judecător era un deziderat al anului 2006 cânt s-a iniţiat proiectul privind organizarea şi funcţionarea „ judecător-grefier”, perioadă în care nici măcar nu se punea în discuţie introducerea în legislaţie a celor 4 noi coduri.
[52] prin Ordinul nr. 3278/C/2012, publicat în M. Of. nr.720/24.10.2012, M.J. a aprobat Regulamentului privind procedura de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale personalului auxiliar de specialitate, precum şi ale personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti
[53] Alexandrina Rădulescu, „Managementul instanţei şi perfecţionarea individuală”,
[54] cu titlu de exemplu, poate fi amintită aici situaţia grefierilor de la secţia I-a a Tribunalul Constanţa cărora li s-a impus sarcina calculării taxelor judiciare de timbru; deşi iniţiativa (care a aparţinut unui judecător al secţiei şi apoi a fost adoptată de majoritatea, fără a exista o dispoziţie în acest sens a conducerii instanţei) pare a anticipa una din atribuţiile grefierului judiciar, nu a fost analizat impactul ei asupra grefierilor, oricum împovăraţi de un volum de muncă mult peste media pe ţară; de asemenea, nu toţi grefierii au studii superioare.
[55] pentru personalul auxiliar, preşedintele instanţei are la dispoziţie posibilitatea acordării diplomei „Meritul judiciar” (salariul de merit a fost inclus în coeficienţii prevăzuţi de anexa VI/2 a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unică) care însă presupune o bună conştientizare a unei motivaţii intrinseci.
[56] se poate analiza implementarea – adaptată specificii sistemului judiciar – a Regulilor de tehnoredactare a standardelor române prin care se adoptă standarde europene, elaborat de Asociaţia de standardizare din România
[57] iar „predispoziţia pentru muncă intensă” este una din trăsăturile profilului personalităţii judecătorului, conform Profilul magistratului în sistemul juridic din România
[58] Alexandrina Rădulescu, „Managementul instanţei şi perfecţionarea individuală
[59] conform H.C.S.M. nr. 322/2005.
[60] pentru că, astfel cum spunea şi prof. V.M. Ciobanu în Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I, Ed. Naţională, p. 26, formarea judecătorilor la un nivel superior este o cerinţă legată de independenţă pentru că „ignoranţa este soră cu dependenţa şi supunerea degradantă, cu prăpastia necunoaşterii şi cu încălcarea legii”.
[61] spre ex., fixarea primului termen după aprox. 4-6 luni, astfel cum s-a relevat în Raportul de control privind eficienţa managerială la C.A. Piteşti şi Trib. Argeş întocmit de inspecţia judiciară. În plus, se constată că o bună parte a motivelor pentru care M.J. solicită suspendarea programului (a se vedea Poziţia Ministerului Justiţiei referitor la programul pilot privind stabilirea volumului optim de activitate al instanţelor, disponibil pe JURIDICE.ro) nu mai sunt de actualitate, fiind evaluate ştiinţific: volumul real de dosare la nivelul fiecărei instanţe; s-a finalizat proiectul de reorganizare al instanţelor; deşi se susţinea în 2010 că nu Programul privind volumul optim de muncă ar fi instrumentul pentru fundamentarea necesarului de resurse umane, M.J. nu a propus şi implementat nici până în prezent o alternativă viabilă de stabilire a numărului de posturi în cazul instanţelor.
[62] căci doar o practică judiciară coerentă face ordinea de drept accesibilă şi previzibilă pentru cetăţeni; a se vedea Opinia nr. 7 (2005) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind „Justiţia şi societatea
[63] a se vedea infra cap. 5 şi 6; trebuie subliniat că, în exterior, un ghid încearcă să dea societăţii în ansamblu o idee despre modul în care judecătorul ia hotărâri şi poate servi ca primă justificare externă pentru comportamentul lui; a se vedea Ghidul pentru imparţialitatea judecătorilor (prin ordinul Asociaţiei judecătorilor şi preşedinţilor de tribunal din Olanda)
[64] conform art. 22 alin. 3 din R.O.I., hotărârile colegiului de conducere, adoptate în exercitarea atribuţiilor privind stabilirea componenţei secţiilor şi completelor specializate, stabilirea compunerii completelor de judecată şi schimbarea membrilor acestora, se publică pe pagina de internet a instanţei; datorită noutăţii acestei prevederi – introdus în Regulament prin  H.C.S.M. nr. 515/14.06.2012 – textul a avut o aplicare limitată.
[65] restrângerea accesului la informaţii de interes public precum modul de repartizare a dosarelor, modalitatea de stabilire a componentei completelor de judecata, motivele de schimbare a componentei completelor de judecata a fost criticată în Raportul „Asociaţiei pentru Monitorizarea Justiţiei” Justiţia – transparenta sistemului judiciar din România şi raportul dintre Justiţie şi celelalte instituţii ale Statului
[66] a se vedea Planul de acţiuni pentru implementarea strategiei de întărire a integrităţii în justiţie, 2011-2016, adoptat de Plenul C.S.M. în şedinţa din  22.11.2011
[67] conform Studiului privind raţionalizarea instanţelor din România întocmit în martie 2005 de Terry R. Lord şi Jesper Wittrup (şi care îşi păstrează actualitatea concluziilor) „atmosfera generală a majorităţii instanţelor în România este  înghesuită, haotică şi permisivă sub aspectul securităţii, fără birou de informare şi fără spaţiu adecvat şi acces pentru public; aceste probleme creează presiune directă sau indirectă pentru magistraţi şi personalul judiciar şi sunt foarte dăunătoare imaginii generale şi respectului societăţii faţă de justiţie”; un exemplu de recepţionare a activităţii instanţelor – subiectivă şi eronată, în opinia mea – poate îl constitui Raportul „Asociaţiei pentru Monitorizarea Justiţiei”
[68] informaţiile de acest tip sunt enumerate în art.79 alin.1, lit. d1 din R.O.I., astfel cum a fost modificat prin H.C.S.M. nr. 515/14.06.2012
[69] Opinia nr. 7 (2005) a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind „Justiţia şi societatea
[70] astfel, unele din prevederi privesc: accesul oricând în şedinţele de judecată dacă se face fără mijloace de înregistrare; înregistrarea cu acordul preşedintelui de complet; stabilirea unor momente care pot fi întotdeauna înregistrate; posibilitatea înregistrării părţilor şi auxiliarilor instanţei etc.; cu titlu de noutate bine venită este obligaţia motivării respingerii cererii de înregistrare.
[71] conform Strategia de PR –document final, Servicii de consultanţă pentru proiectarea strategiei de comunicare a CSM si a sistemului juridic din România
[72] aceleaşi demersuri se pot face privind reprezentanţii Consiliului de mediere organizat conf. Legii nr. 192/2006 sau asociaţiilor locale ale mediatorilor sau experţi judiciari.
[73] Strategia de PR include organizarea unor întâlniri periodice între Barouri si instanţele de judecată pentru identificarea si corectarea deficienţelor de ordin administrativ printre recomandările care ar pute conduce la îmbunătăţire actului de justiţie prin transparentizare şi corelare cu nevoile publicului.
[74] spre exemplu, chestionarul din anexa nr. 5 a lucrării Analiza sistemului de măsurare şi monitorizare a performanţei judiciare în România de Jesper Wittrup
[75] deşi elaborarea de astfel de ghiduri constituie una dintre principalele modalităţi de realizare a Strategiei de întărire a integrităţii în justiţie 2011-2016, în lipsa concretizării intenţiilor C.S.M., consider că instanţele pot adopta diferite îndrumare de practici privind aplicarea unor dispoziţii procedurale sau regulamentare.
[76] spre ex., se pot avea în vedere principiile din Recomandarea nr. (84)/5 a Comitetului Miniştrilor al Consiliul Europei către statele membre privind Principiile de procedură civilă menite să îmbunătăţească funcţionarea justiţiei; astfel, trebuie să se tindă ca procedurile trebuie să constea în nu mai mult de două înfăţişări: prima fiind o înfăţişare preliminară de natură preparatorie, iar a doua cea în care sunt administrate probele, se pun concluzii şi, în măsura în care este posibil, se ia hotărârea
[77] evidenţiate şi în Actualizare Tehnică SEC(2011) 968 final, care a însoţit Raportul MCV pe anul 2011
[78] cererile apărării sunt tolerate în mod excesiv, ceea ce conduce la un număr ridicat de amânări ale audierilor în instanţă din motive procedurale, fără o analizare atentă a motivelor pe care se întemeiază cererea; sancţiunile pentru solicitări abuzive sunt rareori aplicate, în pofida unor prevederi clare ale legii: în plus, abia noul Cod de procedură penală obligă baroul să ia măsuri prin care să asigure buna conduită a avocaţilor apărării, sistemul actual de numire a avocaţilor din oficiu în absenţa avocatului selectat nefiind pe deplin eficient.
[79] există o abordare pasivă în ceea ce priveşte admiterea probelor, eforturile instanţelor de a analiza şi stabili dacă se impune audierea tuturor martorilor propuşi fiind insuficiente;  cererile suplimentare de expertiză ale apărării sunt, de asemenea, admise în mod frecvent, conducând frecvent la dublarea expertizelor.
[80] nu sunt folosite în mod eficient noile prevederi privind accelerarea judecării cauzelor prin înlăturarea cauzelor care ar putea produce amânarea judecăţii şi care sunt învederate judecătorilor până la termen, iar aceştia le pot remedia (refacerea citării la domiciliul corect, căutarea noului domiciliu şi citarea corespunzătoare, atenţionarea expertului pentru depunerea raportului în termen, sancţionarea şi substituirea absenţei nejustificate a avocaţilor apărării etc.)
[81] spre ex., Ghidul pentru individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie elaborat de Î.C.C.J. are 10 pagini şi conţine doar explicitarea unor instituţii juridice precum: determinarea scopului pedepsei; stabilirea şi analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei; evaluarea finală a împrejurărilor săvârşirii faptei. La polul opus s-ar putea regăsi 2011 Federal Sentencing Guidelines Manual care stabileşte criterii generale de aplicare a pedepselor prin calcularea unui punctaj pentru o infracţiune, după o formulă de calcul; apoi, în funcţie de acest punctaj, judecătorul va stabili pedeapsa şi modul de executare, utilizând un tabel ce cuprinde o orientare după gravitatea infracţiunii, după cazier şi după forma de executare a pedepsei .
[82] în raza Curţii de Apel Constanţa există, spre ex., o practică contradictorie referitoare la stabilirea gradului de pericol social al unor infracţiuni la regimul conducerii pe drumurile publice a unor autovehicule.
[83] programul privind modificările legislative necesara intrării în vigoare a N.C.P.C. indicate în Planul de măsuri este într-o fază avansată a dezbaterilor parlamentare, fiind deja adoptat de Camera Deputaţilor
[84] se observă că nici „Planul de măsuri” nici proiectul de modificare a H.G. nr. 652/2009 nu prevăd mărirea numărului de absolvenţi ai I.N.M. (corelat cu reducerea perioadei e studii), astfel încât urmează a se angaja, probabil, personal direct pe post, deşi judecătoriile sunt instanţele cu cel mai mare deficit de personal, care din perspectiva reformării majore a sistemului ar terbui să fi unul bine calificat.
[85] Inclusiv M.J. recunoaşte că, pentru asigurarea finalităţii normelor mai sus propuse, ar fi necesară şi includerea în “Planul de măsuri” a unor dispoziţii privind îndatorirea Guvernului, a Ministerului Finanţelor Publice, a  Ministerului Justiţiei, precum şi a ordonatorilor secundari şi terţiari de credite din sistemul justiţiei civile de a efectua demersurile necesare pentru asigurarea spaţiilor necesare.
[86] Raportul privind activitatea instanţelor de judecată în primul semestru al anului 2012 prezintă o creştere a volumului de activitate la curţile de apel cu 40% faţă de perioada anterioară.
[87] spre ex., în anul 2010 sumele plătite cu titlu de onorarii oficii avocaţi a fost de 180.405 lei, pe când în anul 2011 suma a fost de 254.980 lei; cheltuielile materiale pentru întreţinere şi gospodărire au fost în anul 2010 de 355.232 lei iar în anul 2011 de 400.935 lei.



Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.