Jurnal de instanță: Dreptul pârâtului de a-și pregăti apărarea, un moft
14 februarie 2013 | Gabriela PINTEA
Am avut deunăzi un litigiu la o secție de contencios administrativ a unei prestigioase curți de apel. Din punctul meu de vedere, situația era simplă: fuseserăm citați cu doar două zile înainte de primul termen al cauzei, fără copia cererii de chemare în judecată. Solicitarea mea de acordare a unui termen în vederea formulării apărării ar fi trebuit să fie admisă, chiar dacă obiectul cauzei era suspendare executare act administrativ. Cu toate acestea, instanța a respins cererea mea și a pășit la judecarea cauzei pe fond, reținând, în mod eronat, că procedura de citare era legal îndeplinită, iar cererea de chemare în judecată fusese comunicată.
Chestiunea de drept în discuție este termenul în care este citat pârâtul pentru primul termen al unei cauze având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ. Potrivit art. 14, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Prevederea nu distinge după cum este vorba despre primul termen al cauzei sau despre termenele următoare, iar în legea specială nu există alte dispoziții referitoare la citare. În aceste condiții și în considerarea art. 28, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, vom analiza dispozițiile referitoare la citare din Codul de procedură civilă.
A. Codul de procedură civilă din 1865
Potrivit art. 85 din Codul de procedură civilă din 1865, ”judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar conform art. 107 din același act normativ, ”preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii”. Art. 114^1, alin. (3) Cod procedură civilă dispune că, la primirea cererii de chemare în judecată, primul termen de judecată va fi astfel stabilit încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.
1. Art. 89 și art. 114^1 Cod procedură civilă
Astfel cum se arată în literatura de specialitate [1], potrivit art. 89, alin. (1) Cod procedură civilă, citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie îmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, cu excepţia cazurilor urgente, când instanţa poate scurta acest termen. Deşi acest text de lege nu deosebeşte după cum citația a fost emisă pentru primul termen de judecată sau pentru termenele următoare, o atare distincţie se impune, deoarece art. 114^1, alin. (3) Cod procedură civilă stabileşte că primul termen de judecată se fixează astfel încât, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru pregătirea apărării, iar, în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.
În același sens opinează și alți autori. [2] Astfel, în privința art. 89, alin. (1) teza finală Cod procedură civilă, în literatura de specialitate se arată că trebuie distins după cum este vorba despre primul termen de judecată sau despre termenele acordate pe parcursul procesului.
Potrivit art. 114^1, alin. (3) Cod procedură civilă, la primirea cererii de chemare în judecată primul termen de judecată va fi astfel stabilit încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (1) Cod procedură civilă.
2. Art. 132^1 și art. 114^1 Cod procedură civilă
În privința art. 132^1 Cod procedură civilă, arătăm că acesta nu poate fi incident în privința primului termen al unei cauze. Față de faptul că art. 114^1, alin. (3) Cod procedură civilă arată că primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea iar în procesele urgente cel puțin 5 zile, înseamnă că art. 132 ind. 1 nu poate fi folosit pentru primul termen de judecată. Prevederea debutează cu sintagma ”pentru judecarea procesului”, iar alin. (1) are următorul conținut: ”Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.” [3]
B. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
Pentru mine, termenul de 5 zile prevăzut la art. 114^1, alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865 era o garanție procesuală foarte importantă. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot să-mi pregătesc apărarea în doar o zi sau două. Nu am cum să citesc, să gândesc și să concep ceva de calitate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Pentru că, de fapt, aceasta este miza discuției: un termen rezonabil, care să permită pregătirea apărării într-o cauză.
Legiuitorul, însă, a apreciat că termenele de 15, respectiv de 5 zile prevăzute la art. 114^1, alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865 sunt un moft, nu o necesitate pentru cel care se apără într-un litigiu și căruia ar trebui să i se asigure o poziție procedurală de același nivel cu cel care acuză.
Potrivit art. 201, alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ”judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.” Alineatul 5 al aceleiași prevederi dispune că, în procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1) – (4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei. Asta înseamnă că, în litigiile din materia contenciosului administrativ, pricini care se judecă de urgenţă şi cu precădere, termenul în care pârâtul va putea să își pregătească apărarea ar putea fi chiar și de o zi. În condițiile în care sentințele pronunțate în litigiile din materia contenciosului administrativ pot fi atacate numai cu recurs iar în Legea nr. 134/2010 nu mai există o prevedere echivalentă articolului 304^1 din Codul de procedură civilă de la 1865, înseamnă că tot ce poate face o parte pârâtă într-o cauză este egal cu zero. Practic, în acea singură zi în care poate să își pregătească apărarea va fi decisă situația litigiului în care este parte.
Dispozițiile art. 114^1, alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865 nu au împiedicat instanța să mă citeze cu doar două zile înainte de primul termen al cauzei și să rămână în pronunțare. Cu toate acestea, cazul prezentat de mine este unul izolat, instanțele respectând termenele prevăzute la art. 114^1, alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865. Însă, începând cu data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, nu mai există nicio dispoziție care să prevadă un termen minim ce să constituie o garanție a faptului că dreptul meu de a-mi pregăti apărarea este măcar aparent respectat.
[1] Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi şi Traian Briciu, Drept procesual civil, Ediția 5, Editura C.H. Beck, București, 2011, p. 229
[2] Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Ediția II, vol. I, Editura Universul Juridic, 2008, p. 461
[3] A se vedea, în sensul celor menționate de noi, lucrarea Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 71, autor Mihaela Tăbârcă
Gabriela PINTEA
consilier juridic
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
