« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
8 comentarii

O nouă cerere adresată Curții de Justiție ref. clauze abuzive. UPDATE
24.01.2014 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

UPDATE JURIDICE.ro, 23 ianuarie 2014: Va informăm că după pronunțarea concluziilor Avocatului general în cauza C-482/12, instanța de trimitere a retras întrebarea preliminară. Pentru cuprins ordonanță de radiere, a se vedea aici.

***

22 ianuarie 2014: Vă punem la dispoziție, în limba română, următoarele paragrafe din cauza Zehentner împotriva Austriei:

52. Curtea a reţinut cu varii ocazii că, încadrarea în noţiunea de „domiciliu” a unei locuinţe, fie ea privată sau nu, atrăgându-se astfel incidenţa articolului 8 § 1, va depinde de circumstanţele de fapt (a se vedea, de exemplu, Buckley c. Regatului Unit, Hotărârea din 25 septembrie 1996, Culegere 1996- IV, §§ 52-54 și, ca autoritate recentă, McCann c. Regatului Unit, nr. 19009/04, § 46, 13 mai 2008).

53. Curtea observă că apartamentul scos la licitaţie publică era situat pe strada S. nr. 23/17 din Viena. Se pare că instanțele judecătorești l-au considerat a fi reședința solicitantului, întrucât anume la acea adresă au fost trimise, în iunie şi octombrie 1999, decizia de autorizare a scoaterei la licitaţie și informarea reclamantului cu privire la data desfăşurării licitaţiei. Mai mult, nu se contestă faptul că, urmare a licitaţiei din noiembrie 1999, reclamantul a fost evacuat din apartament în februarie 2000. Prin urmare, Curtea nu se îndoieşte de faptul că apartamentul scos la licitaţie era, la acel moment, „domiciliul” reclamantului, în sensul dat de art. 8 din Convenţie.

54. Curtea consideră că scoaterea la licitaţie a apartamentului reclamantului și evacuarea acestuia au interferat cu dreptul său la protecţia domiciliului. Contrar opiniei Guvernului, Curtea constată că scoaterea la licitaţie și evacuarea reclamantului trebuie privită ca un întreg. Scoaterea la licitaţie l-a privat în mod legal de domiciliul său și a constituit o condiție necesară pentru evacuare, care l-a privat de fapt de domiciliul său.

(…)

59. În acest context, Curtea a statuat deja că pierderea domiciliului este o formă extremă de ingerinţă în dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoană care riscă o ingerinţă de o asemenea gravitate ar trebui să beneficieze de testul de proporţionalitate al măsurii, test efectuat de către un tribunal independent, în lumina principiilor relevante, în temeiul art. 8 din Convenție (a se vedea McCann, citată mai sus, § 50, 13 mai 2008).

*Mulțumim domnului Teodor Papuc pentru traducere

***

25 noiembrie 2013: Nils Whal, Avocatul General, a prezentat Curții de Justiție joi, 21 noiembrie 2013, concluziile în cauza C-482/12.

Redăm din introducere:

2. Astfel, eforturile de a eficientiza administrarea justiției se confruntă din nou cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă – și anume cel al consumatorilor.

3. Prin cererea de decizie preliminară formulată, Okresný súd Prešov (Tribunalul Departamental din Prešov) (Slovacia) solicită îndrumare cu privire la aspectul dacă normele slovace care permit unui creditor să obțină plata creanței prin intermediul unei proceduri extrajudiciare de executare a drepturilor sale garantate asupra bunurilor debitorului (denumită în continuare „procedura în discuție”) sunt compatibile, printre altele, cu Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

Mai menționăm că avocatul general realizează o succintă analiză a jurisprudenței Aziz și a efectelor acestei jurisprudențe asupra dreptului procesual civil național. Totodată, acesta face trimitere și la jurisprudența CEDO pertinentă (Rousk împotriva Suediei și Zehentner împotriva Austriei).

Din Zehentner împotriva Austriei, redăm următoarele paragrafe (în limba engleză):

52. The Court has noted on a number of occasions that whether or not a particular habitation constitutes a “home” which attracts the protection of Article 8 § 1 will depend on the factual circumstances (see, for instance, Buckley v. the United Kingdom, judgment of 25 September 1996, Reports 1996‑IV, §§ 52-54 and, as a recent authority, McCann v. the United Kingdom, no. 19009/04, § 46, 13 May 2008).
53. The Court observes that the apartment subject to judicial sale was situated at S.-street 23/17 in Vienna. It appears that the courts considered it to be the applicant’s residence, as it was at that address that the decision authorising the judicial sale and the summons informing the applicant of the date of the auction were served in June and October 1999, respectively. Moreover, it is not in dispute that following the judicial sale which took place in November 1999 the applicant was evicted from the apartment, in February 2000. Consequently, the Court sees no reason to doubt that the apartment subject to the judicial sale was at the material time the applicant’s “home” within the meaning of Article 8 of the Convention.

54. The Court considers that the judicial sale of the applicant’s apartment and her eviction interfered with her right to respect for her home. In contrast to the Government’s view, the Court finds that the judicial sale and the applicant’s eviction are to be seen as a whole. The judicial sale deprived her legally of her home, and was a necessary pre-condition for the eviction, which factually deprived her of her home.

59.  In this context the Court has already held that the loss of one’s home is a most extreme form of interference with the right to respect for the home. Any person at risk of an interference of this magnitude should in principle be able to have the proportionality of the measure determined by an independent tribunal in the light of the relevant principles under Article 8 of the Convention (see McCann, cited above, § 50, 13 May 2008).

***

17 decembrie 2012: Avem o nouă cerere de decizie preliminară adresată Curții de Justiție de către o instanță din Slovenia, în data de 29 octombrie 2012 dar publicată în data de 14 decembrie 2012, respectiv cauza C-482/12 iar întrebarea este următoarea:

Întrebarea preliminară:

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare a unui stat membru, precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglemetarea în discuție în procedura principală, să permită creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului grevat de garanție prin vânzarea bunului imobil în pofida opoziției consumatorului, a faptului că chestiunea este litigioasă și fără o evaluare a clauzelor contractuale de către un organ jurisdicțional sau o altă instanță independentă?

Această cerere se alătură cererilor C-451/12, C-413/12, C-373/12, C-236/12 ( de la Tribunalul Argeș), C-123/12 (de la Tribunalul Giurgiu), C-108/12 (de la Tribunalul Vâlcea), C-488/11, C-472/11, C-397/11, C-226/12, și C-252/11 – cauze care sunt încă pendinte.

De remarcat faptul că C-123/12 și C-108/12 au fost, inițial, conexate de către Președintele Curții, domnul Skouris ca apoi, după ascultarea Avocatului General, acesta să revină și să dea o ordonanță de disjungere. De aceea, este posibil ca în una dintre cele două (venite din România) să avem concluziile Avocatului General iar acest fapt este relevant întrucât prezența unor concluzii arată că speța nu este chiar ușor de interpretat iar un judecător național e posibil să aplice o interpretare greșită, în cauze similare, tocmai pentru că nici pentru Curte nu este atât de clar. În alte cuvinte, se recomandă suspendarea dar cu protejarea consumatorului (cu suspendarea curgerii eventualelor dobânzi/sau a executării, dacă ulterior, acesta ar pierde/câștiga ca urmare a interpretării Curții dată într-o cauză similară), până la pronunțarea de către Curtea de Justiție.

Cauzele trimise din alte state membre (Spania, Slovenia, Slovacia, Olanda) prezintă relevanță și pentru judecătorul român deoarece acesta poate suspenda facultativ un litigiu aflat pe rol, dacă ar considera că interpretarea (ce va fi oferită de către Curtea de Justiție) este necesară pentru propria pronunțare, pronunțare ce depinde și de existența unui drept conferit consumatorului direct prin dispoziția unională ce formează obiectul interpretării.

Pe de altă parte, este posibil ca unele cereri să fie declarate inadmisibile, dar dacă vor fi interpretate, dar interpretate contrar interpretării conferite deja de către judecătorul român într-o cauză asemănătoare, acest lucru poate echivala cu aplicarea greșită a legii și/sau poate da naștere unui motiv de revizuire, pe cale pretoriană, ca urmare a aplicării principiului efectivității și echivalenței (dezvoltat de către Curtea de Justiție în baza art. 4 alin. (3) TUE – ex-articolul 10 TCE).

Rămâne, totuși, să se pronunțe Curtea de Justiție.

Mihaela MAZILU-BABEL

 
Secţiuni: Banking, CJUE, Content, Data protection, Dreptul Uniunii Europene, Protecția consumatorilor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “O nouă cerere adresată Curții de Justiție ref. clauze abuzive. UPDATE”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    BONUS:
    am verificat astăzi seara și în prima etapă, președintele Curții a ordonat conexarea cauzelor C-123/12 și C-108/12 după ce l-a ascultat pe prim avocatul general, domnul Mazak. Ulterior, după ce a fost ascultată doamna avocat general Trstenjak, cauzele au fost disjunse. De precizat este faptul că doamna Trstenjak a fost avocatul general care a prezentat concluzii în mai toate cauzele care priveau protecția consumatorului și clauzele abuzive din contractele de credit. Totodată, doamna Trstenjak a scris și un articol excepțional pentru Common Market Law Review, 2011, întitulat: European consumer protection law: Curia semper dabit remedium?’
    De aceea, pot afirma cu siguranță ( și fără dubiul prezent în articolul de mai sus) că în una dintre cele două cereri sosite din România, vom avea concluziile doamnei Trstenjak. Așa că, vorba englezului: it is just a matter of time.

    • Liliana BOLOCAN spune:

      Buna ziua, ati putea sa dati mai multe detalii legate de procedura de urmat ( ma refer la dreptul european) in situatia in care inalta curte „nu vrea” sa aplice Directiva 93/13 si sa declare drept abuziva o clauza privind dobanda dintr-un contract de credit cu toate ca aceasta este neclara ( ma refer la celebra dobanda variabila care se afiseaza la sediul MODERAT, pe care unele instante din tara o considera abuziva nu insa si Inalta Curte) ?

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Pentru început, aș dori să vă spun că asemenea situații s-au întâlnit și la case mai mari, însă mai degrabă în contencios administrativ (Conseil d’Etat în Franța) decât în contencios civil. Totodată, având în vedere că e vorba de ÎCCJ și deci nu există alte căi de atac, în afară de calea contestației în anulare sau calea revizuirii, posibilitățile sunt mult mai limitate, dpdv al dreptului european, decât dacă această întrebare ar fi venită atunci când cauza era în primă instanță.
        Revenind la Î.C.C.J., ar exista următoarele posibilități:

        1. copia după motivarea hotărârii + alte hotărâri în acest sens, enumerate, dacă le găsiți, strânse și trimise la Comisie, atașate la o plângere. Nu trebuie să realizați traduceri. http://ec.europa.eu/eu_law/your_rights/your_rights_forms_ro.htm (pentru a vedea procedura)

        Trebuie însă precizat că ea, Comisia, se bucură de o largă marjă de apreciere cu privire la începerea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către Romania ca urmare a practicii curții sale supreme, practică contrară jurisprudenței clare a CJUE.

        Apoi, dacă ea Comisia va demara procedura, aveți dreptul să cereți suspendarea executării silite ( un fel de cvasi contestație la executare) și eventual, dacă instanța nu vă crede, să îi solicitați să facă o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare Curții de Justiție. Dacă vă refuză, puteți, recurs iar apoi o acțiune la CEDO (voi reda la pct. 2)

        Ulterior, dacă ea Comisia vă dă dreptate și Curtea de Justiție încuviințează, și instanța nu v-a ascultat cu suspendarea executării, puteți să porniți acțiune separat împotriva statului și recuperarea daunelor cauzate prin greșeala judecătorului ÎCCJ. Aici, judecătorul național de primă instanță s-ar putea să vă ofere o sumă justă, ca apoi judecătorul ÎCCJ (la care să zicem ar ajunge iar cauza) să taie sau să anuleze daunele oferite în baza lui Kobler+ Francovich și să fiți nevoită să cereți iar adresarea unei întrebări preliminare în acest sens Curții de Justiție iar dacă ÎCCJ vă va refuza, va trebui să reluați tot parcursul referitor la adresarea unei plângeri Comisiei Europene.

        2. puteți încerca și la CEDO – ca exemplu, au fost cauze în care Belgia a fost dată în judecată la CEDO pe motiv că articolul 6 CEDO nu a fost respectat deoarece instanța de drept comun belgiană nu a motivat suficient refuzul de a trimite o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare la CJUE. Ar fi un tărâm … de explorat. 🙂

        3. dacă ați fi fost în primă instanță s-ar fi putut invoca invaliditatea articolului din directiva 93/13/CEE care permită menținerea unor clauze abuzive atunci când ele fac parte din obiectul/prețul contractului și sunt clare. Astfel, acest articol de drept secundar unional ar fi contrar articolului de drept primar unional, respectiv dispozițiile incidente pertinente din Carta DFUE. De precizat că instanța națională ar putea: 3.1. să considere că trebuie întrebată CJUE cu privire la acest aspect
        3.2. să considere că nu trebuie întrebată CJUE și că nu aveți dreptate (adică să considere că dispoziția din directivă este validă)- atunci puteți face recurs pt că refuză să întrebe, evident, iar apoi, dacă vi se respinge recursul, doar pe acest motiv, vă puteți duce la CEDO. ( a se vedea 2 de mai sus)
        3.3. instanța nu va putea sa invalideze norma de drept secundar unional ( jurisprudența Foto Frost) doar Curtea de Justiție fiind competentă în acest sens. Aici mai trebuie precizat că ea, Curtea de Justiție ar putea, în loc de a invalida norma, să-i ofere o interpretare conformă cu dispozițiile de drept primar unional care impun un nivel RIDICAT de protecție a consumatorului, dispoziții care nu erau în vigoare când directiva 93/13/CEE a intrat în vigoare.

        4. aș încerca și o excepție de neconstituționalitate, dar aceasta ar fi cireașa de pe tort 😀
        Cam astea ar fi, în mare. Totodată, menționez că nu sunt avocat și că părerile mele nu sunt date cu scopul de a vă oferi o consiliere juridică. De aceea, dacă nu sunteți avocat, vă sfătuiesc să vă angajați unul.

        • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

          precizare: pct. 4 s-ar fi aplicat în situația pre-ÎCCJ.
          apoi, m-am mai gândit, și, dacă de exemplu Comisia refuză să acționeze, puteți încerca (spun „încerca” pentru că ar fi o situație nouă, dar toate situațiile sunt noi înainte de a deveni practică acceptată) să vă plângeți și la Ombudsman-ul European.

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Curtea de Justiţie s-a pronunţat astăzi cu privire la C-488/11 şi a stabilit că, în principiu, directiva 93/13/CEE se aplică şi unui contract de închiriere a unui spațiu cu destinație de locuință, încheiat între un locator care acționează în scopuri legate de o activitate profesională și un locatar care acționează în scop privat.

    Apoi:
    – atunci când instanța națională, fiind sesizată cu o acțiune introdusă de un vânzător sau furnizor împotriva unui consumator, cu privire la executarea unui contract, are competența, potrivit normelor de procedură interne, să examineze din oficiu caracterul contrar normelor naționale de ordine publică al clauzei care stă la baza cererii, aceasta trebuie în aceeași modalitate, atunci când stabilește că respectiva clauză intră în domeniul de aplicare al directivei, să examineze din oficiu caracterul eventual abuziv al acesteia în raport cu criteriile stabilite în respectiva directivă;

    – atunci când instanța națională are competența, potrivit normelor de procedură interne, să anuleze din oficiu o clauză contrară ordinii publice sau unei dispoziții legale obligatorii al cărei conținut justifică această sancțiune, aceasta trebuie, în principiu, după ce a dat părților posibilitatea unei dezbateri în contradictoriu, să anuleze din oficiu o clauză contractuală al cărei caracter abuziv l‑a constatat în raport cu criteriile stabilite în directivă.
    Apoi:
    articolul 6 alineatul (1) din directivă trebuie interpretat în sensul că nu permite instanței naționale, atunci când stabilește caracterul abuziv al unei clauze penale dintr‑un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator, să se limiteze, astfel cum o autorizează dreptul național, să reducă cuantumul penalităților pe care această clauză le pune în sarcina consumatorului, ci îi impune să excludă pur și simplu aplicarea clauzei respective în ceea ce privește consumatorul

    Pentru intreg cuprinsul, a se vedea http://www.curia.eu

  3. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    In data de 11 septembrie 2013 are loc pledoaria in cauza C-482/12. Instanta care va judeca este Camera a III a, membru in complet fiind si doamna prof. univ. dr. C. Toader. Urmeaza astfel ca in iarna lui 2013-2014 sa avem si hotararea Curtii.

  4. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    addendum: după puțină cercetare, și deși am văzut inițial programată în decembrie a.c. pledoaria în cauza S.C. Volksbank trimisă de Tribunalul Argeș (C-236/12), acum am observat că această programare nu mai există în calendarul curia disponibil on-line și că, pe de altă parte, Tribunalul Argeș a programat un nou termen în data de 14 ianuarie 2014( ultima modificare pe portalul tribunalului făcându-se în data de 15.11.2013). Prin urmare, se pare că și Tribunalul Argeș a decis retragerea cererii de pronunțare a unei decizii preliminare, urmând modelul retragerii din cauzele C-123/12 și C-108/12.

  5. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Cred ca in materia protectiei consumatorului de credite garantate ipotecar, instantele nationale detin recordul la retragerea cererilor de pronuntare a unei decizii preliminare. O fi din cauza faptului ca banca renunta la calea de atac sau pentru ca intra intr-o tranzactie la nivel national? Totusi, chiar si in astfel de situatii, instanta nationala are competenta sa decida sa pastreze sesizarea Curtii de Justitie – mai ales ca daca s-a pronuntat Avocatul General, hotararea Curtii urmeaza in 4-6 luni. Apoi, dacă situația de fapt conduce la concluzia că cererea ar fi inadmisibilă, ce ar mai fi fost încă 2 luni (de se dădea hotărârea motivată de inadmisibilitate)? Acum vom avea doar o ordonanță de radiere și o întrebare la care un eventual răspuns ar fi cel conferit de avocatul general. Dar fără autoritatea unei hotărâri a Curții de Justiție. Și cu o pierdere de timp de 1 an de zile.

    Imi vin in minte versurile din „Please don’t go” a formatiei No Mercy!

    If you leave me
    You’ll let a good thing fall apart

    If you leave me
    You’re gonna spoil a dream we share

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD