Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la detectivii particulari. UPDATE: decizia finală
03.03.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

3 martie 2016: După ce Curtea de Justiție a stabilit faptul că:

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că statele membre nu au obligația, ci facultatea de a transpune în dreptul lor național una sau mai multe dintre excepțiile pe care le prevede de la obligația de informare a persoanelor vizate despre prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora.

Activitatea de detectiv particular care acționează în numele unui organism profesional în scopul cercetării încălcărilor deontologiei unei profesii reglementate, în speță cea de agent imobiliar, intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (d) din Directiva 95/46.

Instanța de contencios constituțional din Belgia a admis acțiunea și a stabilit că respectiva dispoziție de drept național aducea atingere Constituției în măsura în care se aplica în mod automat activității desfășurate de detectivii particulari:

B.4.2. Dès lors que la Cour de justice a jugé dans l’arrêt précité que l’activité d’un détective privé agissant pour un organisme professionnel de droit public ayant pour mission légale de rechercher des manquements à la déontologie d’une profession régle mentée, en l’occurrence celle d’agent immobilier, relève de l’exception prévue à l’article 13, 17 paragraphe 1, sous d), de la directive 95/46/CE et eu égard aux faits de la cause devant le juge a quo , la Cour limite son examen à cette hypothèse.
B.4.3. La Cour de justice a également jugé que l’article 13, paragraphe 1, de la directive 95/46/CE doit être interprété en ce sens que les Etats membres n’ont pas l’obligation, mais la faculté de transposer dans leur droit national une ou plusieurs des exceptions qu’il prévoit à l’obligation d’informer les personnes concernées du traitement de leurs données à caractère personnel.
B.4.4. Il appartient à la Cour de veiller à ce que les règles que le législateur adopte, lorsqu’il transpose ou non des dispositions facultatives du droit de l’Union européenne, n’aboutissent pas à créer des différences de traitement qui ne seraient pas raisonnablement justifiées.

Par conséquent, la Cour doit vérifier si le législateur a respecté les articles 10 et 11 de la Constitution en ne faisant pas figurer dans la législation fédérale l’exception visée à l’article 13, paragraphe 1, sous d), de la directive en ce qui concerne les détectives privés ayant été autorisés à exercer leurs activités pour des personnes de droit public conformément à l’article 13 de la loi du 19 juillet 1991 organisant la profession de détective privé et agissant pour un organisme professionnel de droit public qui est chargé par la loi de rechercher des manquements à la déontologie d’une profession réglementée.

:: decizia finală

* * *

24 ianuarie 2013:Judecătorul constituțional belgian are nevoie de ajutorul Curții de Justiție pentru a clarifica o problemă ce privește detectivii particulari și protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (cauza C-473/12 IPI).

Problemele ridicate sunt următoarele:

1. Dispozițiile articolului 11 alineatul (1) și ale articolului 13 alineatul (1) literele (d) și (g) din Directiva 95/46/CE impun o armonizare completă?

2. Există sau nu posibilitatea unui stat membru de a prevede o limitare sau o excepție de la obligația de informare imediată a persoanei vizate?

3. Care ar fi întinderea unei asemenea excepții (vezi pct. 2)?

4. Activitățile profesionale ale detectivilor particulari ar intra într-o asemenea excepție?

5. În cazul unui răspuns negativ, este articolul 13 din Directiva 95/46/CE compatibil cu articolul 6 alineatul (3) TUE, mai precis cu principiul egalității și nediscriminării? (curtea constituțională cere astfel, în subsidiar, anularea dispoziției din directivă care nu ar permite unei norme de drept intern să deroge cu scopul de a proteja principiul egalității și nediscriminării, principii constituționale dar și unionale)

În alte cuvinte,  Curtea Constituțională din Belgia dorește să valideze norma de drept intern care ar permite și o asemenea excepție de la obligația de informare imediată a persoanei vizate, considerând că nu s-ar aduce o atingere disproporțională dreptului fundamental la o viață privată (regăsit și în art. 8 CEDO) și apelează la Curtea de Justiție pentru că dacă ar valida fără a întreba, această validare ar putea totuși să fie contrară excepțiilor clar formulate în directiva 95/46/CE . Va exista și posibilitatea de nuanță, aceea în care judecătorul din Luxembourg să se limiteze la a specifica criteriile obiective pentru a stabili dacă o situație se încadrează sau nu în excepția permisă de directivă iar în această situație, judecătorul constituțional belgian ar beneficia de o marjă de apreciere în sensul că el va fi cel care va stabili dacă norma ar permite o interpretare care nu contravine dreptului UE în materie.

În acest context de colaborare la cel mai înalt nivel (între judecătorul constituțional și judecătorul de la Luxembourg), judecătorul belgian de drept comun nu va mai putea deroga de la interpretarea constituțională „europenizată” decât în situația în care ar adresa el iar o întrebare Curții de Justiție. În alte cuvinte, norma de drept internă, dacă va fi confirmată de către judecătorul constituțional, va dobândi și o cvasiprotecție în fața unui eventual viitor control de conformitate cu dreptul UE, control ce ar fi tentat să îl realizeze orice alt judecător de drept comun belgian, ex officio sau la cererea unei părți. Dacă nu, va fi eliminată din sistem într-o manieră uniformă, cu efect erga omnes asigurând astfel respectarea principiului securității juridice și al egalității în fața legii lato sensu (cuprinzând și dispozițiile de drept unional).

Dispoziții incidente:

Articolul 11

Informații în cazul în care datele nu au fost obținute de la persoana vizată

(1) Atunci când datele nu au fost colectate de la persoana vizată, statele membre prevăd obligativitatea ca operatorul sau reprezentantul său, în momentul înregistrării datelor cu caracter personal sau, dacă se are în vedere o comunicare a datelor către terți, nu mai târziu de data la care datele sunt comunicate prima oară, de a furniza persoanei vizate cel puțin informațiile menționate mai jos, cu excepția cazului în care persoana vizată este deja informată cu privire la aceste date:
(a) identitatea operatorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său;
(b) scopurile prelucrării;
(c) orice alte informații suplimentare, cum ar fi:
– categoriile de date în cauză;
– destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;
– existența dreptului de acces la datele care o privesc și de rectificare a datelor cu caracter personal;

În măsura în care, ținând seama de circumstanțele specifice în care sunt colectate datele, astfel de informații suplimentare sunt necesare pentru asigurarea unei prelucrări corecte a datelor cu privire la persoana vizată.

Articolul 13 (extras)

Excepții și restricții
(1) Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge domeniul obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolul 12 și articolul 21, dacă o astfel de restricție constituie o măsură necesară pentru a proteja: (d) prevenirea, investigarea, detectarea și punerea sub urmărire a infracțiunilor sau a încălcării eticii în cazul profesiunilor reglementate; (g) protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților altora.

Articolul 6 TUE  (extras)

(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Adina Mihalache (update decizia finală)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la detectivii particulari. UPDATE: decizia finală”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    am remediat hiperlinkul către hotărârea Curții Constituționale din Belgia, în sensul că, din eroare, se trimitea spre o altă hotărâre decât cea care a stat la baza trimiterii preliminare.

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    S-a pronunțat Curtea (pe larg aici):

    Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

    Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că statele membre nu au obligația, ci facultatea de a transpune în dreptul lor național una sau mai multe dintre excepțiile pe care le prevede de la obligația de informare a persoanelor vizate despre prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora.

    Activitatea de detectiv particular care acționează în numele unui organism profesional în scopul cercetării încălcărilor deontologiei unei profesii reglementate, în speță cea de agent imobiliar, intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (d) din Directiva 95/46.

    A se mai reține și următorul paragraf:

    48 Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 37 din prezenta hotărâre, statele membre sunt totuși cele care trebuie să decidă dacă apreciază că este necesar să prevadă în legislația lor excepția prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (d) din Directiva 95/46 în favoarea organismelor profesionale precum IPI, care acționează direct sau cu ajutorul unor detectivi particulari.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.