Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

ICCJ. Competenţa soluţionării excepţiei de nelegalitate
15.01.2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că invocarea unei excepţii de nelegalitate în cadrul unui litigiu preexistent, de natură civilă (în speţă, pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte), nu conferă reclamantului posibilitatea de alegere între instanţa de la domiciliul său sau a celei de la domiciliul pârâtului, prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în această situaţie instanţa competentă pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate fiind instanţa de contencios administrativ din circumscripţia instanţei competente să judece fondul cauzei (în speţă, Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal). Înalta Curte a mai precizat că numai în cazul în care reclamantul formulează în contencios administrativ o acţiune în anularea unui act administrativ, acesta are posibilitatea legală de alegere între instanţa domiciliului său şi aceea de la domiciliul pârâtului, însă, în cauză aplicarea acestor dispoziţii ar conduce la o situaţie inadmisibilă, în care excepţiile invocate de diferite părţi în cadrul aceluiaşi dosar să fie soluţionate de instanţe diferite în funcţie de domiciliul părţilor, fără a exista o judecată unitară cu privire la legalitatea aceloraşi acte. (Decizia nr. 2776 din 1 iunie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect soluţionare excepţie de nelegalitate)

Corina CIOROABĂ

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “ICCJ. Competenţa soluţionării excepţiei de nelegalitate”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Care este scopul si ratiunea existentei posibilitatii reclamantului de a alege intre domiciliul sau sau al paratului (parat, in contencios administrativ, cand vobim de actiunea in anulare, este tot timpul o autoritate publica)? Este aceea de a nu impune cheltuieli suplimentare justitiabilului in situatia in care, si asa, plateste tot el, prin contributii, actiunea autoritatii publice de a gresi prin emiterea unui act care ulterior se dovedeste contrar dispozitiilor legale. Sau, poate, ratiunea se regaseste in faptul ca se doreste incurajarea apelarii la instanta in situatiile in care actele administrative risca sa contravina dispozitiile legale deoarece cand vorbim de acte administrative, sfera celor care au interes este limitata.Sau, poate pur si simplu se doreste respectarea unui drept fundamental.
    Acum, de ce nu s-ar aplica si aceasta ratiune in cazul invocarii nelegalitatii pe cale de exceptie? Mai ales ca, daca se dovedeste ca exceptia ar fi fondata, autoritatea nu numai ca a emis un act contrar dispozitiilor legale dar a mai prilejuit si vatamarea unor drepturi pe o anumita perioada de timp sau l-a mai facut si pe un justitiabil-reclamant sa dea in judecata pe alt justitiabil-parat, justitiabil-reclamant ce a avut incredere in capacitatea autoritatii de a-si indeplini atributiile de serviciu in conformitate cu legea. Deci dupa ce ca reclamantul invoca, spre a-si apara pretentia, nelegalitatea actului administrativ opus de parat, acesta trebuie sa suporte cheltuielile de deplasare la instanta de contencios administrativ din raza teritoriala a paratului … pentru ca asa considera ICCJ. ( de regula, instanta care judeca o cauza pe fond este instanta de la domiciliul paratului). Si daca justitiabilul nu dispune de fonduri pentru deplasarea si pentru judecarea exceptiei de nelegalitate? Ce se intampla? Trebuie sa se bazeze pe rolul activ al judecatorului? Bineinteles! Consider aceasta hotarare a ICCJ contrara art. 6 CEDO in spetele care privesc acte administrative ce aduc atingere unui drept fundamental protejat de CEDO (ca dreptul de proprietate) sau, daca actul administrativ intra si in domeniul de aplicare al dreptului UE, si contrara art. 47 din Carta DFUE.

    Apoi, revenind la motivarea ICCJ, aceasta sustine ca permiterea judecarii exceptiei la instanta de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului ar duce la lipsa unei judecati unitare cu privire la legalitatea acelorasi acte. Acest rationament nu-l inteleg. De aceea, imi permit sa intreb ICCJ, urmatoarele:
    1. fiecare exceptie de nelegalitate cu privire la un act administrativ, nu se judeca separat?
    2. daca fiecare exceptie se judeca separat, despre ce unitate de judecata este vorba?
    3. considerand ca toate exceptiile se judeca impreuna ( adica de aceeasi instanta de contencios administrativ) fiecare act administrativ contestat nu are o existenta de sine statatoare? Respectiv, un act administrativ nu ar putea fi considerat a fi nelegal iar altul, nu ar putea fi considerat legal?
    4. daca raspunsul la intrebarea 3 e raspunsul previzibil, respectiv DA, de ce judecarea ar fi unitara doar daca ar fi oferita de catre instanta de contencios administrativ din circumscriptia instantei competente sa judece fondul?

    In rest, multumesc autoarei pentru stire.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.