Excepţie de neconstituţionalitate admisă referitoare la legea de abrogare a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 61 din data de 29 ianuarie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1039 din 5 decembrie 2012 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 21 alin. (2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata din oficiu de Curtea de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie:
– Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011;
– art. 21 alin. (2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, text abrogat, in prezent, prin articolul unic al Legii nr. 299/2011. Textul de lege vizat de instanta judecatoreasca avea urmatorul continut:
„(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata. (…)”
Motivele de revizuire, la care textul de lege examinat face referire, sunt cele prevazute de art. 322 din Codul de procedura civila.

Examinand criticile de neconstitutionalitate formulate de instanta de judecata, Curtea Constitutionala a constatat ca acestea sunt intemeiate si a admis exceptia de neconstitutionalitate, in principal, pentru urmatoarele motive:

I. Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Curtea retine ca prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aveau, anterior abrogarii prin articolul unic al Legii nr. 299/2011, urmatoarea redactare:
„(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata. Cererea de revizuire se introduce in termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrata de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivata a partii interesate, in termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se solutioneaza de urgenta si cu precadere, intr-un termen maxim de 60 de zile de la inregistrare.”

Curtea constata ca dispozitiile alin. (2) teza intai al art. 21 din Legea nr. 554/2004 instituiau un nou motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, vizand hotararile ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

Teza a doua a alin. (2) al art. 21 a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1609/2010, Curtea retinand ca acest text legal, prin modalitatea defectuoasa si imprecisa de redactare, genera confuzii de natura a afecta dreptul de acces liber la justitie si dreptul la exercitarea cailor legale de atac.

Intregul alineat (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 – deci inclusiv teza intai si teza a treia – a fost abrogat prin Legea nr. 299/2011, in urma procesului legislativ din cele doua Camere ale Parlmantului

Urmarind procesul legislativ desfasurat in cele doua Camere ale Parlamentului asupra actului normativ criticat – Legea nr. 299/2011, Curtea consta urmatoarele:

In vederea punerii in acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 1609/2010, a fost formulata o propunere legislativa, care, in forma sa initiala, cuprindea un articol unic, cu urmatorul continut:

„Alineatul (2) al articolului 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
«(2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, printr-o hotarare ramasa definitiva si irevocabila, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata. Hotararea se comunica partii interesate in termen de 30 de zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se introduce in termen de 15 zile de la comunicare si se solutioneaza de urgenta si cu precadere, intr-un termen de maximum 60 de zile de la inregistrare.»”

Aceasta propunere legislativa a fost inscrisa pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, iar dupa depasirea termenului de 45 de zile, aceasta a fost considerata ca adoptata tacit, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constitutie.

Senatul, in calitate de Camera decizionala a adoptat, insa, propunerea legislativa intr-o redactare fundamental diferita – chiar cu sens opus – fata de continutul initial al propunerii, iar solutia legislativa adoptata – si anume abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu a mai avut ca rezultat modificarea, in acord cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, a dispozitiilor declarate neconstitutionale, asa cum a fost in intentia initiatorilor propunerii legislative, ci eliminarea intregului alineat (2) in care erau inserate normele neconstitutionale teza a doua, cu consecinta inlaturarii in totalitate a motivului de revizuire suplimentar instituit prin alin. (2) teza intai al art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, din perspectiva respectarii procedurii de adoptare, ce se constituie in aspecte de constitutionalitate extrinseca, Curtea concluzioneaza ca Legea nr. 299/2011 contravine exigentelor impuse de principiul bicameralismului, reglementat de art. 61 alin. (2) din Constitutie.

In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseci, Curtea constata incalcarea art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie. Astfel, prin eliminarea din cuprinsul Legii nr. 554/2004 a motivului suplimentar de revizuire reprezentand incalcarea, de catre instanta, a principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene fata de legile interne, reglementat de art. 148 alin. (2) din Constitutie, are loc chiar nesocotirea acestor norme fundamentale, precum si ale art. 148 alin. (4) din Legea fundamentala, care impun autoritatilor statului, deci inclusiv autoritatii judecatoresti, sarcina garantarii aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din principiul prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

In continuare, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea face o analiza asupra efectului juridic al dispozitiilor ce au constituit obiectul abrogarii dispuse prin legea constatata ca fiind neconstitutionala.

In acest sens, Curtea face trimitere la jurisprudenta sa cu privire la constatarea neconstitutionalitatii unor norme abrogatoare unde a aratat ca in cazul constatarii neconstitutionalitatii unor dispozitii de abrogare, acestea isi inceteaza efectele juridice, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte”, deoarece „acesta este un efect specific al pierderii legitimitatii constitutionale (…), sanctiune diferita si mult mai grava decat o simpla abrogare a unui text normativ.”

Aplicand aceste precizari  in speta, rezulta ca dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 vor continua sa produca efecte juridice dupa publicarea deciziei de fata a Curtii in Monitorul Oficial al Romaniei, cu exceptia prevederilor cuprinse in teza a doua a textului, declarate ca neconstitutionale prin Decizia  nr. 1609/2010. Efectele juridice ale acestor din urma norme au incetat in virtutea dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutie. Cat priveste dispozitiile art. 21 alin. (2) teza intai si a treia, acestea urmeaza a continua sa produca efecte juridice, reintrand in fondul activ al legislatiei.

II. Cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

In opinia instantei de judecata care a facut sesizarea, prevederile art. 21 alin. (2) teza intai din Legea nr. 554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale dreptului Uniunii Europene, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

In acest sens, se indica Decizia Curtii Consitutionale nr. 233 din 15 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila, in care s-a constat ca aceste prevederi ale Codul de procedura civila sunt neconstitutionale „in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.”

Curtea constata ca a fiind intemeiate criticile de neconstitutionalitate, mentionand ca prin Decizia nr. 233/2011, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila, care prevad ca motiv de revizuire pronuntarea de catre CEDO a unei hotarari prin care aceasta a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate. In masura in care pentru promovarea unei cereri de revizuire intemeiate pe acest motiv se impune conditia evocarii fondului hotararii, Curtea a constatat ca aceste dispozitii incalca prevederile art. 1 alin. (3) si (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1), precum si ale art. 21 din Constitutia Romaniei.

Aceleasi concluzii sunt valabile, mutatis mutandis, si in prezenta cauza, in conditiile in care dispozitiile art. 21 alin. (2) teza intai din Legea nr. 554/2004 reglementeaza motivul de revizuire constand in pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, revizuentul fiind obligat, potrivit cu art. 322 din Codul de procedura civila, partea introductiva, ca, la invocarea acestui motiv de revizuire, sa evoce fondul hotararii atacate. Potrivit acestei interpretari sistematice a dispozitiilor art. 21 alin. (2) teza intai din Legea nr. 554/2004 si a dispozitiilor art. 322, partea introductiva, din Codul de procedura civila, rezulta, per a contrario, ca hotararile ramase definitive si irevocabile, in care nu se evoca fondul, dar care au fost pronuntate prin incalcarea principiului prioritatii de aplicare a dreptului Uniunii Europene, nu pot constitui de plano obiectul cererii de revizuire intemeiate pe acest motiv, cererea de revizuire fiind respinsa ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatand ca:

– Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, in ansamblul sau, este neconstitutionala;

 – prevederile art. 21 alin. (2) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca nu pot face obiectul revizuirii hotararile definitive si irevocabile pronuntate de instantele de recurs, cu incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, atunci cand nu evoca fondul cauzei.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?