ICCJ. Efectele prezumţiei comunităţii de bunuri a soţilor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul unui contract de intermediere a unei oferte imobiliare, semnat doar de unul dintre cei doi soţi, în care onorariul de intermediere a fost convenit ca un procent din preţul imobilului, la stabilirea onorariului trebuie avut în vedere principiul comunităţii de bunuri a soţilor, astfel că preţul la care trebuie să se raporteze instanţa reprezintă jumătate din preţul contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, încheiat, în calitate de cumpărători, atât de pârâtul cauză, cât şi de soţia sa.

În speţă, Înalta Curte a reţinut că deşi prin contractul de intermediere ofertă imobiliară încheiat între societatea reclamantă şi pârât, s-a prevăzut că onorariul pentru intermedierea ofertei este de 3% din preţ, iar alte prevederi ale acestui contract stabileau că preţul de cumpărare al ofertei este de 300.000 euro, totuşi, instanţa de apel nu a observat că acest preţ este cel al ofertei şi nu preţul de cumpărare, or, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică semnat de ambii soţi rezultă că preţul vânzării este de 260.000 euro. În această situaţie, Înalta Curte a statuat că preţul plătit de către pârât este jumătate din suma de 260.000 euro şi, prin urmare, preţul la care trebuia să se raporteze instanţa de apel în stabilirea onorariului este cel de 130.000 euro, contractul de intermediere fiind semnat numai de către pârât, nu şi de soţia sa. (Decizia nr. 145 din data de 24 ianuarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii)

Corina CIOROABĂ

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?