Varia
JURIDICE

Strategie de avocat: efectul scuzelor în proces
16.01.2013 | Diana STOICA

Secţiuni: VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

Publicatia Law prezinta un punct de vedere, cel putin intrigant, cu privire la scuzele de rigoare, al avocatului Joel Cohen, de la Stroock & Stroock & Lavan New York.

„Daca crezi in Dumnezeu, nu ai nevoie de intelepciunea unui profet pentru a constata faptul ca Dumnezeu nu are de gand sa isi ceara scuze pentru faptele sale, care s-au dovedit uneori a fi devastatoare. Cel putin practica sa asta ne indica. In timp ce ar putea fi intrigant sa te astepti la remuscari divine pentru uragane, ciuma sau holocaust, ar trebui sa analizam intrinsec o eventuala alinare provenita de la acestea. Dumnezeu nu isi asuma faptele – nu este o strategie, ci modalitatea de desfasurare.

Sa presupunem insa, ca oamenii sau corporatiile sunt, din perspectiva legilor, cauza directa sau apropiata a unui dezastru. Pentru cazurile in care vina este aplicata pe camasa metaforica a acestora, incepem sa ne intrebam care este valoarea reala (sau deopotriva dubitabila si cel mai probabil ineficace) a unei scuze – chiar si atunci cand scuzele sunt sincere. Desigur, marturisirea, probabil sub forma unei scuze, este benefica pentru vindecarea ranilor, dar poate aceasta sa avanseze pozitia legala a cuiva?

Ocazional, in functie de machiajul emotional sau mentalitatea victimelor supravietuitoare, o scuza poate ajuta apararea inculpatului. Exista posibilitatea ca o scuza sa descurajeze victima sa solicite procurorului sau instantei capete taiate. Rareori poate chiar sa incurajeze victima sa solicite clementa pentru infractor, in functie de intentia paratului sau starea de spirit din momentul comiterii infractiunii. Cu toate acestea, daca victimele supravietuitoare considera ca scuzele au fost nesincere sau strategice, efectul produs poate fi unul indezirabil. Cat de des vedem o familie sau chiar un procuror, dezlantuindu-se impotriva unei scuze – de altfel, spusa din suflet – ca fiind tardiva, insuficienta sau pur si simplu tactica?

In mod ironic, uneori, sinceritatea este exact la polul opus a ceea ce victima sau victima supravietuitoare isi doresc cu adevarat. Ei doresc sa porneasca tipul de razbunare pe care numai o sfidare autentica sau o detasare stranie din partea autorului ar permite-o sau justifica-o. Uneori, o vendeta absoluta, pana la moarte, este singurul lucru pe care victima si-l doreste. Intr-o lume cinica insa trebuie ca uneori sa fim realisti si sa respingem valoarea scuzelor, chiar daca uneori acestea ar putea ajuta „scuzatul”.

Revenind la o abordare pragmatica, cu siguranta nici un avocat care apara un conducator auto imprudent (sau un asigurat) nu ar permite clientului sau sofer sa viziteze victima accidentului pentru o scuza lacrimogena, prin care ar recunoaste neatentia sau conversatia telefonica din momentul critic in care masina a deraiat de pe carosabil („Daca vrei sa comiti suicid juridic, ia-ti un alt avocat!). Asiguratul ar putea trece la urmatorul nivel, renuntand la acoperirea apararii daca ar exista alte mijloace legale. Simplist, protocoalele din profesia juridica au trecut de ceea ce legea impune, incruntandu-se la astfel de scuze: deoarece protocoalele noastre standard cauta sa elimine emotia umana din lumea salii de judecata si, straniu, sa penalizeze adevarul, avand tendinta de a evita abaterile de la norma chiar dinainte de inceperea luptei din sala de judecata.

Dar chiar si mai dureroasa este urmatoarea intrebare: pot scuzele sincere sa isi atinga scopul? Ar limita semnificativ riscul financiar si cel al expunerii reputatiei? Sa ne gandim la pedofilul condamnat Jerry Sandusky sau ofiterul de politie care a impuscat civilii din New Orleans care cautau un teren mai inalt, in urma uraganului Katrina sau altii care au fost consiliati sa isi ceara scuze strategic. Sau chiar si cei care vor sa isi ceara scuze, pentru ca asa se cade.

Poate nu. Cu toate acestea, poate nu ar trebui sa fim cinici, pesimisti sau lipsiti de consideratie chiar si in aceasta lume plina de cinism. Unele cazuri sunt pierdute, inainte de a fi inceput. Drept exemplu atipic: reactia impotriva apartheidului. Cand a primit mandatul, Presedintele Nelson Mandela (alaturi de arhiepiscopul Desmond Tutu) a propus abordarea radicala a Comisiei „Adevar si Reconciliere”. A recunoscut ca faptele rele ale celor care au persecutat mii de oameni nevinovati nu vor putea disparea sau compensate vreodata, remediile traditionaliste juridice nefunctionand sau termenul de prescriptie implinindu-se. Chiar si durerea indurata de catre victime atunci cand comisia a acordat aministitie faptasilor, a primit drept raspuns aprecieri sincere, intr-un fel scuze, din partea raufacatorilor. Ambele parti au putut sa isi continue viata.

Nu propunem ca victimele sa isi faca un obicei din acceptarea scuzelor sau ca acestea sa devina inlocuitor pentru restituirea financiara sau urmarirea penala a infractorilor. Mai degraba, o vedem ca una dintr-o serie de masuri care ar putea fi utila ca si „strategie”(oricat de cinic ar parea conceptul). Depasirea limitelor este semnul distinctiv al fiecarui avocat exceptional. Aproape oricine poate redacta un memoriu de aparare inteligent, interoga agresiv un reclamant sau judeca un proces pana cand „porcii vor zbura”. Un avocat exceptional incearca sa intre in mintea avocatului advers, dar mai ales in cea a partii adverse, sa decodeze solutia pe care victimele o considera compensatoare.

Si poate, doar poate, lucrul de care victimele sau victimele supravietuitoare au cea mai mare nevoie este o scuza, sincera si eventual publica. Si critic, „neither admit, nor deny” pur si simplu diminueaza valuarea de recunoastere a scuzantului. O scuza sincera, negrevata de cuvinte care sa atenueze sau evidentieze anumite cuvinte ar putea reprezenta trenul potrivit pentru destinatia dorita. Ar putea inmuia, de asemenea victima si cererile sale, prin metode care ar permite si clientului, si „patitului” sa isi continue vietile, lasand in urma un eventual litigiu nesatisfacator.

De retinut este faptul ca, in dreptul penal federal, inculpatul justifica o pedeapsa mai putin constrangatoare in cazul in care el isi „asuma responsabilitatea” cum s-ar cuveni. Dar vorbim aici de ceva cu totul si cu totul diferit  Distinctia este urmatoarea: cineva poate admite superficial responsabilitatea pentru ceea ce a facut: „Recunosc ca am gresit si imi asum responsabilitatea pentru faptele mele”, insa aceasta afirmatie este departe de a fi o scuza. O scuza adevarata demonstreaza remuscari fata de cele cauzate. Aici nu ne referim la „Imi pare rau daca te-am jignit in vreun fel (sau ti se pare), ci la AM GRESIT, greseala mea te-a transformat in victima si nu am nici o scuza”. Ar fi o victima satisfacuta de o scuza care accepta responsabilitatea dar nu prezinta remuscari?

Daca tot vorbim de strategie, o scuza sincera ar putea apara si avocatul foarte agresiv al acuzarii, sau cel putin, ar reduce faradelegile clientului.

Insa avocatii trebuie mereu sa gandeasca strategic, chiar daca „strategia e uneori interpretata drept un cuvant murdar.”

Diana STOICA

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti