Inadmisibilitatea utilizării procedurii speciale prevăzută de OUG nr. 119/2007 pentru creanțe rezultând din executarea de lucrări
21.01.2013 | Nicoleta MIHĂILĂ

Extinderea prevederilor OUG nr. 119/2007 privind obtinerea de titluri executorii pentru creante certe, lichide si exigibile este inadmisibila, nefiind reglementata de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 ori de Directiva nr. 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea intârzierii platilor in tranzactiile comerciale.

Determinarea obiectului contractului.

Prevederile OUG nr. 119/2007 au starnit confuzii in randul practicienilor, motivat de trimiterile legiuitorului la textul de lege al OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Atunci cand legiuitorul defineste, in cuprinsul OUG nr. 34/2006, contractul de achizitie publica, obiectul acestuia, autoritatile contractante, acesta foloseste in mod constant sintagma “executie de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii”. Caracterul repetitiv al sintagmei, devenit laitmotiv a fost probabil considerentul pentru care sfera de aplicare a OUG nr. 119/2007 a fost “extinsa” si pentru obtinerea de titluri executorii pentru creantele certe, lichide si exigibile rezultand din lucrari.

OUG nr. 119/2007 reglementeaza la art. 2 alin. 1 aria sa de aplicare. Astfel, “(1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte incheiate intre profesionisti.”

Acelasi act normativ explica la art. 1 notiunile si sintagmele pe care legiuitorul le utilizeaza. „In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

1. contract incheiat intre profesionisti reprezinta contractul incheiat fie intre profesionisti, fie intre acestia si o autoritate contractanta, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constând intr-o suma de bani;”

Dispozitiile OUG nr. 119/2007 vor fi coroborate cu prevederile OUG nr. 34/2006, act normativ care defineste tipurile de contracte de achizitie publica, stabilind la art. 3’1: „Contractele de achizitie publica sunt: Contracte de lucrari; Contracte de furnizare; Contracte de servicii.”

Din coroborarea celor doua acte normative, rezulta fara echivoc ca OUG nr. 119/2007 nu se aplica contractelor incheiate intre profesionisti, fie intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect contracte de lucrari.

Verificarea rationamentului nostru se realizeaza si prin raportare la prevederile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea intârzierii platilor in tranzactiile comerciale[1], transpusa in legea romana prin OUG nr. 119/2007.

In intelesul prezentei directive, „tranzactii comerciale” inseamna tranzactii intre intreprinderi sau intre intreprinderi si autoritati publice care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost, „autoritate publica” inseamna orice autoritate contractanta sau entitate, conform definitiei din Directivele privind achizitiile publice (92/50/CEE (1), 93/36/CEE (2), 93/37/CEE (3) si 93/38/CEE (4), „intreprinderi” inseamna orice organizatie care desfasoara o activitate economica si profesionala independenta, chiar daca este realizata de o singura persoana.”

Pe cale de consecinta, trebuie determinat obiectul fiecarui contract, iar in cazul in care acesta este reprezentat de livrari de bunuri ori prestari de servicii, prevederile OUG nr. 119/2007 devin aplicabile.

O problema des aparuta in practica priveste contractele cu un obiect al obligatiei complex, creditorul avand atat obligatia executarii de lucrari, prestarii de servicii sau livrarii de bunuri.

Se va putea uzita de prevederile OUG nr. 119/2007 in cazul dat? Raspunsul este afirmativ daca obiectul contractului priveste prestarea de servicii sau livrarile de bunuri[2].

Stabilirea obiectului contractului se determina prin stabilirea obiectului principal al obligatiei, dupa cum urmeaza:
a) In cazul contractului incheiat intre un profesionist si o autoritate publica sau unitate asimilata acesteia, pornind de la Codul CPV al procedurii de licitatie publica-Regulamentul nr. 2195/2002 din 05/11/2002 privind Vocabularul comun privind achizitiile publice (CPV) (Text cu relevant pentru SEE), coroborat cu prevederile art.4 – art.7 din OUG nr.34/2006[3].
b) In cazul contractelor incheiate intre profesionisti, prin determinarea prestatiei a carei c/val este cea mai oneroasa in raport cu celelalte. Se vor avea in vedere si art. 1851-1880 NCC, cu sublinierea art. 1855 NCC.