RIL promovat. Verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în cazul unor modificări legislative apărute între data introducerii cererii şi data soluţionării acesteia de judecătorul sindic
12 februarie 2013 | Andrei PAP
Primul adjunct al Procurorului General, Daniel-Marius Morar, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 725 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din Noul Cod Civil în referire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului sindic.
Optica jurisprudenţială:
Urmare verificării din oficiu a jurisprudenţei, s-a constatat că, în situaţiile în care, între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data soluţionării acesteia de judecătorul sindic a intervenit o modificare legislativă, în sensul majorării prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, în lipsa unor norme tranzitorii exprese care să normeze conflictul de drept inter-temporal, practica judiciară este neunitară, după cum urmează:
1. Unele instanţe de judecată au considerat că verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei referitoare la condiţia valorii – prag se realizează prin raportare la forma avută de prevederile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 la data introducerii cererii.
În acest sens s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. (4) din Codul de procedură civilă cu care se completează Legea nr. 85/2006, în virtutea art. 149 din acest act normativ, actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus legii vechi.
S-a susţinut şi că cerinţa legală privind valoarea – prag a creanţei aparţine dreptului substanţial, iar nu celui procesual, or numai dispoziţiile procesuale sunt de imediată aplicare.
Majorarea legală, după momentul introducerii cererii creditorului, a valorii – prag nu are relevanţă în analiza condiţiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenţei, întrucât în caz contrar, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii şi ar echivala cu o prejudiciere a creditorului care, fiind diligent, a solicitat deschiderea procedurii, conformându-se dispoziţiilor procedurale în vigoare la data formulării cererii, fără a-i fi imputabilă schimbarea condiţiilor legale de admisibilitate pe parcursul soluţionării cererii.
Instanţele care au adoptat această orientare jurisprudenţială au considerat că această soluţie rezultă implicit şi din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 care prevăd modalitatea de verificare a cuantumului minim al creanţei în situaţia în care sunt înregistrate şi alte cereri împotriva aceluiaşi debitor, în acest caz îndeplinirea condiţiilor prevăzute de alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor urmând a se verifica prin raportare la valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri cu respectarea valorii prag prevăzute de lege.
2. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au considerat că îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor trebuie verificată în raport de norma referitoare la valoarea – prag în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătorului sindic.
S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006, analiza stării de insolvenţă a debitorului şi implicit, a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a), art. 3 pct. 6 şi pct. 12 din lege se realizează la momentul la care judecătorul sindic se pronunţă asupra cererii creditorului.
În acest sens s-a arătat şi că Legea nr. 85/2006 este o lege de procedură, astfel cum rezultă din chiar titlul său, iar potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu care legea insolvenţei se completează, în virtutea art. 149, dispoziţiile noii legi de procedură se aplică din momentul intrării sale în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
În caz contrar, pentru situaţii tranzitorii de genul celor analizate, s-ar genera un tratament juridic diferenţiat între creditorii care au formulat cereri pentru deschiderea procedurii insolvenţei înainte de majorarea valorii – prag şi cei care au formulat astfel de cereri după modificarea pe cale legislativă a acestei valori.
Primul adjunct al Procurorului General apreciază primul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.
:: Textul integral al recursului în interesul legii
Andrei PAP
