« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
7 comentarii

Despre mediere și viol dintr-o altă perspectivă
06.02.2013 | Ana BĂLAN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Medierea între victimă şi infractor este una dintre metodele utilizate, de zeci de ani, în ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub numele de justiţie restaurativă[1]. Principiile acestui tip de justiţie, utilizat în toată lumea, sunt enunţate simplu şi clar: suportul şi vindecarea victimei sunt prioritare; infractorul îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut; existenţa unui dialog care să conducă la o înţelegere; încercarea de a repara răul făcut; infractorul identifică ce poate să facă pentru a evita recidiva; comunitatea ajută victima şi infractorul să se reintegreze în societate[2].

La fel de clar sunt identificate  diferenţele dintre cele două tipuri de justiţie[3]:

Justiţia retributivă

Justiţia restaurativă

Infracţiunea atacă statul şi încalcă legile acestuia. Infracţiunea este un rău făcut oamenilor şi relaţiilor dintre aceştia.
Pune accent pe stabilirea vinovăţiei. Pune accent pe rezolvarea problemei.
Se înfăptuieşte pe confruntarea dintre procuror şi avocat. Infractorul şi victima au rolurile active şi principale.
Infractorul este tras la răspundere prin aplicarea pedepsei. Infractorul dă socoteală manifestând empatie şi ajutând la repararea răului.
Reacţia este concentrată asupra unui comportament din trecut. Reacţia este concentrată asupra consecinţelor şi în perspectiva comportamentului viitor.
Este un proces strict raţional, dependent de reguli rigide. Permite exprimarea liberă a emoţiilor, implică pe toţi cei afectaţi, se asumă responsabilităţi.
Întotdeauna o parte pierde şi cealaltă câştigă. Toată lumea câştigă.

Deşi legislaţia română nu conţine referiri exprese la justiţia restaurativă, Codul penal  în vigoare[4] are prevederi referitoare la infracţiuni pentru care  retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. De regulă, această posibilitate este aplicabilă doar în forma simplă a infracţiunilor, avându-se în vedere că, în general, între subiecţii activi şi pasivi ai infracţiunii – părţile, cu alte cuvinte –  există legături personale de rudenie, trai în comun, relaţii profesionale etc.

La rândul ei, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator menţionează că părţile pot să încerce soluţionarea conflictului prin mediere, cu menţiunea expresă că „nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii”[5].

Printre motivele pentru care unele victime ar accepta o întâlnire faţă în faţă cu infractorul, în prezenţa unui mediator, studiile de specialitate menţionează următoarele[6]:
– în multe cazuri de viol, agresorul face parte din cercul de relaţii al victimei – coleg, prieten, iubit, cunoştinţă;
– în medie, circa jumătate din victimele cazurilor de viol înregistrate în lume nu aduc  la cunoştinţa autorităţilor sau a familiei infracţiunea, din teama de a nu fi  stigmatizate, acuzate şi pentru a evita  să  vorbească  în public despre o traumă care le schimbă viaţa definitiv;
– în instanţă, în timpul unui proces formal, cu reguli bine stabilite, victima nu poate să îşi strige durerea, suferinţa, ruşinea, umilinţa la care a fost supusă de infractor; dacă ar face-o, ar risca să fie evacuată din sală. În biroul mediatorului, aceasta poată să îşi spună povestea, iar emoţiile şi sentimentele pot fi liber exprimate şi explicate;
– în instanţă, infractorul este concentrat pe propria persoană, încercând să îşi dovedească nevinovăţia; povestea lui este cea ascultată şi analizată, pentru el se cer circumstanţe atenuante sau se aduc dovezi că a fost „provocat”. În biroul mediatorului, infractorul nu mai poate ignora victima, o să stea în faţa ei, o să asculte cât de mult a fost afectată şi cât de radical i s-a schimbat viaţa, ei şi familiei sale.

Având în vedere aceste minime informaţii necesare pentru a vorbi despre oportunitatea utilizării medierii şi în cazurile de viol, exprim câteva opinii personale cu privire la afirmaţiile apărute în spaţiul public în ultima perioadă.

Violul nu e negociabil![7] La mediere, înainte de a se negocia, se comunică, se exprimă sentimente şi se identifică interese. Medierea este de fapt „comunicare şi negociere asistată”, realizată într-un mediu confortabil, sigur şi confidenţial, doar cu acordul părţilor şi după norme stabilite de comun acord între acestea şi mediator. Dacă victima doreşte nu doar să fie  ascultată, dar şi auzită şi înţeleasă de infractor, este opţiunea ei. Dacă doreşte ca acesta să îşi asume responsabilitatea pentru răul comis, poate solicita acest lucru. În cazul în care consideră că i se datorează şi o compensare financiară pentru suferinţa produsă, este îndreptăţită să o ceară şi să o discute cu infractorul, care poate accepta sau nu. Oricare ar fi  decizia, aceasta se ia numai de către părţi, de comun acord, fără sugestii sau soluţii din partea mediatorului.

Ambele părţi pot fi asistate nu numai de avocaţi, care se asigură că drepturile clienţilor nu sunt încălcate prin acordul agreat, dar şi de persoane din familie sau prieteni, care să le ofere susţinere şi sprijinul emoţional necesar.

În cazul în care se ajunge la un acord, părţile au obligaţia legală de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, pentru a confirma că aceasta este voinţa lor, liber consimţită.

Dacă medierea eşuează, victima se poate adresa instanţei de judecată, dreptul ei nefiind îngrădit în niciun fel.

Victimele violului sunt sfătuite să îşi ierte agresorul în schimbul unei compensaţii[8].

Prevederile legislaţiei în vigoare[9] recomandă informarea cu privire la mediere, nu medierea propri-zisă, care poate avea loc doar cu acordul expres al victimei şi al infractorului. Dacă se ajunge la o întâlnire faţă în faţă, nu mediatorul este cel care sfătuieşte victima să îşi ierte agresorul deoarece, conform principiilor universal valabile ale medierii, mediatorul este neutru şi imparţial. Nu el este cel care sfătuieşte – acest rol este şi rămâne al avocaţilor care pot asista victima în cursul procedurii de mediere. Mediatorul este cel care facilitează comunicarea şi ajută părţile să identifice soluţiile cele mai potrivite fiecărui caz în parte

Cât mai costă un viol, domnule mediator[10]?

Un viol costă enorm, emoţional şi material. Costul este, în primul rând, al victimei, iar suferinţa este greu evaluabilă în termeni financiari. Urmează costurile suportate de familie – morale şi materiale, pentru asistenţa medicală, psihică, juridică – avocaţi, expertize, certificate medico-legale. Nu sunt de neglijat costurile instituţiilor statului – poliţie, parchet,  instanţa de judecată, în toate fazele – de la prima instanţă la cea de  recurs şi nici cele legate de executarea pedepsei.

Nu este rolul mediatorului să evalueze costurile unui viol. Mediatorul ştie doar că legea îl obligă să facă informarea părţilor – victime şi infractori – în mod gratuit. Îşi poate eventual evalua costurile proprii pentru închirierea şi întreţinerea biroului, crearea unui mediu sigur şi confortabil, redactarea şi elaborarea certificatului sau procesului verbal de informare.

În cazul în care victima acceptă medierea, la cererea expresă a acesteia mediatorul poate face demersurile necesare pentru ca şi infractorul să fie invitat şi informat cu privire la posibilitatea de a intra în procedura medierii. Dacă invitaţia este acceptată, se încheie un contract de mediere între mediator, pe de o parte, victimă şi infractor, pe de altă parte. Onorariul mediatorului se stabileşte de comun acord cu părţile şi, de regulă, este suportat în părţi egale de participanţi.

În ceea ce priveşte medierea în cauze penale, există o situaţie specială, universal valabilă. Este dificil de imaginat că unele dintre victime sunt dispuse să plătească pentru a-şi întâlni agresorul, iar infractorul poate să nu dispună de banii necesari pentru a suporta onorariul mediatorului, oricât de rezonabil ar fi acesta comparativ cu modalitatea clasică a justiţiei penale. Experienţa internaţională arată că în ţările în care se practică medierea în cauzele penale, costurile sunt suportate din bani publici.

Voi faceţi bani pe suferinţa femeilor[11].

Mediatorii au obligaţia legală de a realiza informarea cu privire la mediere în mod gratuit, în toate tipurile de cauze, nu numai în cele penale. Nu fac bani din această activitate de interes public, ci cheltuie bani din fondurile proprii, pentru binele public, având drept răsplată atragerea oprobiului public! Este un paradox pe care încerc să îl înţeleg, recurgând la toate rezervele de empatie, asertivitate şi toleranţă pe care mi le-am format de-a lungul experienţei profesionale şi exersat de când practic medierea. Nu reuşesc pe deplin, de aceea mi-aş dori să nu se facă  rating din suferinţa femeilor şi din lipsa de informare a opiniei publice cu privire la o profesie care merită susţinută şi promovată, mai ales  într-un mediu  în care etichetările, generalizările şi presupunerile sunt prezentate ca adevăruri absolute de către cei care ar fi de dorit să reprezinte societatea civilă şi să fie formatori de opinie!

Medierea nu este şi nu se doreşte a fi o reţetă care vindecă orice; este o abordare care poate deschide un canal de comunicare şi poate fi o şansă pentru cei care, din proprie voinţă şi după o corectă informare cu privire la avantajele şi dezavantajele acesteia, decid să urmeze procedura. Pregătită, condusă şi desfăşurată corect, profesionist, medierea între victimă şi infractor poate contribui la depăşirea traumei şi gestionarea răului care a fost produs.

Pe de altă parte, medierea între victimă şi infractor nu este o procedură la îndemâna oricărui mediator. Există recomandări speciale cu privire la pregătirea, calităţile şi abilităţile celor care acceptă astfel de cazuri[12]. Este obligaţia mediatorilor să se perfecţioneze şi în acest domeniu, iar posibilităţi sunt, având în vedere experienţa unora dintre colegi în proiecte interne şi internaţionale de utilizare a justiţiei restaurative.

Şi că medierea funcţionează chiar şi în cazul infracţiunilor de viol, este demonstrat de mărturia unei victime dintr-o ţară europeană, C.C., care  a fost agresată sexual de două ori, sub amenințarea cuțitului, de un bărbat care fusese eliberat din închisoare.

Câteva extrase din ceea ce a declarat despre experiența trăită[13]:

”Deși mă aflam în sală (instanţa de judecată), nimeni nu se uita la mine și nimeni nu mă auzea”.

”De la început, știam că vreau să vorbesc cu violatorul. Nu voiam să fiu doar o altă statistică de viol. Eram o persoană adevărată, cu o viață adevărată, care fusese cu adevărat rănită. Daunele colaterale provocate familiei și prietenilor erau imense”.

”Nu cunoșteam la momentul respectiv justiția restaurativă și, în ciuda faptului că eram atât de traumatizată încât de abia mai eram în stare să funcționez, am început să lucrez cu doi mediatori calificați care au fost de acord să îmi preia cazul. După 20 de luni de negociere, am reușit să vorbesc într-un final cu omul ale cărui prime cuvinte rostite către mine au fost ”Fă cum îți spun sau te omor”.

”Când ne-am întâlnit în cele din urmă, agresorul tremura, era transpirat și atent la acțiunile mele. M-am aflat în situația ingrată de a-l întreba dacă era în regulă ! Cu toate acestea, am început să discutăm calm timp de două ore. Și-a cerut iertare. A trebuit să îi cer acest lucru. Mi-a spus că nu i se pare de ajuns după ce i-am povestit despre starea mea actuală de disperare. M-a privit în ochi când mi-a spus acestea și în sfârșit am simțit că eu contez. Am fost capabilă să exprim sentimentul de a fi fost rănită, de abandon precum și daunele produse familiei și mie, în timp ce viața mea se destrăma încetul cu încetul”.

”Este omenesc să vrei să fii înțeles. Aveam nevoie să ma fac auzită, dar la fel și agresorul. Am ascultat, fără să judec, despre durerea și rănile din timpul copilăriei sale timpurii. Cum ura și fanteziile sale sexuale nesănătoase au evoluat în propria sa furie, în infracțiuni considerate de publicul larg pe locul doi ca severitate după crimă. Am vrut ca el să își asume responsabilitatea pentru faptele sale”.

”Cu calm, el a povestit cum aceasta a fost prima oară când și-a privit victima ca pe o persoană reală și asta doar datorită faptului că stăteam lângă el, confruntându-i scuzele; scoțându-l din disocierea sa față de realitatea faptelor sale”.

”Violul este despre putere, furie și control. Rareori este despre sex. În acea zi, într-o mică cameră de vizită din închisoare, balanța puterii s-a schimbat. A trebuit să îmi confrunt inutilitatea și neajutorarea. Eram și eu în închisoare, dar frica era în capul meu. Faptul că mi-a fost dată oportunitatea de a îi permite violatorului să se gândească la faptele sale într-un alt mod a fost un pas uriaș înainte pentru începerea recuperării mele”.

Fără a fi o feministă, am susţinut şi susţin că egalitatea nu înseamnă identitate[14] şi că drepturile femeilor trebuie să se ridice deasupra tradiţiilor religioase şi culturale, dar şi asupra ignoranţei şi refuzării progresului. Apreciez activitatea organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru drepturile unor categorii vulnerabile şi consider că obiectivele noastre sunt comune: sprijijn pentru rezolvarea unor situaţii dificile din viaţă în condiţii cât mai puţin traumatizante, suportive, cu implicarea directă a părţilor interesate, în deplină cunoştinţă de cauză şi într-un timp rezonabil.

Pentru aceasta, aş dori ca în locul protestelor să ne concentrăm energia şi resursele pentru a ne cunoaşte, comunica şi armoniza strategiile pentru implementarea unor modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor în societatea românească.


[1] Tony F.Marshall, în Restorative Justice: an overview, Home Office, Research, Development and Statistics Directorate, 1999, defineşte justiţia restaurativă ca un proces în care toate părţile care au legătură cu o anumită infracţiune colaborează pentru găsirea unei căi prin care să fie înlăturate consecinţele nefaste ale infracţiunii şi implicaţiile sale pentru viitor- www.homeoffice.gov.uk.
[2] M. S. Umbreit, The Handbook of Victim Offender Mediation, Jossey-Bass INC, 2001.
[3] K. Daly, Revisiting the Relationship between Retributive and Restorative Justice, p. 36 în H. Strang şi J. Braithwaite, Introduction: Restorative justice and civil society, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 2001.
[4] Adoptat prin Legea nr. 15/1968, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în M.Of. nr. 601 din 12 iulie 2006.
[5] Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificată şi completată prin Legea nr. 370/2009 şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/2010 pentru transpunerea directivei service, art. 67 alin. 2.
[6] http://www.usprisonculture.com/blog/2012/05/22/yes-rape-survivors-do-engage-in-restorative-justice-practice/
[7] http://www.vest24.ro/protest-impotriva-includerii-violului-in-noua-lege-a-medierii-la-timisoara-26249
[8] http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/controversa-de-ce-sunt-sfatuite-victimele-violurilor-sa-si-ierte-agresorul-290373.html, accesat la 1 feb. 2013
[9] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2012 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013. 
[10] http://adevarul.ro/news/bucuresti/foto-video-cat-mai-costa-violdomnule-mediatoromesajul-afisat-cei-protestatimpotriva-legii-medierii-1_510c04b84b62ed5875c654e2/index.html
[11] http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/proteste-in-bucuresti-si-cluj-din-cauza-legii-medierii-vezi-ce-i-a-nemultumit-pe-activisti-292057.html, accesat la 1 feb. 2013.
[12] Consiliul Europei, Recomandarea R(99)19 cu privire la mediere în materie penală; European Forum for Restorative Justice, Reccommendation on the training of mediators in criminal matters.
[13] http://www.ekklesia.co.uk/node/15969
[14] A. Bălan, Criminalitatea feminină, Ed. OscarPrint, Bucureşti, 2008.


Lector univ. dr. Ana BĂLAN
Mediator

 
Secţiuni: Drept penal, Mediere, Opinii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Despre mediere și viol dintr-o altă perspectivă”

  1. ANONIM spune:

    Excelent articolul dvs. Felicitari!

  2. eu am o singura intrebare pentru dna Balan: ati reprezentat sau ati stat de vorba vreodata cu o victima a unui viol in virsta de 19 ani? experienta mea practica imi spune ca tot ce ati scris dvs in articol nu s-ar fi aplicat NICIODATA in cazurile reprezentate de mine (au fost citeva, acum mai bine de 10 ani). Autorii rareori constientizeaza fapta si gravitatea ei iar victima numai de intelegeri nu are chef. Aveti idee cum este privita victima de catre autor? cit de dezumanizant este privita? si dvs militati pentru o intelegere? sunteti optimista.

    bibliografia articolului este impresionanta insa practica este cea mai importanta. Eu sunt curios cum parintii unei victime ar sta la masa (fie in prezenta fie in lipsa autorului) si ar negocia integritatea fiicei lor sau chiar viata acesteia deoarece pentru victima unui viol viata nu va fi niciodata aceeasi.

    dvs ati sta la masa cu violatorul fiicei dvs (intrebare ipotetica, doamne fereste de situatii reale)?

    eu, ca si tata de fata, nu cred ca as face-o si am pretentia ca sunt om rational si cu capul pe umeri. In cel mai bun caz – pentru autor – as astepta sa fie condamnat si apoi m-as opune la orice cerere de eliberare conditionata. In cel mai rau caz pentru el…. cine este tata de fata stie ce vreau sa spun.

    In concluzie: incheierea unei intelegeri de catre mediator (cazul ideal) va proteja victima de acelasi autor in viitor? garanteaza mediatorul ca in urmatorii 3 ani (pedeapsa minima) autorul nu va incerca iarasi sa o violeze stiind ca va scapa printr-o alta mediere (asta daca va fi la fel de prost sa fie prins)?

    poate ar trebui sa va aplecati mai mult asupra victimei si consecintelor unei mediere decit asupra medierii in sine. nu medierea sau mediatorul sunt subiectele principale aici, ci victima si cum o protejam. In orice caz, nu o protejam prin mediere.

  3. ANONIM spune:

    Sunt total de acord cu principiile justitiei restaurative dar cred ca acest articol trunchiaza putin realitatea

    Medierea poate fi utila in cazul violului . Dra nu e ultil sa plimbi victima unui viol pe la mediatori in cazul in care nu-si doreste asta. Mediatorii daca sunt atat de utili ar trebui sa isi faca cunoscuta utilitate ca orice alt prestator de servicii, nu prin obligarea potentialului client sa-i gaseasca si sa stea sa auda despre utilitatea lor. Daca este un serviciu care se presteaza contra cost atunci de ce potentialii beneficiari sunt obligati de ia act de existenta acestui serviciu? Medierea poate fi adusa la cunostiinta publicului prin mijloace de comunicare in masa, prin dezbateri publice, se poat da pliante celor care merg la instanta, sau chiar judecatorul ar putea infoma victiama la prima infastisare. Nu inteleg de ce victima trebuie sa e agite sa caute un mediator si apoi sa stea la o sedinta, cand i se va oferi posibilitatea. In practica imi imaginez ca nu mergi doar la mediator, trebuie sa stabilesti o intalnire cand are mediatorul timp. Si asta duce la mai mult timp pierdut pentru victima si probabail si ceva frustrare

    Apoi, nu inteleg e ce spuneti ca oferiti un serviciu gratis. Ca si cum faceti cuiva un favor. Doar va faceti publicitate gratis. Apoi daca clientul va dori sa contracteze serviciile dumneavoastre intelegca le va plati

  4. Cristian S. ION spune:

    In ce ma priveste cred ca medierea intr-un caz de viol nu este numai inutila, ci si profund imorala. Dintr-o nefericita si proasta inspiratie legiuitorul a admis medierea in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006). Daca s-ar fi limitat doar la infractiunile pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala, violul nu ar mai fi putut face obiectul medierii, deci al negocierii, cum ar fi fost si firesc.
    Nu este intamplator ca in cazul violului legea nu prevede posibilitatea impacarii partilor. Fiind o infractiune care nu lezeaza doar viata sexula a victimei ci si integritatea ei fizica, precum si cea morala, calcand in picioare demnitatea umana si echilibrul interior al victimei, producand traume de multe ori ireversibile, s-a considerat ca victimei trebuie sa i se ofere o protectie suplimentara si ca nu este cazul sa fie obligata sa participe la un proces penal care ii poate adanci traumele. Ca atare, i s-a dat posibilitatea de a pune in balanta si a hotara daca face fata unui proces umilitor sau nu, daca formulreaza sau nu plangere prealabila. Nu i s-a dat posibilitatea impacarii cu infractorul, ci doar aceea a retragerii plangerii, deoarece in cazul unei atat de grave infractiuni inchisoare de la 3 la 10 ani) care lezeaza grav integritatea fizica, dar mai ales valorile morale orice negociere si impacare ar fi profund imorala.
    De regula obiectul negocierii se constituie in jurul sumei de bani pe care cel care a cauzat prejudiciul o ofera pentru a obtine clementa pagibitului. Or este imoral sa negociezi o suma de bani pentru iertarea violatorului. Ca in practica se intampla uneori, accept, dar asta nu inseamna ca este moral sau ca ar trebui creat si cadru legal pentru o astfel de negociere. Violatorul trebuie sa isi ispaseasca pedeapsa si sa plateasca si daune morale substantiale, dar nu se negociaza nimic, altfel s-ar putea trage concluzia ca suma negociata reprezinta pretul victimei, ceea ce este sordid.

    Iata asadar o anomalie a legii care ar trebui remediata.

  5. Florin RADU spune:

    In Romania, avem o justitie (penala) restaurativa inainte sa aiba altii: justitia penala de la noi este de multa vreme foarte slaba, foarte indulgenta si inerta, cu solutii de nepedepsire in majoritatea covarsitoare a cazurilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD