ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Despre procedura răspunderii disciplinare a avocatului
08.02.2013 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Răspunderea avocaţilor – ca o componentă a răspunderii juridice generale – apare ca firească, în contextul necesităţii menţinerii unui climat de legalitate şi disciplină în cadrul unei  profesii de elită, cum este cea de avocat.

1. Aprecieri introductive. Conceptul de răspundere reprezintă, probabil, nu doar o noţiune tehnic – juridică, ci unul din pilonii pe care se sprijină societatea omenească, de la începuturi şi până în present. Dacă acceptăm existenţa unui drept natural[1] – iar în ce ne priveşte, îl acceptăm, în principiu – putem afirma fără teama de a greşi, că răspunderea face parte din acesta, ca o entitate socială, culturală şi juridică sine qua non pentru omenire[2].

2. Cadrul legal

a) Drept material (substanţial). Potrivit art. 86 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat[3], avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. Se instituie, în acest fel, cadrul general al posibilităţii răspunderii avocaţilor, fără de care nu ar putea fi aplicate sancţiuni disciplinare avocaţilor, ştiut fiind faptul că orice sancţiune ori idee de sancţionare trebuie să rezulte din lege. De asemenea, art. 265 din Statutul profesiei de avocat[4] arată cu titlu important, că “protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit dispoziţiilor legii”.

Textul art. 89 arată sancţiunile disciplinare, după cum urmează:
a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului[5];
d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
e) excluderea din profesie.

Aşa cum este firesc şi în logica juridică, legiuitorul a prevăzut şi în acest caz o etapizare graduală a sancţiunilor, de la cea mai uşoară – mustrarea – şi până la cea mai drastică – excluderea (se subînţelege, definitivă) din profesie. Organele profesiei, învestite cu atribuţii privind răspunderea avocaţilor vor aprecia, după caz, care este sancţiunea ce se impune, în funcţie de anumite criterii de individualizare, cum ar fi: gravitatea abaterii disciplinare, consecinţele acesteia, mijloacele şi metodele de săvârşire, prejudiciul adus prestigiului profesiei, persoana avocatului, existenţa altor abateri şi sancţiuni etc.

Art. 266 al. 3 din Statut arată că repetarea unei abateri constituie o circumstanţă agravantă. Exprimarea “repetarea unei abateri”, în opinia noastră, nu trebuie să ne conducă la concluzia că va constitui circumstanţă agravantă doar repetarea aceleiaşi abateri, ci simpla săvârşire a unei noi abateri, după ce în prealabil avocatul a comis o altă astfel de abatere. Suntem în prezenţa unei circumstanţe agravante legale, obligatoriu a fi aplicată, echivalentă cu recidiva din dreptul penal. Este necesar, însă, ca precedenta abatere să fie constatată şi sancţionată ca atare, de organele profesiei şi, eventual, de instanţa de judecată. Fără o astfel de constatare, oficială, a abaterii, nu putem discuta despre repetarea abaterii.

După cum rezultă din economia textului art. 265 al. 3 din Statut, putem trage concluzia că există două categorii de fapte care atrag sancţiuni în sarcina avocaţilor: abateri disciplinare (simple) şi abateri disciplinare grave. Potrivit acestui text legal, constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor legale în materie, dacă se prevede expres o asemenea calificare. Per a contrario, încălcările Legii şi Statului la care nu se arată expres că acestea reprezintă abatere gravă, vor constitui doar abatere disciplinară (simplă).

Aşa cum este firesc, răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă ori penală a avocatului (art. 266 al. 1 din Statut).

b) Drept procedural. Sediul materiei, în componenta sa procedurală, îl regăsim atât în Lege (art. 87 – 90), cât mai ales în Statut (art. 269 – 287). Acestea vor face, însă, obiectul unei prezentări detaliate, mai jos.

3. Instanţele disciplinare. Potrivit art. 268 din Statut, instanţele disciplinare sunt: comisia de disciplină a baroului; Comisia centrală de disciplină; Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit conform art. 88 al. 3 din Lege.

