« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Pirateria digitală în mediul on-line (1)
14.01.2013 | Daniel-Cătălin VELICU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

1. Aspecte introductive

Între gradul de dezvoltare a oricărui tip de societate şi activitatea creatoare a membrilor acesteia, relaţia este direct proporţională, fiind un truism să afirmi astăzi că ţările dezvoltate sunt acelea în care activitatea creatoare, activitatea spiritului este preţuită, încurajată şi ocrotită în mod eficient[1].

Activităţile de reproducere, distribuire sau comercializare a operelor purtătoare de drepturi de autor, fără consimţământul autorului, sunt cunoscute sub denumirea de piraterie şi sunt acţiuni ilegale. Acestea afectează toate părţile implicate în creaţia şi în valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii, distribuitorii, consumatorii şi, nu în ultimul rând, statul. Termenul piraterie este asociat cu violarea drepturilor de proprietate intelectuală, acesta fiind preluat din dreptul penal pentru a fi refolosit în aceeaşi materie, dar cu o conotaţie puţin diferită pentru a desemna, metaforic, fenomenul de reproducere ilicită şi masivă a unor creaţii intelectuale în scopuri comerciale[2].

2. Digitalizarea[3] operelor protejate prin dreptul de autor și transpunerea lor în mediul on-line

Posibilitatea persoanelor fizice şi juridice de a accesa un conţinut digital este esenţială pentru progresul economic şi pentru însăşi evoluţia mediului digital. Însă, produsele digitale sunt foarte uşor de copiat, la o calitate identică sau foarte apropiată de produsul original, distribuirea fiind extrem de facilă în mediul on-line, la un cost minim sau fără costuri. Categoriile de lucrări care sunt acoperite prin drepturile de autor şi care sunt foarte expuse pirateriei digitale includ filme, programe informatice, înregistrări muzicale şi coreografice, programe de televiziune etc.

Mijlocul cel mai important prin intermediul căruia se piratează opere digitalizate este Internetul[4] care, prin serviciile pe care le oferă, a adus şi încă aduce multiple avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, afacerilor, comunicării interumane etc. De bună seamă,Internetul este pândit de mari pericole care-şi află sorgintea în faptul că această reţea, miraculoasă prin beneficiile pe care le aduce omului, reprezintă în acelaşi timp un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte antisociale, fapte care se pot întinde de la acte teroriste până la hărţuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice[5].

O problemă majoră asociată cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se manifestă în cazul site-urilor cu un conţinut generat de utilizator[6] prin cantitatea masivă de conţinut protejat care este plasată şi transmisă digital. Impactul site-urilor cu conţinut generat de utilizator, precum cele de Torrente este considerabil prin creşterea constantă şi exponenţială a numărului de utilizatori şi a capacităţii acestora de a transforma şi distribui conţinut digital. Dacă uneori se crede(sau s-a crezut) că acest tip de site-uri care încorporează conţinut generat de utilizatori sunt create pentru grupuri virtuale de amici sau cunoştinţe care să poată partaja fotografii ori melodii pe Internet, realitatea este diferită: adesea sunt folosite în moduri în care drepturile de proprietate intelectuală sunt încălcate frecvent şi substanţial (spre exemplu, prin uploading de melodii sau filme)[7].

3. Argumentum. Incriminarea faptelor care afectează proprietatea intelectuală prin intermediul mediului on-line

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală este de o importanţă deosebită, deoarece scopul acesteia este de a proteja produsul inteligenţei umane şi, în acelaşi timp, de a garanta în beneficiul consumatorilor folosirea acestui produs. În cadrul activităţilor de protejare a proprietăţii intelectuale, cu toate că dreptul penal are doar un rol subsidiar, practica a dovedit însă că există cazuri în care simpla reparare a prejudiciului produs ca urmare a încălcării drepturilor autorilor unor creaţii intelectuale sau titularilor de drepturi, precum şi confiscarea sau distrugerea produselor contrafăcute ori aplicarea unor sancţiuni contravenţionale nu sunt suficiente pentru realizarea protecţiei în acest domeniu[8].

Infracţiunile contra drepturilor de autor sunt periculoase nu numai pentru titularii dreptului de autor al operelor dar şi pentru societate în ansamblul său, deoarece nicio societate nu se poate dezvolta fără înflorirea creaţiei umane. Infracţiunile împotriva proprietăţii intelectuale au o victimă directă în persoana titularului şi în subsidiar, în urma distribuirii mărfurilor piratate, întregul sistem al proprietăţii intelectuale.

Odată cu răspândirea masivă a sistemelor de calcul şi de comunicaţii, este evident că problema folosirii abuzive a acestora a devenit tot mai actuală. Infracţiunile comise prin intermediul calculatorului au început relativ recent să fie luate în serios. Există numeroase categorii de infracţiuni săvârşite cu ajutorul calculatorului: furtul de bani sau de informaţii, virusarea unor sisteme informatice, alterarea sau ştergerea informaţiilor de pe discuri magnetice, frauda electronică, pirateria software etc. O parte dintre faptele prevăzute de legea penală, pentru a fi realizate, solicită o conexiune la Internet. Prin deplasarea activităţilor infracţionale pe terenul Internetului, infractorii au reuşit să devină în foarte scurt timp mai eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor socialmente periculoase. Această schimbare nu s‑a produs întâmplător ci din raţiuni cât se poate de pragmatice, care ţin de faptul că această reţea dezvoltată la nivel planetar prezintă practic cel puţin trei avantaje de marcă pentru făptuitori, și anume abolirea distanţelor, costuri minime şi o faţadă şi mai anonimă[9].

Pirateria digitală se manifestă la scară largă şi se dezvoltă rapid. File-sharing-ul din reţelele peer-to-peer fără licenţă rămâne un fenomen răspândit, în vreme ce şi alte forme de distribuţie ilegale, precum cyberlockers, site-uri ilegale de streaming şi forumurile reprezintă o problemă alarmantă, în creştere. Tendinţele fenomenului de piraterie variază considerabil în funcţie de ţară, cercetări independente estimând că Spania şi Brazilia sunt cele mai afectate pieţe, 45%, respectiv 44% din utilizatorii activi de internet utilizând lunar servicii nelicenţiate (conform The Nielsen Company), în vreme ce top 5 pieţe din Uniunea Europeană prezintă o medie de 23%. Cu toate acestea, chiar şi în ţările cu un nivel relativ scăzut de utilizare a serviciilor fără licenţă volumul consumului ilegal de muzică depăşeşte cu mult volumul de muzică consumată legal. În Marea Britanie, de exemplu, 76% din muzica obţinută online în 2010 a fost fără licenţă (conform Harris Interactive). Cercetări efectuate de instituţii neutre arată în mod constant că majoritatea conţinutului distribuit în reţelele de file-sharing încalcă drepturile de autor. Un studiu al Adermon&Liang de la Universitatea Uppsala din Suedia a constatat că vânzările de muzică înregistrată pe suport fizic ar fi cu 72% mai mari, iar cele de muzică digitală cu 131% mai mari în absenţa pirateriei.

Pirateria software[10] reprezintă o problemă deosebit de importantă. Potrivit Studiului global privind pirateria software pentru anul 2011 realizat de Business Software Alliance (BSA), 62% dintre utilizatorii de PC-uri din România reconosc că au utilizat software piratat; unii utilizatori au recunoscut că piratează software mereu sau în cele mai multe dintre cazuri, iar alții ocazional sau rar. Acest fapt a condus la o rată a pirateriei software de 63% anul trecut în România, iar valoarea comercială a software-ului fără licență instalat s-a ridicat la 207 milioane dolari. Prejudiciul nu este doar material, ci afectează şi inovaţia, întrucât companiile producătoare de software, neprimind veniturile integrale, nu le pot investi în strategii de dezvoltare a unui soft mai performant[11].

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace penale este esenţială pentru susţinerea inovaţiei şi a creativităţii, pentru realizarea calităţii produselor şi, pe cale de consecinţă, pentru dezvoltarea unei întregi ramuri a economiei.

În România, protecţia dreptului de autor, în domeniul dreptului penal, se realizează prin intermediul acţiunii penale, ce poate fi folosită ori de câte ori fapta prin care se aduce atingere dreptului de autor întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, conform art. 17 C.pen., în sensul că fapta:

  • prezintă gradul de pericol social prevăzut de lege;
  • este săvârşită cu forma de vinovăţie stabilită de lege;
  • este prevăzută de legea penală şi/sau dispoziţii cu caracter penal prevăzute în legi special.

Contrafacerea prin pirateria digitală reprezintă una dintre formele de criminalitate informatică economică cu cea mai rapidă creştere atât în România, cât şi în celelalte state şi reprezintă o ameninţare pentru economiile tuturor ţărilor, dăunând, totodată, relaţiilor comerciale prin alungarea investitorilor şi a noilor investiţii[12].

În perioada 2006-2008, în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a avut loc o reformă legislativă, dar şi o adevărată ofensivă a autorităţilor române de aplicare a legii, pentru a limita pirateria şi pentru contrafacerea în acest domeniu, date fiind acuzele aduse României că acest tip de proprietate nu este protejat[13].

4. Analiza infracţiunii de Realizare de mărfuri-pirat

Legiutorul român, prin intermediul disp. art. 1396 al. (1) lit. a)[14] din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, completată şi modificată(denumită în continuare Lege), incriminează fapta de realizare de mărfuri pirat, inclusiv cea realizată în mediul on-line.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni, încadrată de legiuitor în categoria infracțiunilor de pericol, este constituit din relaţiile sociale care se nasc, se dezvoltă şi se desfăşoară în legătură cu protecția titularilor dreptului de autor împotriva încălcării acestuia.

Existenţa acestei infracţiuni cere ca situaţie premisă preexistenţa unei opere protejate prin dreptul de autor[15]. Cu alte cuvinte, pentru a se comite această infracţiune, este necesar să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau oricare altă asemenea operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin lege.

Elementul material din cadrul laturii obiective constă într-o acţiune expres prevăzută de legiuitor și anume realizarea mărfurilor pirat în scopul distribuirii, fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material. Pirateria digitală în mediul on-line presupune că mijloacele digitale de realizare a mărfurilor pirat (precum aparatele de fotocopiat), cu care se realizează acțiunea din cadrul elementului material, au legătură directă cu o rețea de Internet și, implicit cu un calculator sau chiar o reţea de calculatoare.

Sub aspectul identificării existenței elementului material pentru această infracțiune o cerinţă trebuie îndeplinită, şi anume[16]:

Acţiunea de realizare să se comită în scopul distribuirii. Cu alte cuvinte, copiile trebuie realizate în scopul de a face, după caz, obiectul vânzării, schimbului, închirierii, împrumutului sau donației, adică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra lor sau numai a folosinţei acestora[17]. Astfel, fiind o condiţie sine qua non, lipsa acestui scop poate să excludă calificarea copiilor ca fiind mărfuri-piratşi, pe cale de consecinţă, incidenţa dispoziţiilor art. 1396 din Lege.

Fiindcă infracţiunea vizează o operaţiune în legătură cu marfa-pirat, ab initio, se impun unele observaţii referitoare la semnificaţia juridică a acestei expresii. Potrivit art. 1396 al. (8), în sensul Legii, prin mărfuri-pirat se înţeleg “toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora”[18].

Observăm că, pentru a fi piratată, o operă va fi copiată fără obţinerea consimţământului titularului de drepturi sau al persoanei autorizate de acesta. Dacă noțiunea de titular al drepturilor nu trebuie a fi lămurită, în situația persoanei autorizate sunt necesare câteva mențiuni. O persoană poate fi autorizată în temeiul unui contract de muncă, pe calea mandatului prevăzut de art. 2.009 şi urm. din Codul Civil sau chiar pe calea comisionului – art. 2.043 din acelaşi Cod, etc. Per a contrario, nu cad sub incidenţa textelor Legii 8/1996 situaţiile de „reprezentare legală”, cum ar fi reprezentarea minorului în vârstă de până la 14 ani, a persoanei fizice puse sub interdicţie judecătorească şi a persoanei juridice de către reprezentanţii lor legali, respectiv de organele lor de conducere.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru pentru obiectul ocrotirii penale – drepturile autorului operei piratate și rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Pentru consumarea infracţiunii de realizare de mărfuri pirat nu se cere producerea unei daune materiale, această consumare fiind condiţionată, ca la orice infracţiune de pericol, de producerea urmării imediate. Cu alte cuvinte, consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării acţiunii care formează elementul material. După consumarea infracţiunii, se poate produce o prelungire în timp a activităţii infracţionale, fie prin voinţa făptuitorului (infracţiune continuată), fie prin natura acţiunii (infracţiune continuă).

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția cu care infracţiunea se săvârşeşte constă în intenţie directă, calificată prin scop, adică acţiunea de realizare de mărfuri-pirat (s.n. prin mijloace electronice) se săvârşeşte în scopul distribuirii. Scopul prevăzut în conţinutul normei de incriminare are un sens clar către care trebuie să se îndrepte acţiunea ilicită a făptuitorului, iar pentru consumarea infracţiunii nu este necesar să se realizeze fiind suficient să se dovedească că a fost urmărit de făptuitor.

Acest scop ar trebui să diferenţieze pirateria de copierea privată, ca fenomen aparte de copiere de către indivizi a operelor în scopuri personale. Trebuie adusă în discuție Recomandarea nr. R (88) 2 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de combatere a pirateriei în domeniul dreptului de autor, care demonstrează că trebuie să se facă o distincţie atentă între cele două activităţi. Recomandarea a fost îmbrățișată de legiuitorul român prin reglementarea distinctă a copiei private (cap. VI, art. 33-38) în Legea nr. 8/1996. Potrivit art. 34 al acestui act normativ, „al. 1) nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere, fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţăpublică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. Al. 2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin.(1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi”.

Deşi soluţiile adoptate de legiuitorul român corespund recomandărilor Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale şi ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, lipsa unor formulări clare au creat dificultăţi în practică. Nedefinirea expresiilor de „uz personal” sau a „cercului normal al unei familii” poate îngreuna activitatea de realizare a justiţiei[19].


[1] V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe – tratat, editura All Beck, București, 2005, p. 7
[2] Lector. univ. dr. C. Duvac, dr. C. R. Romiţan, Copia privată a operelor ştiinţifice din domeniul juridic. Implicaţii penale, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2009
[3] Conform DEX, 1997, prin acţiunea de a digitaliza trebuie să înţelegem transformarea semnalelor analogice în digitale prin generare, măsurare, prelucrare sau stocare
[4] Cu privire la acest aspect, merită a fi citat Adrian Cioroianu din Dilema Veche, nr. 431, anul IX, 17-23 mai 2010: „Piraţii au fost mulţi, dar hoţul suprem a fost doar unul – numiţi-l cum vreţi, îi puteţi spune Internet, pentru că el a sustras toate plăcerile, viciile, dorinţele, curiozităţile, pasiunile, întrebările sau răspunsurile noastre şi le-a transplantat într-un mediu la care, cu un telefon ceva mai nou, ai acces oriunde şi oricând.”
[5] A.M. Truichici, Infracțiuni comise prin intermediul sistemelor informatice, Revista de Drept Penal, nr. 4/2009
[6] Conţinutul generat de utilizator reprezintă datele și informațiile introduse de utilizatorii unui sistem de calcul care vizitează site-ul
[7] Prof. univ. dr. I. Vasiu, Lect. univ. dr. L. Vasiu, Problema protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală în contextul site-urilor cu conţinut generat de utilizator, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 3/2010, p. 43
[8] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 50
[9] T. Bodoaşcă, A. Drăghici, Contribuţii la interpretarea conţinutului normativ al dispoziţiilor art. 1396 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 2/2009
[10] Software este partea unui calculator conţinând o suită de programe care permit executarea operaţiilor pentru care este destinat
[11] Dr. I. Văsiu, Infracţiuni comise prin calculator, în Revista de Drept Penal, nr. 2/1996
[12] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 53
[13] M. Pantea, M. Dincă, PRO sau CONTRA ACTA?, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2012
[14] constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă următoarea faptă: a) realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat”
[15] Conf. univ. dr. B. Bulai, Note de curs la materia Infracţiuni prevăzute în legi special, master Ştiinţe penale,anul 2011-2012
[16] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 133
[17] Ibidem
[18] Într-un sens asemănător sunt definite mărfurile-pirat şi de art. 3 al. (1) pct. 12 din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (M. Of., nr. 1093 din 5 decembrie 2005). Potrivit acestui text, sunt mărfuri-pirat toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în ţara de producere şi care sunt executate, direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea de astfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv. Mai mult, potrivit art. 3 al. 2 din aceeaşi lege, sunt asimilate mărfurilor-pirat orice tipar sau matriţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiţia ca folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atingere titularului dreptului.
[19] Lector. univ. dr. C. Duvac, dr. C. R. Romiţan, Copia privată a operelor ştiinţifice din domeniul juridic. Implicaţii penale, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2009.


Daniel-Cătăin VELICU

 
Secţiuni: Cyberlaw, Drept penal, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD