Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Despre Dumnezeu si lege
24.12.2012 | Cristinel GHIGHECI

JURIDICE - In Law We Trust

Dacă tot se vorbeşte în această perioadă despre „spiritul Crăciunului”, pomenindu-se mai des numele lui Dumnezeu, amestecat cu diferite personaje fabuloase şi cu multă „magie”, poate ar fi bine să reflectăm puţin şi la rolul religiei în activitatea de judecată. Mai exact, dacă în prezent se mai poate vorbi de existenţa vreunei legături între Dumnezeu şi lege sau este vorba de două domenii complet separate. Sensul noţiunii de lege folosit aici cuprinde tot ceea se referă la elaborarea, adoptarea şi aplicarea normelor legale, în activitatea de judecată.

Este cert că o mare perioadă de timp din istoria omenirii a existat o strânsă legătură între religie şi justiţie. Dreptatea avea o zeiţă proprie (Themis), iar cei care o împărţeau au avut de-a lungul timpului şi atribuţii sacerdotale. Ei erau investiţi de divinitate cu această misiune, iar semnele vizibile care atestau investitura se materializau de regulă în veşminte speciale, care au stat probabil la originea robelor pe care magistraţii le poartă în prezent. Primele legi conţineau întâi normele religioase şi în al doilea rând normele de convieţuire socială. „Tablele Legii”, primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai, conţin mai întâi poruncile referitoare la cinstirea lui Dumnezeu şi apoi celebrele precepte „să nu ucizi”, „să nu furi”, „să nu depui mărturie mincinoasă”, etc..  E adânc înrădăcinată în conştiinţa omenirii inevitabilitatea unei judecăţii divine, care va avea loc la sfârşitul veacurilor, asupra viilor şi morţilor (Judecata de Apoi), în funcţie de faptele bune sau rele ale fiecăruia.  De asemenea, sistemul probaţiunii  a presupus o lungă perioadă de timp intervenţia divină, care stabilea de partea cui era dreptatea sau dacă cel acuzat este vinovat de săvârşirea faptei (ordaliile).

Vorbind de populaţia de pe teritoriul ţării noastre, e suficient să amintim că primul legiuitor al geţilor a fost Zamolxis, care a deţinut funcţia de mare preot şi a fost apoi venerat ca zeu al geto-dacilor. În limbajul vechi românesc sintagmele „legea creştinească”, „legea strămoşească”, etc., semnifica religia creştină, de confesiune ortodoxă, care distingea populaţia de origine valahă de celelalte populaţii care intrau în contact cu aceasta.

Dar nici în prezent domeniul religiosului nu s-a separat complet de domeniul legii, chiar dacă sunt societăţi unde această legătură pare să nu mai fie deloc vizibilă. Nu pot fi înlăturate urmele influenţei pe care religia a avut-o asupra activităţii de judecată atâtea milenii, în care dreptatea s-a confundat practic cu intervenţia divinităţii. Legătura aceasta subzistă undeva în străfundurile fiinţei umane, chiar şi în cele mai atee societăţi, pentru că, aşa cum susţin cei mai mulţi antropologi, omul are „sentimentul religios înnăscut” (Mircea Eliade). Bineînţeles, faptul că omul are sentimentul religios înnăscut nu înseamnă că toţi oamenii ar avea „activat” acest sentiment. Dar oare, chiar şi în acest caz, el nu iese la suprafaţă sub diferite forme, în diferite situaţii de viaţă? Este oare exclus domeniul legii, aşa cum l-am definit anterior ca fiind domeniul adoptării legii şi aplicării ei de către instanţele de judecată, de la aceste manifestări ale religiosului? În fond şi acest domeniu nu reprezintă la rândul său decât manifestarea diferitelor segmente de viaţă.

Răspunsul la aceste întrebări se confundă cu răspunsul la întrebarea dacă există Dumnezeu. Toţi cei care cred în existenţa divinităţii (care formează marea majoritate a omenirii, numărul ateilor convinşi fiind chiar şi în prezent foarte redus în raport cu numărul populaţiei planetei) vor răspunde că nimic nu se petrece fără intervenţia sau fără îngăduinţa lui Dumnezeu (Nihil sine Deo). În aceste condiţii, pentru marea majoritate a persoanelor activitatea de judecată, de administrare a probelor, de stabilire a vinovăţiei sau nevinovăţiei, etc. nu iese de sub controlul divinităţii. Cum legea este făcută pentru a reglementa diferite relaţii dintre oameni, ea nu poate face abstracţie de această latură importantă a persoanei umane. Pe lângă nevoile materiale, omul are şi nevoi spirituale, care trebuie să îşi găsească la rândul lor reglementarea şi în normele legale. Sunt consacrate prin lege o serie de drepturi şi libertăţi din acest domeniu, pornind de la libertatea religioasă şi continuând cu incriminarea diferitelor fapte care aduc atingere acestei libertăţi sau acestui sentiment religios, chiar şi după moartea persoanei. De pildă infracţiunea de „Profanare de morminte” nu şi-ar justifica existenţa decât într-o lume în care este înrădăcinată credinţa în viaţa de după moarte.

Dar manifestarea cea mai pregnantă a religiei în domeniul activităţii de judecată este probabil cea asupra conştiinţei participanţilor. La audierea martorilor se face referire în mod direct la conştiinţa religioasă a acestora, la depunerea jurământului înainte de audiere („Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”). La ceilalţi participanţi, inclusiv reprezentanţii organelor judiciare, conştiinţa este cea le dirijează acţiunile, având în vedere că toţi trebuie să contribuie la aflarea adevărului (Art. 3 C.pr.pen. prevede că „În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.”). Conştiinţa îi determină pe oameni să acţioneze pentru aflarea adevărului, iar existenţa acesteia este explicată cel mai adesea prin referire la divinitate (etimologic, termenul este derivat din latinescul conscientia, care poate fi tradus prin „a şti împreună cu…” Dumnezeu, ceea ce cunoşti doar tu şi Dumnezeu). Criminalul Raskolnikov, din romanul „Crimă şi pedeapsă” al lui Dostoievski, a fost mai întâi judecat de conştiinţa sa şi de-abia după aceea de justiţia omenească. Aceasta deoarece este însuşită în general concepţia existenţei unei instanţe mai presus de cea omenească, respectiv a unei instanţe divine.

Domeniul pus în discuţie e foarte vast, fiind analizat cu siguranţă mult mai competent de către specialişti. Intenţia mea nu a fost decât aceea de a atrage atenţia că dincolo de dosare şi de norme abstracte şi seci activitatea de judecată are în vedere persoanele, cu mentalităţile, aşteptările, temerile şi credinţele lor. Tocmai de aceea am să închei cât se poate de uman, cu un colind izvorât din suferinţa detenţiei politice comuniste, care a cuprins din păcate prea mulţi oameni judecaţi după o lege care îl excludea pe Dumnezeu.

Colind

de Radu Gyr

A venit și-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea
Peste viața mea.
Peste suflet ninge.
Cade albă nea
Peste viața mea
Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…

Numai casa mea posacă
A’mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliți
Îngerii grăbiți
Nu aduc colinde.

O Iisuse împărate,
Iartă greșeli și păcate.
Vin de-nchizi ușor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aștepta,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuți în cuie.

Maica Domnului Curată,
Ad’o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-așteptăm în prag,
Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.

dr. Cristinel GHIGHECI
Judecător, Curtea de Apel Brașov


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.