Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii

RIL promovat. Cererile privind exercitarea autorităţii părinteşti, formulate anterior intrării în vigoare a NCC
21.01.2013 | Andrei PAP

Secţiuni: Recurs în interesul legii, VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

Primul adjunct al Procurorului General, Daniel-Marius Morar, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti urmare divorţului, cereri formulate anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil şi aflate în prezent, pe rolul instanţelor de judecată în căile de atac.

Optica jurisprudenţială:

1. Unele instanţe de judecată au reţinut că, faţă de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele şi cererile aflate pe rol la data intrării în vigoare a Noului Cod civil se soluţionează conform dispoziţiilor legale, materiale şi procedurale în vigoare la data la care au fost pornite procesele sau formulate cererile, cu excepţia cazului în care Legea nr. 71/2011 cuprinde dispoziţii tranzitorii care prevăd altfel.

Or, Legea nr. 71/2011 nu cuprinde dispoziţii derogatorii, speciale de la acest principiu, iar prevederile art. 6 alin. (6) din Noul Cod Civil trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii din Legea nr. 71/2011, care prevăd expres situaţia în care legea nouă este de imediată aplicare, respectiv consacră aplicabilitatea legii în vigoare la data sesizării instanţei pentru acele situaţii care nu se încadrează în normele de excepţie.

De asemenea, art. 6 alin. (6) din Noul Cod civil nu trebuie interpretat automat în sensul că ar reglementa aplicarea imediată a legii noi, ci doar că instituie principiul aplicării legii noi efectelor viitoare (consecinţelor) ale unor situaţii născute anterior intrării în vigoare a acesteia, expres şi limitativ enunţate (derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate), dacă situaţiile există şi după intrarea în vigoare a legii noi.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în sensul art. 6 alin.(6) din Noul Cod civil, legea nouă se aplică, în lipsa unor dispoziţii legale care să prevadă expres aplicarea legii noi, aşa cum sunt normele din art. 40 şi 42 din Legea nr. 71/2011, numai cererilor formulate după intrarea ei în vigoare, chiar dacă privesc efecte viitoare ale unor situaţii născute anterior datei de 1 octombrie 2011.

2. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au considerat că în această materie, în cauzele aflate în curs de soluţionare se aplică dispoziţiile noului Cod civil, iar efectele divorţului se produc de la data pronunţării hotărârii de divorţ.

Astfel, se arată că în ceea ce priveşte divorţul, aplicarea legii noi în cauzele în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil este reglementată în art. 40  şi art. 42 din Legea nr. 71/2011, iar efectele divorţului se vor  produce de la data pronunţării hotărârii de divorţ, deci ulterior intrării în vigoare a Codului civil.

În argumentarea acestei opinii au fost invocate şi prevederile art. 46 din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, se apreciază că în situaţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a Codului civil, efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori vor fi supuse dispoziţiilor Noului Cod civil, cu atât mai mult cu cât instanţa de tutelă are obligaţia de a se pronunţa cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copiilor şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor chiar din oficiu, dacă nu au fost formulate cereri în acest sens.

De asemenea, se arată că, interesul superior al copilului va fi cel care va călăuzi instanţa în pronunţarea unei soluţii în toate cauzele care privesc situaţia acestuia.

Or, este evident faptul că interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii părinţi şi după divorţul acestora, noua reglementare prevăzând regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti.

Aceasta este, de altfel, raţiunea modificării legii în sensul înlocuirii încredinţării copilului minor spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.

Primul adjunct al Procurorului General apreciază ultimul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

:: Textul integral al recursului în interesul legii

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti