Directiva privind dreptul de a fi ales în Parlamentul European
31 ianuarie 2013 | Adina-Elena OPREA
În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 26 din 26 ianuarie 2013, a fost publicată Directiva 2013/1/UE a Consiliului din 20 decembrie 2012 de modificare a Directivei 93/109/CE în ceea ce privește anumite norme de exercitare a dreptului de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți.
Necesitatea de a modifica anumite dispoziții ale Directivei 93/109/CE a rezultat din rapoartele Comisiei din 12 decembrie 2006 şi 27 octombrie 2010 privind aplicarea directivei în cazul alegerilor din 2004 şi 2009. Aceste rapoarte, împreună cu reglementările din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (art. 20, 22) şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (art. 39 alin. 1) au stat la baza modificării şi completării directivei în cauză.
Înainte de modificare, directiva stabilea că oricărui cetățean al Uniunii care a fost decăzut din dreptul de a fi ales, conform legislației statului membru de reședință sau conform statului membru de origine, i se interzice exercitarea respectivului drept în statul membru de reședință în alegerile pentru Parlamentul European. În acest sens, cetăţeanul care dorea să-şi depună candidatura într-un stat membru, altul decât cel de origine, avea nevoie de un atestat din partea autorităţilor administrative competente din statul membru de origine, din care să rezulte că persoana nu a fost decăzută din dreptul de a fi aleasă în statul membru de origine.
Această normă a reprezentat o barieră în calea exercitării dreptului de a fi ales şi a constituit motivul pentru care un număr foarte redus de cetăţeni ai Uniunii au candidat la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reşedinţă. Drept urmare, s-a hotărât eliminarea cerinţei atestatului şi s-a stabilit la art. 6 alin. 1 al directivei, că orice cetăţean al Uniunii cu reşedinţă într-un stat membru, dar fără să fie resortisant al acestuia, care a fost decăzut din dreptul de a fi ales printr-o hotărâre judecătorească individuală sau printr-o decizie administrativă supusă căilor de atac, va fi exclus de la exercitarea acestui drept în statul membru de reşedinţă în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European.
De asemenea, s-a stabilit obligaţia statului membru de reşedinţă de a verifica dacă cetăţenii Uniunii care şi-au exprimat dorinţa de a candida nu au fost decăzuţi din acel drept în statul membru de origine printr-una dintre cele două modalităţi menţionate. Pentru aplicarea acestei reglementări este necesară o punte de comunicare între statul membru de origine şi cel de reşedinţă, în sensul că statul de origine va notifica statului de reşedinţă declaraţia candidatului şi va oferi informaţiile necesare pentru a se stabili dacă acesta este un candidat eligibil. În situaţia în care informaţiile furnizate invalidează conţinutul declaraţiei candidatului, statul membru de reşedinţă va face toate demersurile pentru a împiedica persoana în cauză să candideze ori să fie aleasă.
Directiva modifică şi art. 10, stabilind că în conţinutul declaraţiei pe care o face candidatul trebuie să fie menţionate: cetăţenia, data şi locul naşterii, ultima adresă în statul membru de origine şi adresa sa pe teritoriul electoral al statului membru de reşedinţă, precum şi precizarea că nu a fost decăzut din dreptul de a fi ales în statul membru de origine, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau în baza unei decizii administrative.
Statele membre trebuie să ralieze legile şi actele administrative la modificările menţionate în directivă, până la data 28 ianuarie 2014 şi să informeze Comisia cu privire la această activitate.
Directiva a fost adoptată la Bruxelles, la 20 decembrie 2012 şi intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fiind adresată tuturor statelor membre.
Adina Elena OPREA
internship Societatea de Științe Juridice
