ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre practica neunitară. Să ne inspirăm de la vecinii noştri din vest
24.01.2013 | Dorinel ZOICAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

I. Sistemul judiciar român, privit macro-social, este sistemul „public” cel mai bine evoluat dintre toate celelalte sisteme din societatea română (educaţional, medical, de ordine publică, administrativ central sau local, etc.), este suficient de performant, democratic şi deschis societăţii civile. În nici un alt domeniu nu se regăsesc în asemenea măsură ca la noi calitatea muncii, proactivitatea socială ridicată, efervescenţa schimbării în bine.

Atunci când discutăm despre vulnerabilităţile sau slăbiciunile lui în general, judecătorii identifică mai degrabă cauze extrinseci decât acelea generate de mecanismele proprii. Este indubitabil că numărul ridicat de cauze, dotările materiale şubrede şi instabile în majoritatea sediilor de instanţe şi presiunile la care este expus sistemul din partea exponenţilor autohtoni ai politicii, afectează într-o anumită măsură stabilitatea activităţii sistemului prin limitările sau involuţiile pe care le presupun. Acestea ar fi principalele cauze pe care judecătorii le identifică an de an la redactarea chestionarului privind starea justiţiei.

Alături de aceste certe constatări, se mai impune a discuta un aspect care afectează sistemul juridic din interior. În acelaşi timp, nu acest sistem este culpabil şi nici nu este în măsură, în opinia mea, de a rezolva problema respectivă, şi anume problema practicii neunitare.

II. Două argumente pentru care practica neunitară generează vulnerabilitate a sistemului:

  • Instanţele nu funcţionează în virtutea unui scop autotelic, prin sine şi pentru sine însele. „Instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi a celorlalte drepturi şi interese legitime deduse judecăţii.” Prin urmare, înfăptuirea justiţiei se realizează exclusiv ca bun public, iar nu pentru un scop propriu ei sau membrilor săi.
  • Cetăţenii, justiţiabilii – în sensul bun al termenului – vor percepe practica neunitară, pronunţarea unor hotărâri contrare în acelaşi caz/cazuri identice, drept cazuri în care judecătorii au fost „influenţaţi”. Nivelul mediu al justiţiabilului nu va putea niciodată să înţeleagă sintagma „practică neunitară”. Cea mai puternică decredibilizare a noastră constă în aprecierea de către cetăţeni a sistemului juridic ca sistem fără norme, fără precepte, fără reguli de conduită, situat în afara unui standard, în care aproape orice este posibil. În prezenţa unei asemenea percepţii, a cărei realităţi trebuie să o recunoaştem şi acceptăm, nu mai putem avea o voce puternică. „Neseriozitatea” noastră are un efect foarte periculos, şi anume ne aneantizează vocea în societate.

Revenind asupra practicii neunitare, este probabil, în primul rând, ca această postură în care ne aflăm din cauza practicii neunitare 1.) să fie una dorită, iar în al doilea rând, ceea ce este cu adevărat important, 2.) să existe o soluţie, dar nu în mâinile sistemului nostru.

III. Magistraţii nu sunt deloc sau sunt în măsură foarte mică reprezentaţi în legislativ, în schimb avocaţii şi în general diferitele grupuri de interese sau grupuri sociale au o bună reprezentare. Dacă problema aceasta de sistem, a practicii neunitare, ar fi şi pentru aceştia o problemă, atunci s-ar fi luat anumite măsuri, la nivel teoretic cel puţin discutând. În fapt, un avocat sau orice altă persoană care ar avea într-adevăr de aşteptat o soluţie serioasă în justiţie, preferă mai degrabă un sistem în care practica neunitară are un rol hotărâtor, deoarece se poate aştepta la soluţia dorită în orice stare probatorie a dosarului. De aceea, în media şi filmografia euro-americană, mai ales în acelea în care apar frânturi despre sistemul juridic, se prezintă situaţii în care avocatul insistă cu întrebări asupra martorilor, se fac cercetări amănunţite pe tărâmul expertizelor judiciare sau al înscrisurilor. Apărătorul părţii ştie că numai în acest fel poate apăra clientul său, respectiv făcând proba că în cauză nu se întrunesc anumite elemente, şi se insistă, la amănunt, chiar exagerat, pe fiecare aspect probator. În sistemul nostru, aceste diligenţe pot să nu conteze în fapt foarte mult, pentru că  practica neunitară poate justifica soluţii diferite pe aceeaşi stare de fapt. Prin urmare, se ajunge ca în instanţele noastre apărătorii părţilor să nu fie mai deloc diligenţi în administrarea probatoriului, iar cazul de soluţionat să nu fie analizat în fond, ceea ce e mai grav. Toate acestea, din cauza viziunii care a stat la baza configurării sistemului nostru de drept. Adică, pe de o parte, în „occident”, ca regulă, se ştie că dacă sunt anumite circumstanţe ale unei cauze, soluţia este cunoscută, şi rămâne părţilor prin avocaţi să poarte o luptă pe teren probator, care ajută în final şi judecătorul, dar mai ales societatea, iar la „noi” practica neunitară înlătură interesul primordial pentru probe şi consistenţa acestora, permiţând mai multe soluţii. Aceasta este volatilitatea dreptului român şi temeiul pentru critica cu accente de superioritate din partea reprezentanţilor statelor din centrul Europei – încă nu avem o ordine în drept, domeniu cu măsură supus ordinii. Este posibil ca acest lucru să fie voit de către cei care pot influenţa legislativ şi doresc a specula coeziunea practicii.

IV. În ceea ce priveşte o soluţie a acestei probleme, ea există, şi nu ar foarte complicată. De asemenea, nu ar presupune să inventăm o instituţie juridică paleativă, ci doar să preluăm dintr-un sistem de drept vecin această rezolvare. Astfel, în sistemul de drept maghiar, există o instanţă, numită Legfelsőbb Bíróság, care poate fi sesizată pentru asigurarea unităţii jurisprudenţei, sesizare ce se poate efectua de părţi. În cauza C‑210/06, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Szegedi Ítélőtábla (Ungaria) prin hotărârea de Mare Cameră a Curţii Europene de Justiţie din 16 decembrie 2008. În aceasta se reţine, citez: „Din decizia de trimitere reiese că această întrebare este formulată prin prisma faptului, menţionat la punctele 30 şi 31 din prezenta hotărâre, că, deşi dreptul maghiar prevede că deciziile pronunţate în apel de această instanţă pot face obiectul unui recurs extraordinar, şi anume a unui recurs la Legfelsőbb Bíróság, obiectivul acestui recurs constând în asigurarea unităţii jurisprudenţei, posibilităţile de a introduce un asemenea recurs sunt limitate, în special prin condiţia de admisibilitate a motivelor constând în obligaţia de a invoca o încălcare a legii, precum şi prin prisma faptului, de asemenea menţionat în decizia de trimitere, că, potrivit dreptului maghiar, recursul nu are în principiu efect suspensiv în privinţa executării deciziei pronunţate în apel.”

V. Prin urmare, rezolvăm problema practicii neunitare, dacă într-adevăr se doreşte lucrul acesta, numai în felul în care vecinii unguri au reuşit, şi anume „privatizând” dreptul de acces la Înalta Curte, în mod similar, care se pronunţă asupra practicii neunitare, permiţând ca sesizarea să fie făcută de justiţiabili, singurii care au un interes real de a fi analizată problema lor de drept şi tratată egal cu acelea din alte cazuri (cu numărul aferent de judecători, având în vedere noile cereri care se pot formula timp de 2-3 ani, însă deja acestea sunt modalităţi de punere în aplicare care se pot analiza la momentul implementării).

Dorinel ZOICAN
Judecător, Tribunalul Mehedinţi

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Despre practica neunitară. Să ne inspirăm de la vecinii noştri din vest”

  1. ANONIM spune:

    „sistemul judiciar romanesc este sistemul „public” cel mai bine evoluat dintre toate celelalte sisteme din societatea română (educaţional, medical, de ordine publică, administrativ central sau local, etc.), este suficient de performant, democratic şi deschis societăţii civile”

    adevarat, dar este si cel mai bine remunerat !

    daca tot ati scris de sistemul maghiar faceti si o comparatie intre venitul judecatorului maghiar in comparatie cu colegii din celelalte sisteme „publice” si apoi repetati exercitiul cu sistemul din tara noastra.
    ati avea surprize (MARI) !

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Chiar daca legea ar permite, formal, ca si justitiabilul sa sesizeze ICCJ pentru initierea unor recursuri in interesul legii, nu cred ca se va schimba mare lucru in realitate. Practic, eu am sesizat deja de doua ori atit ICCJ, cit si Parchetul General si Avocatul Poporului. Fiindca in ambele cazuri era vorba despre jurisprudenta neunitara in domeniul pensiilor, adica un domeniu fooooooarte „sensibil” pt. toti actorii implicati, m-am trezit ca sint fie ignorat total, fie tratat cu dispret fatis.

    De pilda, in primul caz sesizat inca din iulie 2010, n-am obtinut de fapt nimic; desi ICCJ a pronuntat pina la urma Decizia de indrumare nr. 4/04.04.2011, judecatorii de la Tribunalul Hunedoara si Curtea de Apel Alba Iulia evita sa pronunte in dispozitiv o solutie transanta, clara, in acord cu respectiva decizie de indrumare. Prin urmare, atit Casa judeteana de pensii Hunedoara, cit si Casa nationala de pensii publice din Bucuresti refuza in continuare sa respecte atit legea pensiilor, cit si hotaririle instantelor judecatoresti implicate in litigiile mele.

    In cel de-al doilea caz (pe care l-am semnalat public inca din iunie 2011, dar pt. ca nu s-a autosesizat niciun organ abilitat, l-am sesizat din nou, oficial, in septembrie 2012), ICCJ a redirectionat memoriul meu la Parchetul General, desi putea sa-l analizeze direct, conform legii. Avocatul Poporului a pretins ca petitia mea „nu poate fi reţinută spre soluţionare”, fiindca jurisprudenta preluata de pe Jurindex nu respecta „toate condiţiile de formă cerute de lege pentru valabilitate (să fie semnate, să poarte ştampilă şi să conţină toate elementele de identificare, precum şi atestarea din partea instanţelor respective că au devenit irevocabile, etc.)”??!! In fine, Parchetul General nu mi-a raspuns nici astazi la sesizare.

    De lege ferenda, dreptul justitiabililor de a sesiza ICCJ in legatura cu jurisprudenta neunitara ar trebui corelat cu obligatia expresa a TUTUROR autoritatilor statului (inclusiv casele de pensii) de a respecta deciziile de indrumare ale ICCJ, asa cum si deciziile CCR sint obligatorii pentru toata lumea. De asemenea, la fel ca in cazul deciziilor CEDO sau ale CCR, ar trebui sa se legifereze explicit si dreptul de revizuire al justitiabilului prejudiciat de jurisprudenta divergenta, in caz ca ICCJ admite, in favoarea lui, recursul in interesul legii.

    Insa chiar si asa, degeaba facem noi legi mai clare si mai orientate inspre cetatean, din moment ce unii judecatori isi contrazic propriile hotariri! Problema majora in justitia romana o reprezinta calitatea magistratilor, nu (numai) calitatea legii.

  3. Cecilia JABRE spune:

    Salutari, Dorinel! Mie imi place articolul tau. Felicitari!

  4. Alin CLINCEA spune:

    1. @„Sistemul judiciar român, privit macro-social, este sistemul „public” cel mai bine evoluat dintre toate celelalte sisteme din societatea română (educaţional, medical, de ordine publică, administrativ central sau local, etc.), este suficient de performant, democratic şi deschis societăţii civile. În nici un alt domeniu nu se regăsesc în asemenea măsură ca la noi calitatea muncii, proactivitatea socială ridicată, efervescenţa schimbării în bine.”

    Nu fiţi atât de convins că e aşa. Nu e nevoie de prea mult pentru a avea măcar câteva îndoieli. Ca simplu experiment, încercaţi să vedeţi lucrurile şi din perspectiva „consumatorului” serviciilor justiţiei. Luaţi un loc în sala de judecată şi asistaţi incognito la şedinţe ale colegilor dvs. (chiar şi la alte instanţe), vedeţi cam cât de repede se mişcă o coadă la plata taxelor de timbru sau o coadă la registratură, observaţi comportamentul funcţionarilor din instanţe, obţineţi un certificat de grefă sau o copie de pe un document din dosar. Poate lucrurile sunt mai rânduite la Severin. Încercaţi şi în alte oraşe – vă recomand o cură de Craiova. Sunt sigur că după ce veţi asista la suficiente astfel de situaţii cotidiene din viaţa justiţiei veţi avea măcar unele mici reţineri în a mai descrie sistemul judiciar român în ditirambi.

    2. Sunt de acord cu dvs. în privinţa necesităţii unei practici unitare, chiar dacă sunt avocat (şi, potrivit, expunerii dvs. mi-ar conveni mai mult apele tulburi din care să pescuiesc soluţiile potrivite cazurilor mele). Totuşi, e de preferat claritatea, certitudinea interpretării legii, faţă de lipsa de coerenţă şi de arbitrariu.

    Cred că o practică unitară nu poate fi realizată fără cunoaşterea practicii, pentru a observa care sunt argumentele, ce opinii au preponderenţă, care sunt tendinţele locale etc. Am scris câteva vorbe despre asta într-un text (v. pct. 3).

    3. Cumva similar recursului extraordinar la Curtea Supremă a Ungariei (acea „Legfelsőbb Bíróság”), Codul de procedură civilă (ce abia abia aşteaptă să fie amânat, iarăşi) prevede un mecanism nou, pe lângă recursul în interesul legii: hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată de Î.C.C.J. la sesizarea unei instanţe, în cursul judecăţii (articolele 519-521). Un fel de trimitere preliminară autohtonă. (Apropo de practica neunitară, chiar se aplică prevederile articolelor 261-265 din H.C.S.M. nr. 387/2005, referitoare la măsurile privind unificarea practicii judiciare?)

    În condiţiile în care termenele la „Înalta” sunt exagerate (ex. recurs depus în iunie 2012, prim termen în ianuarie 2014) cam în cât timp ar putea da dezlegările la avalanşa uşor previzibilă de cereri de interpretare?

    Probabil că şi aplicarea acestor prevederi va fi amânată până când sistemul va fi pregătit – niciodată (ex. prevederile privind înregistrarea audio-video a şedinţelor de judecată sunt pe hârtie de prin 2005, de la ultima sau penultima reformă în justiţie, oare se şi realizează?).

  5. Ioan PITICAR spune:

    Practica neunitara in Just-RO este un reflex direct al unei CORUPTII JUDICIARE SISTEMICE – iesita de sub control.
    Nu are rost sa ascundem gunoiul sub pres.
    Atat timp cat promovarea in sistem se va face prin traficarea hotararilor judecatorilor la influenta directa a factorului politico-administrativ/ cu suportul acestuia, dar si atat timp cat functiile sistemului judiciar vor putea fi cumparate, este evident ca vom avea un “MERCURIAL” al cumpararii si de Hotarari Judecatoresti in Just-RO.

    Ne intrebam PUBLIC:
    CE PRACTICA UNITARA AR FI PUTUT GENERA HOTARARILE JUDECATORILOR:
    1. MODERAT
    2. MODERAT
    3. MODERAT si MODERAT etc.

    daca acestia NU ar fi fost depistati in timp util?

    De buna seama insa, ca nu ne putem toti transforma in SRI si DNA.

    Solutia este alta:
    Evaluarea rezonabila a INTEGRITATII JUDECATORILOR COMPLETELOR MAI INAINTE DE A INTRA IN ADMINISTRAREA SI APOI IN JUDECAREA DOSARELOR (iata dovedit a fi posibil de atribuit si obscur, prin fraudarea sistemelor electronice). Identic si pentru Procurori, unde NPU-urile sunt uluitoare in contrast cu incalcarile flagrante ale normelor sociale.
    O putere mai mare de interventie a societatii civile (a Consumatorului de servicii de Justitie) ar schimba in bine MULTE din neconformitatile sistemului judiciar national.
    Un mic pachet de masuri orizontale adoptat prin Regulament European va rezolva rapid MAJORITATEA din Neconformitatile /Coruptia din Just-RO. Toti cei de buna credinta il asteptam cat mai curand de adoptat si implementat.
    Iar inregistrarea audio a dezbaterilor si obligativitatea introducerii acesteia la dosarul cauzei, este cea mai marunta din acest pachet…

    Trasabilitatea si standardizarea SPERIE sistemul Just-RO!
    De CE?
    Simplu: “In ape tulburi se prind pestii!”
    Iar in Just-RO, DIAVOLUL STA ASCUNS IN PROCEDURA.
    De aici si majoritatea asa-zisei “Practici neunitare”. Pentru ca ea este pregatita din timp de catre judecatori, prin “cladirea” dosarului in sensul dorit mai dinainte.
    Dar va veni si in Just -RO si procedura prealabila de integritate, efectuata public!

    Sa auzim de bine, pentru toti oamenii de bine!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate