Mic tratat de… revolutie si libertate
24 decembrie 2012 | Maria BORNEA
Noi, cei care am trăit revoluţia pe viu şi am văzut moartea cu ochii, chiar dacă nu am cerut certificate şi nici recompense, la fiecare aniversare a ei trăim mai intens. Nu pot să nu mă gândesc în aceste zile la libertatea noastră, atât de greu obţinută, în contextul în care mai zilele trecute, guvernul nostru a emis o ordonanţă de urgenţă care modifică Legea nr. 192/2006 şi Legea nr. 115/2012, referitor la mediere, şi prin care ne obligă să ne informăm „despre avantajele medierii”, şi se instituie ca sancţiune pentru neurmarea acestei proceduri prealabile, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, încălcându-ne astfel libertatea de cetăţeni liberi, dreptul la informaţie, un drept constituţional prevăzut în art. 31 al Constituţiei, tranformându-l într-o obligaţie pentru cei ce vor să introducă o cerere de chemare în judecată. Au omis să prevadă că ar trebui să fim informaţi şi despre dezavantajele medierii, pentru ca informaţia să fie corectă, aşa cum impune alin. 4 al art. 31 al Constituţiei.
Despre încălcarea, prin aceeaşi ordonanţă, a accesului liber la justiţie prev. de art. 21 al Constituţiei am vorbit într-un mic articol publicat zilele trecute tot pe acest site şi am fost criticată de un anonim, critică parţial adevărată şi care nu m-a deranjat deloc, dar mi-am dat seama că nu a înţeles nimic şi mai ales că este un anonim tânăr, iar ceea ce vreau să spun în continuare cred că este de interes general şi de aceea aş vrea ca gândurile mele să se constituie într-un articol şi nu doar într-un comentariu, poate vor fi mai mulţi cei care vor reflecta în aceste zile de aniversare a revoluţiei şi la cumpănă de ani.
După apariţia ordonanţei, prin care guvernul ne încalcă flagrant drepturi cetăţeneşti constituţionale, aş fi aşteptat să existe reacţii serioase ale societăţii, ale ONG-urilor care se tot laudă că apără cetăţenii şi drepturile lor, ale justiţiabililor, ale avocaţilor, dar mai ales ale tinerilor. Nimic. Nimeni nu sesizează că este vorba de un puseu de dictatură, că este vorba de un principiu încălcat, că dacă acceptăm să ni se încalce drepturi şi libertăţi le putem pierde rând pe rând pe toate, iar apoi ne vom plânge soarta, vom da vina pe oricine doar pe noi nu, ne vom victimiza, dar va fi prea târziu.
De ce se întâmplă asta? De ce nu reacţionăm? De ce la 23 de ani de la revoluţie în mediul online se semnează mereu anonim? De ce nu avem curajul să ne spunem gândurile? De cine şi de ce ne temem? Aştept răspunsurile voastre, dar nu semnate anonim.
Esenţa este însă că ne temem, adică vă temeţi voi cei care semnaţi anonim şi vă temeţi pentru că totuşi nu vă simţiţi liberi, şi nu sunteţi liberi pentru că acceptaţi aceasta, pentru că nu aveţi curajul de a vă impune şi afirma libertatea, pentru că nu reacţionaţi la încălcările libertăţilor voastre. Nu aveţi senzori pentru asta, deşi ar trebui să aveţi, să săriţi în sus, să reacţionaţi la absolut orice îngrădire a libertăţii voastre. Doar aşa veţi fi liberi. Dacă îi vom lăsa pe guvernanţii noştri să facă ce vor cu noi şi nu îi vom trage de mânecă, şi vom trece sub tăcere accesele lor de dictatură, vor crede că ne place, că aşa e bine şi vor continua, pentru că vor vedea că se poate. Dacă nu ne vom lua mereu şi mereu porţia de libertate, s-ar putea la un moment dat să nu o mai găsim.
Greşiţi profund dacă credeţi că dictatura nu poate reveni. Citiţi istoria. Ar trebui să dormiţi cu ea sub pernă. Hitler a venit la putere în Germania prin alegeri perfect democratice. Preşedintele Germaniei a evitat de câteva ori să îl numească cancelar, dar când procentul obţinut la alegeri a fost copleşitor, nu a mai avut de ales, iar suferinţele umanităţii şi ale poporului german care l-a ales, au fost uriaşe. Să nu lăsăm istoria să se repete. El nu a făcut războiul singur, ci cu majoritatea care l-a ales. Nu seamănă până la un punct cu ce e la noi?
Anonimul meu nu înţelege de ce am făcut legătura cu Che Guevara şi cu ceilalţi dictatori ai lumii, pentru că nu a înţeles, nu numai că şi lui i s-a încălcat libertatea, dar nici importanţa ei. Nu se teme de dictatură. Se mulţumeşte să semneze anonim şi pentru el e bine. Eu zic că nu e bine. Aş vrea să vă văd pe toţi curajoşi, frumoşi, echilibraţi în gândurile şi libertăţile voastre şi nu nişte fiinţe umile care se ascund sub anonimat.
Tot anonimul meu spune că nu înţelege ce e cu cetăţenii de categoria 1-a şi a 2-a ai UE. Eu am scris că doar cetăţenii care sunt consideraţi de categoria a doua pot fi obligaţi la informare ca nişte nătărăi care că nu au capacitatea să se informeze singuri, şi că prin această dispoziţie suntem insultaţi de propriul nostru guvern. Nu e de acord cu mine, sau nu a înţeles. Voi ce ziceţi? Nu suntem chiar nătărăi dacă lăsăm să fim consideraţi aşa?
Această obligaţie la informare, funcţie de care să ai sau nu acces la justiţie, este o invenţie juridică. Vă rog să căutaţi în tot dreptul românesc să vedeţi dacă mai există o normă juridică similară. Eu nu cunosc.
La revoluţie chiar s-a luptat şi s-a murit pe bune, pentru libertate. Revoluţia şi eroii ei s-au demonetizat din cauza falşilor eroi, a profitorilor, dar mai ales a celor care, cu bună ştiinţă, au permis ca cei din urmă să existe. Aceştia i-au umilit, i-au murdărit pe adevăraţii eroi, care chiar au existat şi există şi au avut puterea să lupte cu Ceauşescu şi securitatea lui, dar nu mai au putere să lupte cu corupţii de astăzi, pentru că ultimii sunt mai puternici. Banul corupe. Sunt acţiuni criminale din partea ambelor părţi, şi a profitorilor şi a celor ce au permis aceasta, şi din motive electorale şi materiale ele nu sunt stopate de 23 de ani. Acum avem falşi eroi prin multe localităţi unde nu s-a întâmplat nimic, sau care la revoluţie aveau 10 ani. De 23 de ani încoace, numărul lor tot creşte fără nicio jenă şi fără a fi nimeni pedepsit, iar guvernele noastre le dau bani tuturor în continuare. Cel de acum vrea să le restituie şi ce a reuşit celălalt guvern să le ia.
Dacă revine dictatura nici eu, nici voi nu mai scriem ceea ce scriem. Nici site-ul acesta nu va mai fi. Am scrie ca Radu Gyr din celulă şi din rărunchi „Voi n-aţi fost cu noi în celule”. Citiţi-l şi veţi avea revelaţia nu doar a unui geniu, dar şi a nesfârşitelor suferinţe ale lui şi ale generaţiilor de atunci. Trebuie să fim liberi să citim tot, şi pe legionari, şi pe dictatori şi pe marii democraţi ai lumii. Doar aşa vom cunoaşte, doar aşa ne vom zidi şi vom fi! Cei care l-au criticat pe Mihail Neamţu pentru recitarea poeziei Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, de Radu Gyr nu sunt oameni liberi. Sunt tributari ai trecutului, fricoşi, oprimaţi, sperioşi. Nu se va face niciodată lume nouă cu ei.
Să ştiţi că pe vremea lui Ceauşescu cele mai subversive lucruri erau adevărul şi Constituţia. De adevărul spus cu voce tare se temeau cel mai mult, iar cei care îndrăzneau să o facă o dată, a doua oară nu mai aveau ocazia. Constituţia era doar pe hârtie, de ochii lumii. Nu o aplica nimeni. Era cea mai desuetă lege.
Noi, cei născuţi în primii ani după război am fost crescuţi şi educaţi de generaţia războiului, a închisorilor, a lagărelor, a deportaţilor. Ni s-a inoculat frica, dar ne străduim să scăpăm de ea. Noi v-am crescut pe voi, copiii noştri, mult mai liberi, fără frică, v-am ferit de ororile trecutului şi de aceea sunteţi şi trebuie să fiţi mult mai liberi decât noi. E bine că nu vă este frică, aşa am vrut şi noi să fiţi, dar nu fiţi indiferenţi, pentru că încă din spate vine miros puternic şi primejdios de dictatură. Să nu cumva să ne ajungă din urmă! Parc-a fost ieri, când în primele zile ale revoluţiei, timişorenii veneau disperaţi în Arad şi strigau pe stradă să ieşim din case, să fim alături de ei, pentru că îi omoară şi se temeau că Ceauşescu o să şteargă Timişoara de pe faţa pământului, şi am ieşit şi apoi au murit oameni şi în Arad. Îi aud şi acum. Dacă cei din Bucureşti, Arad şi celelalte oraşe nu ar fi fost alături de ei, chiar aşa s-ar fi întâmplat. Nu sunt poveşti.
Să nu îi uităm pe adevăraţii eroi ai revoluţiei, dar nici pe luptătorii anticomunişti din închisorile comuniste sau pe cei care au luptat în munţi ani de zile. Şi în amintirea lor să nu lăsăm să ne fie furate drepturile. Să folosim toate mijloacele civilizate şi legale de apărare. Pentru libertatea noastră au făcut-o. Nu vreau să spun vorbe mari. Adevărul acesta este MARE.
In concret, trebuie să facem ceva. Aştept sugestiile voastre. Eu propun să facem o scrisoare deschisă primului ministru, care se revendică de la Che Guevara, să modifice modificările la legea medierii, să o readucă în forma ei iniţială, care prevedea că toate activităţile legate de mediere sunt benevole, să avem libertatea şi nu obligaţia de a ne informa şi uzita această procedură. Să îi amintim că este un serviciu oferit de persoane particulare şi că trebuie să avem doar dreptul să îl folosim, nicidecum obligaţia. Să îi spunem că ştim şi putem să ne informăm singuri şi nu trebuie să ne oblige, că acolo unde putem fi liberi, trebuie să fim liberi, că dreptul la informaţie este un drept constituţional şi să nu îl transforme într-o obligaţie.
Eu o să fac un model de scrisoare, care nu trebuie să fie lungă. Dacă acest site ne va permite o să o pun aici, pentru că, dacă vreţi să o puteţi completa, iar apoi o vom pune şi într-un ziar de circulaţie mai largă, ca să ajungă la destinatar. Eu o voi semna, poate şi o parte din voi, nu o vom da anonimă!
Unora li se va părea excesiv demersul meu, considerând că este prea mult zgomot pentru nimic.
Să fie libertatea noastră încălcată, fie şi parţial, un nimic?
Atunci chiar că nu o merităm şi ne vom păstra doar dreptul la tăcere, ascultare şi executare la nesfârşit. Eu nu cred asta şi nu vă las nici pe voi să credeţi aşa. Trebuie să intrăm într-o Europă civilizată ca cetăţeni liberi, demni, inteligenţi, harnici, serioşi, nicidecum de categoria a doua şi va fi bine pentru noi, pentru voi, copiii noştri şi pentru generaţiile care vin. Doamne ajută!
Maria BORNEA
avocat, Baroul Arad
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
