ICCJ. Încălcarea principiului „non reformatio in peius”

18 ianuarie 2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că reevaluarea unor constatări şi aprecieri făcute de instanţa de fond asupra materialului probator al cauzei este permisă în cadrul soluţionării apelului doar în măsura în care, pârâtul, prin motivele de apel, a formulat critici referitoare la aceste dezlegări date de prima instanţă. În plus, în speţă, chiar dacă ambele părţi au promovat apel, soluţia adoptată nu era permisă în cadrul soluţionării apelului reclamantului, întrucât este contrară principiului non reformatio in peius, consacrat prin dispoziţiile art. 296 partea finală C. proc. civ. (apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată). Înalta Curte a mai subliniat că dispoziţiile art. 295 alin. (1) teza finală C. proc. civ., permit instanţei să invoce din oficiu motive de ordine publică, însă în această situaţie, instanţa de apel, în vederea respectării principiului contradictorialităţii şi al dreptului părţilor la apărare, avea obligaţia să pună în dezbaterea părţilor motivul reţinut pentru adoptarea soluţiei, or, în cauza dedusă judecaţii, instanţa nu şi-a exercitat rolul activ în sensul menţionat. (Decizia nr. 1265 din data de 24 februarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001)

Corina CIOROABĂ

Evenimente programate