ICCJ. Omisiunea solutionarii unei cereri
19 decembrie 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că omisiunea instanţei de fond de a soluţiona o cerere cu care a fost învestită nu poate fi invocată decât de cel care este vătămat prin actul de procedură nelegal sau necorespunzător îndeplinit, astfel că, nefiind vorba despre o nulitate de ordine publică, nici instanţa de apel nu o poate invoca din oficiu. În speţă, în raport cu pretinsa vătămare (nesoluţionarea unei cereri conexe) doar reclamantul era în măsură să invoce această nulitate prin promovarea căii de atac, fiind nelegală soluţia instanţei de apel de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, cu atât mai mult cu cât nici cadrul procesual nu permitea (în apelul pârâtului) invocarea unei pretinse vătămări a reclamantului. (Decizia nr. 1264 din 24 februarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect restituire imobile în natură)
