ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Clipe de spiritualitate
19.01.2013 | Rodica Aida POPA


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Mă întreb de ce avem nevoie astăzi mai mult ca oricând de a citi o carte, de a merge la teatru sau de a vizita un muzeu?  Altfel spus avem nevoie de cultură?

Întrebările nu sunt nici retorice şi nici fără răspuns. După părerea mea avem nevoie de frumuseţe, de linişte, de regăsire spirituală.

Aşadar, într-o zi de iarnă, când afară ningea am pătruns într-un spaţiu de sacralitate românească – Muzeul Ţăranului Român -.

Aproape singură parcurg sălile care îmi deschid în faţa mea un tezaur de simboluri ale satului românesc: furca, oul, moara, atelierul, casa ţărănească, costumele, crucea, troiţa, icoana, biserica din lemn.

Profan şi sacru care împreună definesc spiritualitatea românească.

Departe de mine de a îndrăzni să mă lansez în comentarii etnografice pentru că ar însemna să intru într-un spaţiu care nu-mi este familiar.

Ceea ce însă pot să spun sunt doar propriile mele percepţii asupra unor obiecte care pentru câteva ore au căpătat contururi vii, fascinându-mă prin simplitate şi provocându-mi imaginaţia.

Astfel, satul românesc capătă viaţă de la primele ore ale dimineţii, când ţăranul român se trezeşte şi se îmbracă în portul tradiţional, specific zonei şi zilei de lucru sau de sărbătoare. Eleganţa prin simplitatea pieselor, dar şi bogăţia culorilor şi broderiilor şi ale cusăturilor costumului românesc specific zonelor ţării relevă filonul cultural al acestui popor. Cămaşa albă, croită din pânză de cânepă sau bumbac gros, până la genunchi, fie cu mâneci largi sau cămăşile femeieşti mult mai lungi, uneori până la glezne sau  cămăşoaiele  piese purtate numai de femeile bătrâne sau cămăşile brodate cu mărgele şi paiete pentru preotese, învăţătoare sau nevasta primarului, fie cămăşile de sărbătoare brodate cu mătase colorată sau cu fie de aur şi argint îţi taie respiraţia. Apoi, şorţurile, catrinţele sau fotele drepte sau creţe susţinute în talie de brâuri, ţesute în război sau împletite sau cordoanele metalice sau cu mărgele sunt fiecare în felul lor piese remarcabile, iar maramele ţesute din borangic, ştergarele din bumbac sau lână, cepsele sau conciurile, pălăriile sau căciulile mă fascinează prin armonia broderiilor, culorilor şi formelor.

Universul casei ţărăneşti prin mesele joase pe care se regăsesc elegante farfurii şi ulcioare din lut, bogat ornamentate, scaunele care nu au un loc fix în încăpere, rotunde sau dreptunghiulare pe trei sau patru picioare din lemn, cioplite cu forme geometrice, feţele de masă, ştergarele şi scoarţele, te îndeamnă la a-ţi imagina preaplinul unei vieţi obişnuite a unei familii, care se pregăteşte să mănânce felurile simple şi sănătoase tradiţionale zonelor ţării.

Dincolo de casa ţărănească, biserica din lemn, troiţele şi icoanele dau măsura unei alte dimensiuni a spiritualităţii româneşti. Astfel, simplităţii arhitecturale a construcţiei i se adaugă formele obiectelor liturgice şi frumuseţea icoanelor prin tehnica picturii, pe lemn sau sticlă, care mă fac să mă opresc şi să aştept parcă începerea slujbei şi citirea Sfintei Liturghii.

Părăsesc muzeul înnobilată sufleteşte de tradiţii, de armonie, de frumuseţe, propunându-mi să revin pentru a-mi experimenta nu numai imaginaţia, dar a descoperi şi alte repere de cultură românească.

dr. Rodica Aida POPA
Judecător, Vicepreşedinte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Clipe de spiritualitate”

  1. Maria BORNEA spune:

    Schimbările satului românesc sunt absolut necesare şi ireversibile.Este un proces pe care nu îl putem opri,dar el ar putea fi controlat şi coordonat de oameni de bine şi pricepuţi,dar nu interesează pe nimeni,iar noi nu avem ce face decît să constatăm,să plîngem vremurile bune,să le trimitem în legendă, şi să vedem că totul se degradează.

    Noi,cei care ne-am născut şi am copilărit în sat suferim pînă la durere cînd vedem că satul devine un fel de struţo-cămilă,între sat şi oraş.Nu mai e nici sat, nici oraş, tradiţiile au devenit un fel de paradă,iar obiectele populare nu mai are nici cine le face,nici folosi.Durerea aceasta nu ne lasă nici să mergem la Muzeul Satului,pentru că plîngem satul în care am crescut ca pe cei dragi,dar duşi.

    Singura modalitate de salvare cît de cît a tradiţiilor ar fi şcoala,dar şi ea este în comă,mai ales la ţară. La Ministerul Culturii tema aceasta ar trebui să fie una din preocupările de bază ,mai ales că nu ar necesita cheltuieli materiale mari,ci doar cheltuieli de inteligenţă,voinţă şi patriotism.Tuturor factorilor de decizie le lipsesc toate trei.Îşi răspîndesc minciunile pe televizoare, ca să epateze prostimea,care nu trebuie să se prindă cît sunt de rău făcători.

    Ministerul învăţămîntului se derobează şi el de tradiţiile populare,cînd doar prin şcolile din sate ele ar putea fi menţinute şi transmise,pînă nu este prea tîrziu.În curînd vom vedea aceste obiecte doar în muzee,iar urmaşii noştri nu le vor aprecia.Vor crede că sunt de la Burebista.Încă mai trăiesc la ţară ultimele generaţii de meşteri populari,care ar putea transmite aceste meşteşuguri.În curînd nu vor mai fi nici ei.

    Eu am de la mama ţesături superbe,pe pînză.Nu cunosc nici o persoană care ar mai putea face astfel de lucruri.Am multe prietene care au astfel de obiecte.Durerea noastră este că,copiii noştri nu le vor mai aprecia şi probabil le vor arunca,nemaifiindu-le utile.Muzeele vor avea suficiente,faţă de cât de puţini vizitatori au.

    Cum speranţa moare ultima,să ne mai amăgim şi să sperăm,dar cînd miniştrii se schimbă ca popicile,chiar dacă nu ar fi total nepricepuţi şi răuvoitori,nu au cum să facă ceva.Necazul este că majoritatea lor sunt toţi abramburici,că nici în ministere nu este o continuitate,cîtă vreme se schimbă aproape tot personalul.Îi preocupă doar interesele de gaşcă,pe o perioadă relativ scurtă de timp cînd trebuie să obţină profit maxim,nicidecum boborul cu tradiţiile lui, care nu folosesc găştii.

    Speranţa se pare că este tot la Europa,care a trecut prin ceea ce trecem noi acum şi nu ne va lăsa să repetăm greşelile lor,şi ne vor ajuta,sper şi controla, ca măcar în acest colţ de Europă să mai rămînă ceva din vechea Europă.

    Maria Bornea,avocat,Baroul Arad

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    As vrea si eu sa pot vizita cit mai curind „Muzeul Magistratului Roman”, care, insa, nu se va deschide inainte de anul 2015…

    Adica as vrea sa pot „admira” cu nostalgie perioada tulbure dintre anii 1990 – 2015 (caracterizata de ura, pupincurism, ciocoism si dispret fata de cetatean si lege), cind existau urmatoarele bube:

    1. judecatorii curajosi si integri erau sanctionati disciplinar pt. ca isi criticau sefii incompetenti si servili;

    2. membrii CCR nu erau judecatori adevarati, nefiind admisi in magistratura prin concurs sau examen;

    3. membrii CSM nu aveau diploma de absolvire a INM-ului;

    4. recrutarea magistratilor se facea in principal prin alte metode decit prin admitere la INM;

    5. jurisprudenta contradictorie era regula, si nu exceptia;

    6. procurorul se considera magistrat, desi nu era perceput asa nici de CEDO, nici de doctrina, nici de cetateni si nici de judecatori (in cea mai mare parte);

    7. securistii (infiltrati in justitie si nu numai) erau mai multi pe vremea lui Basescu, decit pe vremea lui Ceausescu;

    8. increderea in justitie scadea, in timp ce coruptia din justitie crestea;

    9. judecatorii incompetenti, betivi, despuiati, de rea-credinta etc., in loc sa fie exclusi din magistratura, erau fie pastrati in activitate, fie scosi la pensie bine-mersi;

    10. dosarele politicienilor erau anchetate mai mult la televizor decit la parchet si asa mai departe!

    OBS. : Daca se intreaba cineva ce legatura are comentariul meu… MODERAT…

  3. Adina CAZAN spune:

    Superb articol. Felicitari!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate