Curtea de Apel Constanța. Înțelesul noțiunii de ”pedeapsă prevăzută de lege”. Opinie separată
14 februarie 2013 | Raluca CÎRSTEA
Curtea de Apel Constanța, cu opinie majoritară, a hotărât că pentru a verifica dacă este îndeplinită cerinţa legală privind limita maximă de 18 ani închisoare, în vederea admisibilităţii sau nu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, raportarea se face la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, chiar dacă infracțiunea a fost săvârșită sub forma tentativei. ”Potrivit prevederilor art. 1602 Cod procedură penală pentru a fi admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul infracţiunilor intenţionate, pedeapsa prevăzută de lege nu trebuie să depăşească 18 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art. 144 Cod penal prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea unei fapte pe care legea o pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acesteia ca autor, instigator sau complice. Potrivit prevederilor art. 1411 Cod penal prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul incriminator pentru fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Raportat la textul de lege prevăzut de art. 1411 Cod penal se impune constatarea că, atunci când legiuitorul vorbeşte despre pedeapsa prevăzută de lege se referă exclusiv la forma consumată a faptei prevăzută de legea penală, fără a mai face referire expresă la tentativă, aşa cum a înţeles să precizeze în art. 144 Cod penal. Urmare a interpretării şi coroborării textelor de lege menţionate se impune concluzia că, tentativa nu este decât o cauză de reducere a pedepsei, în sensul prevederilor art. 1411 Cod penal. (…) În sensul interpretării dată de curte, în opinia majoritară, textelor de lege operante în speţă, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 16 din 22 mai 2006 a Secţiilor Unite.”
Opinia separată a fost în sensul admisibilităţii în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât raportarea la condiția privind pedeapsa prevăzută de lege ar trebui să se facă cu luarea în considerare a faptului că infracțiunea a fost săvârșită sub forma tentativei.
”Tentativa este o formă a infracţiunii, având limite de pedeapsă stabilite prin intermediul unei norme de trimitere şi nu reprezintă un caz de atenuare sau agravare a pedepsei, în interpretarea art. 144 Cod penal. Ca atare, sintagma pedeapsa prevăzută de lege trebuie interpretată în sensul stabilirii limitelor speciale ale pedepsei prin raportare la dispoziţiile art. 20 Cod penal, pentru similitudine de raţionament ca în modalitatea primei etape de individualizare judiciară a pedepsei, când se stabilesc limitele speciale ale acesteia, prin intermediul art. 20 Cod penal, raportat la natura incriminatoare pentru infracţiunea fapt consumat.
În plus, dreptul de a solicita liberarea provizorie izvorăște, fără condiţionalitate privind pedeapsa aplicabilă şi din dispoziţiile prevalente faţă de dreptul intern, în speţă art. 5 alin. (3) din C.E.D.O, care prin folosirea termenului orice persoană arestată creează dreptul general al arestatului preventiv de a fi pus în libertate în sensul procedurii, eventual sub subordonarea unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Relevantă, în acest sens, apare şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Calmanovici contra României.” (Decizia penală nr. 76 din 29 iunie 2009 pronunţată în recurs de Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a Curţii de Apel Constanța având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar/art. 160 ind. 2 C.P.P. – JURINDEX2010369957).
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