Conform art. 269 al. 1 din Statut, în fiecare barou se organizează şi functionează o comisie de disciplină, independentă de organele de conducere ale baroului prevăzute la art. 51 din Lege, alcătuită din 5 până la 11 membri, aleşi de adunarea generală a baroului pe o perioadă de 4 ani. Această comisie judecă abaterile săvârşite de avocaţi, în complet de trei membri (art. 171 din Statut şi art. 88 al. 1 din Lege). Aşadar, chiar dacă în integralitatea sa, comisia de disciplină a baroului are între 5 şi 11 membri, abaterea disciplinară se judecă de către trei dintre membrii acesteia. În lipsă de o prevedere expresă contrară, cei trei membri vor fi traşi la sorţi, pentru a se asigura corectitudinea, legalitatea şi transparenţa procedurilor disciplinare.

Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un preşedinte, ales de către membrii acesteia. Consiliul baroului va desemna un secretar, care nu face parte dintre membrii comisiei de disciplină şi care îndeplineşte funcţia de grefier, calitate în care păstrează şi ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare, în vederea desfăşurării activităţii comisiei, sub îndrumarea preşedintelui.

Cheltuielile necesare activităţilor comisiei de disciplină se suportă de către barou, iar alcătuirea completelor de judecată, programarea şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu caracter administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina preşedintelui (art. 270 din Statut).

În cadrul U.N.B.R. este organizată şi functionează Comisia centrală de disciplină, care judecă:

a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor;

b) în recurs, în complet de 5 membri, contestaţiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului şi de preşedintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de disciplină ale barourilor şi a încheierilor prevăzute la art. 90 al. 1 şi 2 din Lege (art. 88 al. 2 din Lege şi art. 273 al. 1 lit. b din Statut).

Comisia centrală de disciplină este alcătuită din reprezentanţii barourilor, desemnaţi de adunările generale ale acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un reprezentant ales de Congresul avocaţilor dintre candidaţii desemnaţi de adunările generale ale barourilor.

Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre avocaţii cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie Din completele de judecată alcătuite potrivit art. 88 al. 2 din Lege, nu pot face parte soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale membrilor consiliului baroului din care face parte avocatul trimis în judecată, ale membrilor Consiliului U.N.B.R., în cazul prevăzut la art. 87 al. 2 din Lege şi nici soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale părţii care a declanşat prin plângere procedura disciplinară.

Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul dintre membrii acesteia, în calitate de preşedinte, desemnat de Congresul avocaţilor, în ordinea voturilor obţinute.

Comisia centrală îşi organizează, îşi ţine evidenţele şi îşi desfăşoară lucrările cu sprijinul Comisiei permanente a U.N.B.R. Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de către Comisia permanentă a U.N.B.R., îndeplineşte funcţia de grefier al Comisiei centrale de disciplină.

Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară, în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia centrală de disciplină, ca instanţă de fond şi a încheierilor prevăzute la art. 90 al. 1 şi 2 din Lege.

Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia permanentă a U.N.B.R., îndeplineşte funcţia de grefier al Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară.

Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R. sunt de competenţa Consiliului U.N.B.R. Persoana anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii.

Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare (art. 87 din Lege)[6].

4. Reguli de procedură. a) Sesizarea consiliului baroului. Potrivit art. 86 al. 2 şi 3 din Lege, avocatul care conduce serviciul de asistenţă judiciară de pe lângă fiecare instanţă, este obligat să sesizeze în scris, consiliului baroului, faptele comise de orice avocat. De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.

O sesizare (plângere) împotriva unui avocat poate fi formulată, însă, de orice persoană – avocat sau nu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 277 din Statut. Dacă – la data formulării plângerii – avocatul este pensionar, incompatibil ori s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris. În egală măsură, dacă avocatul este suspendat din profesie (indiferent de motivul care a condus la această stare), plângerea se adresează baroului în care este înscris. Nu în ultimul rând, consiliul baroului se poate autosesiza, dacă are cunoştinţă despre săvârşirea vreunei abateri disciplinare a unui avocat, printr-o hotărâre, consemnată în procesul verbal de şedinţă.

Deşi sesizarea împotriva unui avocat se adresează consiliului, apreciem că, dacă – din necunoaşterea legii ori din neglijenţă – sesizarea se adresează altor organe ale profesiei (de exemplu, decanului ori direct comisiei de disciplină), sesizarea este valabil formulată, fiind îndreptată pe cale administrativă la consiliul baroului. Chiar şi instanţa de judecată, dacă este sesizată direct cu o asemenea plângere disciplinară, îşi va declina competenţa în favoarea consiliului baroului competent să o analizeze ori Consiliului U.N.B.R.[7].

Dacă plângerea se îndreaptă împotriva decanului baroului ori a unui membru al Consiliului U.N.B.R., competent de a face anchetarea abaterii este Consiliul U.N.B.R.

Conform art. 87 al. 4 din Lege şi a art. 266 al. 2 din Statut, acţiunea disciplinară (adică, actul procedural prin care consiliul baroului ori Consiliul U.N.B.R. sesizează comisia de disciplină) poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Termenul de un an are natura juridică a unui termen de decădere, cu toate consecinţele ce decurg de aici, prin aplicarea corespunzătoare a art. 103 C. pr. civ. [8].

În condiţiile acestui text legal, teoretic, s-ar putea solicita repunerea în termen, în condiţiile acolo stipulate[9], însă faţă de specificul acestui termen şi a actului de procedură ce trebuie îndeplinit în cursul lui, credem că este cu neputinţă a se discuta despre repunerea în termenul de exercitare a acţiunii disciplinare. Persoana vătămată nu ar putea, spunem noi, obţine repunerea în termen, deoarece termenul nu este impus pentru formularea plângerii înăuntrul lui, ci pentru exercitarea acţiunii disciplinare.

Deducem, de asemenea, din art. 87 al. 4 din Lege, că persoana vătămată prin faptele unui avocat, nu este neapărat ţinută de formularea plângerii într-un termen anume; însă, dacă va formula această plângere (sesizare) mult prea aproape de termenul de un an, iar organele profesiei nu vor reuşi să finalizeze ancheta disciplinară în termen de maxim un an de la data săvârşirii faptei, atunci indirect persoanei vătămate îi va fi respinsă plângerea, prin constatarea împlinirii termenului de decădere.

b) Ancheta disciplinară. În scopul efectuării anchetei disciplinare, consiliul baroului va desemna, prin vot majoritar, un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Potrivit art. 278 din Statut, dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de către consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta. În baza art. 88 al. 5 din Lege (care statuează că textele din legislaţia specifică profesiei de avocat care reglementează procedura judecării abaterilor se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), considerăm că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 169 al. 4 C. pr. civ., cu privire la comisia rogatorie (termenul folosit de legiuitor este „delegaţie”; în schimb, în noul Cod de procedură civilă[20], art. 261 vorbeşte expressis verbis despre comisie rogatorie).

Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către Consiliul U.N.B.R. În acest scop, Consiliul U.N.B.R. va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judecă de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absenţa consilierului recuzat. Şi de această dată sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de abţinere şi recuzare[11].

Art. 279 prevede, în mod judicios, că anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate. Cercetările se vor efectua, însă, după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris, printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunostinţă prin semnătură.

Cercetarea se efectuează numai după încunoştiinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare, prin luarea la cunostinţă a conţinutului plângerii ori sesizării.

Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise. Apreciem că ar fi de dorit ca avocatul cercetat să ofere acele explicaţii printr-o declaraţie scrisă în faţa consilierului care efectuează cercetarea, pentru ca acesta să poată adresa întrebări avocatului cercetat. În cel mai rău caz, chiar dacă avocatul cercetat vine la convocare cu o declaraţie scrisă anterior, el este dator să ofere un supliment de declaraţie, dacă consilierul îi solicită acest lucru.

Refuzul celui cercetat de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea anchetei disciplinare.

În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca, în vederea ascultării, persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de lege. Spre exemplu, consilierul va putea solicita instanţei copia înregistrării şedinţei de judecată, dacă fapta disciplinară s-a săvârşit în sala de judecată şi, desigur, dacă şedinţa a fost înregistrată (art. 279 al. 5 din Statut).

După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat va întocmi un referat scris, în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării. Analizând în detaliu întregul sistem legislativ ce guvernează răspunderea disciplinară a avocaţilor, întelegem că, în ce îl priveşte pe consilierul ce efectuează cercetarea disciplinară, acesta este ţinut, în propunerea ce o va face, exclusiv de existenţa ori inexistenţa faptei materiale. În măsura în care aceasta este dovedită, singura opţiune la dispoziţie este aceea de a propune consiliului sesizarea Comisiei de disciplină.

Rămâne în sarcina Consiliului baroului de a analiza oportunitatea exercitării acţiunii disciplinare (nici marja de apreciere a Consiliului baroului nu este, însă, prea mare, fiind greu de conceput ca acesta să nu sesizeze comisia de disciplină, dacă abaterea disciplinară este dovedită material) şi, desigur, în sarcina exclusivă a comisiei de disciplină de a aplica ori nu vreo sancţiune. Comisia de disciplină are, pe de altă parte, o marjă largă de apreciere, putând inclusiv să constate că gravitatea faptei (dovedită) este atât de redusă, încât avocatului nu ar trebui să i se aplice nici o sancţiune.

Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării. Apreciem că – în situaţii bine determinate – consilierul poate solicita consiliului prelungirea acestui termen, pe care îl considerăm ca fiind unul de recomandare, nu de decădere. În nici un caz, însă, consilierul ori consiliul în întregul lui nu vor tergiversa procedura, în scopul atingerii termenului de un an, în care trebuie exercitată acţiunea disciplinară.

Conform art. 280 din Statut, în şedinţa imediat urmatoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii, pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia. Consiliul poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va decide, prin vot, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.

Soluţia (inclusiv cea de continuare a cercetărilor) se comunică, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie, avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei arătate anterior.

În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va desemna, prin vot, consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanţa disciplinară. Acesta poate fi chiar consilierul care a efectuat cercetarea, dar – pentru motive temeinice – poate fi şi un alt consilier.

Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în faţa instanţei disciplinare şi se semnează de către decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.

În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul poate solicita comisiei de disciplină competente suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în conditiile art. 581 din Codul de procedură civilă, respectiv, în condiţiile ce privesc ordonanţa preşedinţială[12].

Conform art. 282 din Statut, pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei. Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul termenului în care acţiunea disciplinară se poate exercita este oprit. Cursul termenului se reia dupa soluţionarea definitivă a cauzei. Exprimarea legiuitorului – „cursul termenului … este oprit” ne face să credem că este vorba despre suspendarea acestui termen.

Aşa cum spuneam mai sus, acest termen de un an, este unul de decădere, care – de regulă – nu poate fi apt de întrerupere ori suspendare, cu excepţia, însă, a cazului în care chiar legiuitorul prevede expres o situaţie în care termenul de decădere va fi suspendat sau întrerupt. Concluzia se impune şi pentru faptul că termenul în discuţie nu poate fi considerat sub nici o formă de prescripţie, deoarece acesta stinge doar dreptul la acţiune în sens material, pe când decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv. Ori, din interpretarea textului analizat, rezultă în mod clar că, dacă nu se respectă perioada maximală de un an, se va pierde dreptul persoanei vătămate de a obţine sancţionarea disciplinară a avocatului.

Credem că varianta la care a ajuns legiuitorul este criticabilă. Astfel, se poate ajunge la constatarea imposiblităţii exercitării acţiunii disciplinare şi deci, la imposibilitatea sancţionării avocatului, fără ca persoana vătămată să aibă vreo culpă în acest sens, ci doar prin tergiversarea, culpabilă sau nu, a procedurii. Judicios ar fi fost ca termenul despre care facem vorbire să privească perioada de timp în care cel ce sesizează abaterea, să o poată face în maxim un an de la săvârşirea faptei.

c) Judecata la comisia de disciplină. Conform art. 283, preşedintele comisiei de disciplină va fixa de îndată termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune. Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În fata instanţei disciplinare, avocatul se va înfăţisa personal. În cursul sedinţelor, avocatul poate fi asistat de un alt avocat. Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere. Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata, instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză.

Instanţa disciplinară hotărăşte cu majoritate de voturi şi pronunţă o decizie disciplinară. Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R., pe când decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunică, de asemenea, avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.

d) Căi de atac. Potrivit art. 89 al. 3 din Lege, împotriva deciziei disciplinare, pot face recurs persoanele interesate (avocatul sau cel care formulat sesizarea, după caz), decanul baroului şi preşedintele U.N.B.R. În acest din urmă caz, se impune concluzia că baroul este obligat să înştiinţeze pe preşedinte despre decizia disciplinară, indiferent de soluţia adoptată.

Conform art. 273 al. 1 lit. b din Statut, împotriva hotarârii Comisiei de disciplină a baroului, dar şi împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura suspendării avocatului până la judecarea definitivă a cauzei, se poate formula contestaţie, acesta urmând a se soluţina de către Comisia centrală de disciplină. Ulterior, împotriva hotărârii pronunţate de Comisia centrală, se poate formula recurs, la Curtea de Apel Bucureşti, a cărei decizie este definitivă şi irevocabilă.

Împotriva deciziei Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, se formulează recurs, care va fi soluţionat de către Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, iar împotriva deciziei Consiliului U.N.B.R., se poate formula recurs la Curtea de Apel Bucureşti (art. 88 al. 3 din Lege şi art. 275 din Statut).

Textul art. 286 din Statut prevede expres că recursul prevăzut la art. 88 al. 3 din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 88 al. 4 din Lege. Distincţia este evidentă, însă este criticabilă maniera legiuitorului, de a prevedea că împotriva unei decizii a unui organ jurisdicţional care judecă în recurs, se formulează tot recurs, ştiu fiind că recursul la recurs este inadmisibil. Este adevărat că regula se aplică cu precădere recursului formulat împotriva unei hotărâri judecătoreşti emisă de o instanţă judecătorească de recurs, dar chiar şi aşa, ar fi fost util şi oportun să se evite o asemenea construcţie juridică.

Chiar şi legiuitorul, când reglementează anumite situaţii juridice, trebuie să ţină cont de regulile şi principiile general valabile în materia respectivă. Afirmaţia este valabilă şi în contextul discuţiei de mai sus, referitoare la suspendarea termenului de decădere.

Faţă de faptul că legiuitorul nu a precizat care este termenul în care se poate formula recurs la Curtea de Apel Bucureşti, apreciem că se aplică dispoziţia din Codul de procedură civilă, respectiv, termenul de 15 zile, care curge de la data comunicării deciziei ce se atacă. În acest sens, considerăm că este greşită opinia potrivit căreia decizia Consiliului U.N.B.R. se poate ataca în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul adinistrativ [13]. Legea general aplicabilă în materii ori situaţii neacoperite de lege este Codul de procedură civilă, nu legile speciale, care reglementeză domenii restrânse şi derogatorii de la dreptul comun.

5. Concluzii. Aşa cum arătam de la bun început, instituţia răspunderii avocatului este una firesacă în construcţia legislativă şi organizatorică a acestei profesii. Cu excepţia modului în care s-a instituit termenul de un an, prevăzut de art. 87 al. 4 din Lege şi art. 266 al. 2 din Statut, celelalte reglementări sunt, în principiu, oportune şi corect legiferate[14].


[1] Dreptul natural este văzut şi considerat ca imuabil și universal, existând în afara structurilor sociale şi decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină (dexonline.ro). În ce ne priveşte, apreciem că el decurge din natura umană.
[2] Pentru ample comentarii asupra noţiunii de răspundere, a se vedea, exempli gratia: L. Barac, Răspunderea şi sancţiunea juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997; M. N. Costin, Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974; G. H. Boboș,  G. Vlădica – Rațiu, Răspunderea, responsabilitatea și constrângerea în domeniul dreptului, Editura Argonaut, Cluj Napoca, 1996; V. Pătulea, Ș. Șerban, B. I. Marconescu, Răspundere și responsabilitate socială și juridică, Editura științifică și enciclopedică, București, 1988; M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei R.S.R., București, 1972; I. M. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa, Răspunderea civilă, Editura științifică, București, 1970; I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daune morale, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1979; M. N. Costin, O încercare de definire a noțiunii răspunderii juridice, în R.R.D. nr. 5/1970, p. 83; L. Pop, Încercare de sinteză a evoluției principalelor teorii cu privire la fundamentul răspunderii civile delictuale, în Studia. Jurisprudenția nr. 2/1986, p. 41-47; P. Anca, Conflictul răspunderilor delictuale în R.R.D. nr. 8/1967, p. 52-53; G. Marton, Les fondements de la responsabilite civile, Sirey, Paris, 1938; V. Hanga, Răspunderea juridică în legea celor XII table, în Studii nr. 3 – 4/1996; M. Mureșan, D. Chirică, Contribuții la studiul conceptului de sancțiune civilă (I), în Studia universitatis Babeș Bolyai, Seria Jurisprudentia, nr. 2/1998.
[3] Republicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificări şi completări ulterioare (denumită, în cele ce urmează, „Lege”).
[4] Publicat în Monitorul oficial, partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificări şi completări ulterioare (denumit, în cele ce urmează, „Statut”).
[5] Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei.
[6] Pentru o prezentare detaliată a activităţii, organizării şi funcţionării Consiliului U.N.B.R., a se vedea art. 65 – 66 din Lege şi art. 84 – 85 din Statut.
[7] Instanţa va fi, însă, competentă să judece cauza, dacă prin actul de sesizare reclamantul solicită nu tragerea la răspundere disciplinară a avocatului, ci atragerea răspunderii sale civile, patrimoniale, pentru prejudicii aduse clientului în activitatea avocaţială.
[8] Pentru o analiză detaliată a instituţiei decăderii, a se vedea I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 314 – 323; F. Măgureanu, Drept procesual civil, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 204 – 209; I. Leş, Sancţiunile procedurale în materie civilă, ed. a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 141 – 183.
[9] Art. 103 al. 2: „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării”.
[10] Adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, ce urmează să intre în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform O.U.G. nr. 4/20123, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013 şi a Legii nr. 2/2013 privind degrevarea instanţelor judecătoreşti.
[11] A se vedea, pentru detalii, I. Deleanu, op. cit., p. 495 – 502; F. Măgureanu, op. cit., p. 71 – 72.
[12] Pentru analiza detaliată a instituţiei, a se vedea I. Deleanu, op. cit. vol. II, p. 329 – 343; C. Crişu, Ordonanţa preşedinţială, Editura Iuris Argessis, Curtea de Argeş, 1997.  În noul Cod de procedură civilă, regăsim ordonanţa preşedinţială la art. 982 – 987, iar pentru detalii, a se vedea C. Roşu, Drept procesual civil, partea specială (prezentare paralelă, vechiul şi noul Cod de procedură civilă), ed. a IV-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 171 – 179.
[13] Republicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 1154, din 7 decembrie 2004, cu numeroase modificări şi completări ulterioare.
[14] Pentru o prezentare generală a profesiei de avocat, a se vedea: L. Cătuna (coord.), Organizarea si exercitarea profesiei de avocat, Sinteze si grile, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2012; S. Spinei, Organizarea profesiilor juridice liberale, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2012, p. 30 – 170.


Florin RADU
avocat, Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate