De ce nu s-a dus Iisus la mediere?
3 ianuarie 2013 | Maria BORNEAZilele trecute am aflat (din articolul Despre Apocalipsă, Justiţie şi Judecata de Apoi în România anului 2012, de av. dr. Iosif Friedmann-Nicolescu, pe care îl felicit pe această cale şi îi mulţumesc) cu multă uşurare, că deoarece Iisus nu s-a dus la mediator pentru informarea obligatorie, Judecata de Apoi a fost declarată inadmisibilă, iar omenirea, cu toate relele ei, a scăpat pentru moment.
În adânci rugăciuni adresate Lui mi-a spus că nu s-a dus la mediator, tocmai pentru că a fost obligat să o facă şi că dacă această informare nu era obligatorie şi ar fi auzit că ea este făcută de oameni bine calificaţi pentru aceasta, s-ar fi dus şi evident Judecata de Apoi ar fi avut loc. Brrr…!
El, Marele Mediator este revoltat de faptul că oamenii au instituit obligarea la informarea despre mediere! De două mii de ani El face mediere între noi oamenii, dar şi între noi şi Dumnezeu şi totuşi nu ne-a obligat niciun moment să apelăm nici la mediere, nici la informarea despre ea. Doar ne-a arătat calea, ne-a dat Biblia şi ne-a lăsat liberul arbitru, dar pentru că medierea Lui este necesară fiinţei umane, de două mii de ani trăim într-un continuu proces de mediere, pe care l-am acceptat de bună voie şi care a salvat omenirea.
Dumnezeu ne-a creat liberi. Ne-a dat posibilitatea şi capacitatea să avem acces la cunoaştere şi am dovedit că putem şi ştim să accedem la ea. Nu ne obligă să mergem la preoţi să ne informeze despre Biblie. Ştie că o putem citi şi singuri. Avem dreptul şi nu obligaţia să mergem la Biserici, la şcoli să studiem mai profund cuvântul Lui. Judecata de Apoi nu va veni până când cuvântul Lui nu va ajunge la fiecare om. Poate că am scăpat pentru moment şi din acest motiv. În mod sigur cei care îşi asupresc semenii ori nu au auzit cuvântul Lui, ori nu l-au înţeles, dar sigur l-au refuzat.
Iisus a văzut că noi oamenii nu ne iubim unii pe alţii, că în loc să ne bucurăm de libertatea dată de Creator, să o folosim pentru a fi, pentru a ne ajuta, ne-o tot îngrădim, o tot ciupim, o tot furăm, ne tot oprimăm unii pe alţii, aşa cum el nu a făcut niciodată.
Probabil că perioada comunismului a vrut să fie un purgatoriu pentru omenire, deoarece nimic nu este fără voia lui. Dumnezeu a vrut să ne arate ce înseamnă lipsa de libertate a omului, ce grozăvii se pot produce, cât de jos poate ajunge fiinţa umană atunci când nu respectă calea arătată de El. Cu toate acestea nu ne-a obligat la nimic. Când am greşit ne-a pedepsit şi ne va pedepsi, dar ne lasă să alegem noi drumul, tocmai pentru că ne iubeşte şi are încredere că vom birui răul, că avem această capacitate, doar să vrem.
Şi totuşi nu am învăţat nimic din această perioadă? Nu a fost suficient? N-au fost suferinţe destule? Tot nu apreciem şi nu ţinem cu dinţii de libertatea noastră!
Dumnezeu ne-a ajutat să creem şi legi omeneşti bune. După atâtea suferinţe îndurate, se pare că Omenirea a intrat într-o perioadă a înţelepciunii, astfel că principiul de bază al lumii civilizate este principiul libertăţii omului şi este în concordanţă cu vrerea Lui, câtă vreme L-a creat pe om liber şi aşa îl vrea. Acest principiu este înscris cu litere mari în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în toate Constituţiile ţărilor lumii civilizate, inclusiv a ţării noastre.
Libertatea omului este şi principala categorie filozofică a acestei lumi.
Asta înseamnă că nu trebuie îngrădită decât în limite strict necesare, atâta cât libertatea unui individ să nu afecteze libertatea celorlalţi. Obligarea la informare despre mediere nu intră în această categorie. Este o obligaţie care aduce libertăţii fundamentale a omului restrângeri inutile şi contrare tuturor celor analizate mai sus.
Iisus nu s-a dus la informarea obligatorie şi pentru că s-a temut de mânia Creatorului. S-a temut să îi spună că noi oamenii şi acum ne tot asuprim unii pe alţii, ne tot creem obligaţii acolo unde nu este nevoie, unde putem şi trebuie să fim liberi. I-a fost frică şi poate ruşine să îi spună că aceste obligaţii sunt create de grupuri de interese, de oameni care au profituri materiale serioase din ele şi că nu sunt nicidecum în interesul omului de rând, al omului pentru care el s-a jertfit. În mod cert şi-a adus aminte că a fost vândut pentru 30 de arginţi şi nu a vrut să spună Judecătorului pentru câţi arginţi s-a instituit această obligaţie în ţara numită România. Nu a vrut să spună că, chiar cei care au câştigat şi vor câştiga din această obligaţie nouă, şi-au cedat o parte şi din propria lor libertate, evident contra cost.
De asemenea, cred că Mântuitorul s-a temut să îi spună Judecătorului Suprem că întotdeauna grupurile de interese pământeşti îi dispreţuiesc pe ceilalţi, că profită de ei, îi consideră incapabili să reacţioneze, să se apere. Că, în speţa noastră, dispreţul lor merge până acolo încât ignoră că şi cel mai puţin informat om, ştie în mod cert şi foarte bine ce înseamnă medierea, cuvântul fiind foarte elocvent şi cuprinzător, că nu trebuie să se ducă să ia lecţii de la nimeni despre aceasta. Nu a vrut să spună că dacă îşi apără libertatea, valoarea umană primită odată cu naşterea sa, şi nu se lasă obligat, omul urmează să fie sancţionat aspru de către cei care îl asupresc şi care se fac că nu ştiu că Mântuitorul este Mediatorul Suprem, că El ne-a învăţat ce este medierea, El ne-a dat lecţii suficiente, astfel că absolut toţi suntem bine informaţi despre mediere, nu mai este nevoie să luăm alte lecţii de la semenii noştri, pentru că tot timpul ne împăcăm cu El, cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii noştri. Suntem într-un continuu proces de mediere, şi nu doar creştinii, ci şi ateii, oricât ar nega ei.
Spunea Iisus că, crede în continuare, ar fi mai bine pentru noi dacă l-am alege tot pe El ca mediator şi a promis că ne va respecta libertatea de a face acest lucru, că nu ne va obliga niciodată la nimic şi că s-ar putea să facă şi Apocalipse parţiale, aşa cum a mai făcut, să îi cheme la Judecata lui Dumnezeu pe cei ce nu respectă libertatea omului, deci natura lui, deci nici cuvântul lui Dumnezeu.
Vă roagă, nu vă obligă, să staţi şi voi de vorbă cu El cât mai des şi sigur vă va spune şi vouă toate acestea. El este Calea şi Adevărul. El ne iubeşte, nu ne asupreşte, nu ne dispreţuieşte. Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea lui şi aşa vrea să fim. În mod sigur ne va ajuta să ne apărăm libertatea, dar trebuie să o facem noi. Nu o va face El în locul nostru, tocmai pentru că ne-a creat deplin liberi. Doamne, ajută!
Maria BORNEA
avocat, Baroul Arad
