Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii

RIL promovat. Restituirea prin echivalent a bunurilor confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al unor măsuri administrative cu caracter politic
12.02.2013 | Andrei PAP

Secţiuni: Recurs în interesul legii, VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

Primul adjunct al Procurorului General, Daniel-Marius Morar, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, modificată şi completată, în referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent.

Optica jurisprudenţială:

1. Astfel, într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, persoanele prevăzute de acest act normativ pot solicita despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, în condiţiile în care bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Din condiţia impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate şi anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al acestor două acte normative de reparaţie poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Numai în acest fel se justifică trimiterea expresă a legiuitorului, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005.

Or, în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nu intră decât terenurile şi construcţiile (imobile prin natură), precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie), în acest sens fiind prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora:

„(1) Prin imobile, în sensul prevederilor prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.

(2) Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Aşadar, chiar dacă art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, nu se referă în mod expres numai la imobile, aria sa de aplicare vizează exclusiv astfel de bunuri şi, eventual, bunurile mobile devenite imobile prin destinaţie care fac obiectul legilor speciale de reparaţie menţionate în acest text şi pentru care nu s-au obţinut, încă, măsuri reparatorii.

Aceasta deoarece, în cuprinsul dispoziţiei enunţate se arată că pot fi solicitate daune materiale constând în echivalentul bunurilor confiscate, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite persoanei îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.

Într-o interpretare gramaticală, termenul „respective” se referă la „obiectul despre care este vorba” care se raportează la fiecare bun în particular şi, cum această individualizare vizează cele două legi de reparaţie, Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, sub imperiul cărora partea interesată trebuie să nu fi obţinut deja o reparaţie, obiect al pretenţiilor materiale formulate în temeiul Legii nr. 221/2009, nu îl pot constitui decât imobile prin natura lor sau prin destinaţie.

În concluzie, pretenţiile care vizează orice alte bunuri mobile, contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor confiscate şi a reparaţiilor aduse acestora ori recoltelor neculese nu se subsumează sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.

2. Într-o altă opinie, dimpotrivă, s-a susţinut că Legea nr. 221/2009, constituie temei legal pentru restituirea prin echivalent, atât a bunurilor imobile preluate în urma aplicării măsurilor abuzive prevăzute de acest act normativ, cât şi a celor mobile, întrucât legiuitorul s-a referit în cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) la bunuri confiscate, nu la bunuri imobile confiscate, or ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, regulă de interpretare logică a legii civile potrivit căreia unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare a sa generală, fără a introduce distincţii pe care acesta nu le conţine.

Aşadar, din analiza Legii nr. 221/2009 în cadrul normativ reprezentat de legile de reparaţie, se constată că, dacă pentru restituirea imobilelor confiscate abuziv de stat au fost adoptate succesiv, în timp, diferite acte normative, pentru restituirea bunurilor mobile confiscate ca efect al condamnărilor sau măsurilor administrative cu caracter politic nu a existat până la apariţia legii precizate nici un alt act normativ similar, astfel încât nu se poate afirma, în mod raţional, că această categorie de bunuri nu ar face obiectul ei de reglementare.

Trimiterea din art. 5 alin. (1) lit. b), la Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, vizează situaţia în care între bunurile confiscate s-au aflat şi imobile pentru care persoanele îndreptăţite au obţinut despăgubiri în temeiul acestor acte normative şi urmăreşte a se evita situaţia în care s-ar putea obţine o dublă despăgubire pentru acelaşi imobil. Nicidecum, norma de trimitere nu poate fi interpretată în sensul că ar exclude din categoria bunurilor pentru care se pot acorda despăgubiri materiale, pe cele mobile.

Primul adjunct al Procurorului General apreciază primul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

:: Textul integral al recursului în interesul legii

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti