BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la litispendență. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție
06.11.2014 | Mihaela MAZILU-BABEL


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

5 noiembrie 2014: Curtea a declarat:

1) Articolul 22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că intră în categoria litigiilor „în materie de drepturi reale imobiliare” menționată la această dispoziție o acțiune, precum cea din speță intentată în fața instanței dintr‑un alt stat membru, prin care se urmărește să se constate nevaliditatea exercitării unui drept de preempțiune care grevează acest imobil și care produce efecte erga omnes.

2) Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, înainte de a suspenda acțiunea în temeiul acestei dispoziții, instanța sesizată ulterior este obligată să examineze dacă, din cauza încălcării competenței exclusive prevăzute la articolul 22 punctul 1 din regulamentul menționat, o eventuală hotărâre pe fond a primei instanțe sesizate nu va fi recunoscută în celelalte state membre, conform articolului 35 alineatul (1) din acest regulament.

Pentru întreg cuprinsul deciziei, a se vedea aici.

Judecător dr. Camelia Toader a făcut parte din complet, în calitate de raportor.

***

8 februarie 2013: Judecătorul german solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la noțiunile:„aceleași părți” „același obiect” și „aceeași cauză” raportat la situația de litispendență prevăzută în Regulamentul 44/2001. (cauza C-438/12)

Situația de fapt:

1.Cereri având același obiect și aceeași cauză formulate între aceleași părți în fața unor instanțe din state membre diferite.

2. Situație în care prima cerere a fost introdusă de către un terț împotriva celor două părți, iar a doua a fost formulată de către una dintre părți împotriva celeilalte.

Dispoziții necesare a fi interpretare:

Articolul 22

Următoarele instanțe au competență exclusivă, indiferent de domiciliu:

1. în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.

Cu toate acestea, în materia închirierii unor imobile în vederea utilizării personale temporare pe o perioadă de cel mult șase luni consecutive, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia pârâtul este domiciliat au, de asemenea, competență, cu condiția ca locatarul să fie o persoană fizică și ca proprietarul și locatarul să aibă domiciliul pe teritoriul aceluiași stat membru;

Litispendență și conexitate

Articolul 27

(1) În cazul în care cereri având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate.

(2) Dacă se stabilește competența primei instanțe sesizate, instanța sesizată ulterior își declină competența în favoarea acesteia.

Articolul 28

(1) În cazul în care acțiuni conexe sunt pendinte înaintea unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior poate suspenda judecata.

(2) Dacă aceste acțiuni sunt pendinte în primă instanță, instanța sesizată ulterior poate, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența, dacă prima instanță sesizată are competență în acțiunea în cauză și dacă legislația internă permite conexarea acestor acțiuni.

(3) În înțelesul prezentului articol, sunt considerate conexe acele acțiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât este oportună instrumentarea și judecarea lor în același timp pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor.

Articolul 35

(1) De asemenea, o hotărâre nu este recunoscută dacă sunt nesocotite dispozițiile din secțiunile 3, 4 și 6 din capitolul II sau într-unul din cazurile prevăzute la articolul 72.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la litispendență. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Avocatul general propune urmatoarele solutii:

    „1) Cu titlu principal:

    – Ca răspuns la a treia întrebare: Articolul 22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că ține de temeiul de atribuire a competenței exclusive că această dispoziție prevede «în materie de drepturi reale imobiliare» o acțiune prin care se solicită să se constate că pârâtul nu și‑ar fi exercitat în mod valabil dreptul real de preempțiune în privința unui imobil.

    – Ca răspuns la a patra întrebare: Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată ulterior este obligată să examineze dacă ea însăși este exclusiv competentă în temeiul articolului 22 punctul 1 din același regulament, de unde ar rezulta că prima instanță sesizată ar fi necompetentă și că o eventuală hotărâre din partea sa nu ar fi recunoscută în temeiul articolului 35 alineatul (1) din regulamentul menționat.

    – Ca răspuns la a șaptea întrebare: Articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată ulterior nu poate ține seama, în cadrul exercitării puterii de apreciere care îi este recunoscută prin această dispoziție, de considerații precum: faptul că prima instanță sesizată este situată într‑un stat membru în care durata procedurilor este, din punct de vedere statistic, iar nu in concreto, mult mai mare decât în statul membru în care aceasta este situată, faptul că, după aprecierea instanței sesizate ulterior, ar trebui să se aplice dreptul statului membru în care aceasta este situată, vârsta uneia dintre părți sau șansele de reușită a cererii în fața primei instanțe sesizate.

    – Ca răspuns la a doua parte a celei de a opta întrebări: Articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul deciziei sale de suspendare a judecării cauzei în această privință, instanța sesizată ulterior are obligația de a ține seama de dreptul la protecție jurisdicțională eficientă a reclamantului care a sesizat această instanță ulterior.

    – Nu este necesar să se răspundă la celelalte întrebări.

    2) Cu titlu subsidiar:

    – Ca răspuns la prima și la a doua întrebare: Noțiunea «cereri […] între aceleași părți» în sensul articolului 27 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretată în sensul că aceasta nu include situațiile în care două părți sunt pârâte în cadrul unui prim litigiu și sunt reclamantă și, respectiv, pârâtă în cadrul unui al doilea litigiu. Noțiunea «cereri având același obiect și aceeași cauză» în sensul aceluiași articol trebuie interpretată în sensul că aceasta nu include cazul în care două litigii dau naștere la pretenții și la motive diferite, chiar dacă acestea au în comun aceeași chestiune preliminară.

    – Ca răspuns la a cincea întrebare: Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată ulterior nu este obligată, în cadrul deciziei sale în temeiul acestei dispoziții, să examineze susținerea uneia dintre părți potrivit căreia cealaltă parte ar fi săvârșit un abuz de drept prin faptul că a exercitat acțiunea în fața primei instanțe sesizate.

    – Ca răspuns la a șasea întrebare: Articolul 27 alineatul (1) și articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretate în sensul că aplicarea acestei din urmă dispoziții presupune că instanța sesizată ulterior a stabilit în prealabil că prima dintre aceste dispoziții nu este aplicabilă în cauza pendinte în fața sa.

    – Ca răspuns la prima parte a celei de a opta întrebări: Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul deciziei sale de suspendare a judecării cauzei în această privință, instanța sesizată ulterior nu are obligația de a ține seama de dreptul la protecție jurisdicțională efectivă a reclamantului care a sesizat această instanță ulterior.”

    Pentru intreg cuprinsul concluziilor, a se vedea aici.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate