Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

Mă cheamă Maria Sava, nu Maria Popistache!
17.02.2013 | Simona CIMPOCA

JURIDICE - In Law We Trust

14 februarie 2010, Valentine s Day.

Ea: Maria Sava, avocat cu 5 ani experienţă în domeniul Corporate Law

El: Florin Popistache, informatician.

Maria şi Florin sunt împreună de 2 ani şi astăzi este ziua cea mare, în care el va scoate tacticos din buzunarul de la piept o cutiuţă de catifea, neagră, conţinând fermecătorul obiect din aur de 24K, cu diamant strălucitor… Totul se întâmplă în restaurantul de 5 stele aflat într-o zonă bună a Bucureştiului, sau în restaurantul aflat la etajul 18, de unde se poate vedea tot oraşul, ocazie unică, de poveste, atmosferă încărcată de emoţie pentru amândoi, nerăbdarea Mariei şi tremurul vocii şi al mâinilor lui Florin:
– Maria, vrei să te căsătoreşti cu mine?
– Da, dar îmi păstrez numele de fată, ok?
– Sigur! Sunt cel mai fericit om din lume! Te iubesc!

Puşi în faţa pregătirilor de nuntă, viitorii soţi rememorează cu drag momentul cererii în căsătorie, prilej cu care Florin îşi aduce aminte „DA”-ul Mariei. Dar simte că răspunsul ei a fost mai lung. Oare ce i-a mai spus atunci? Era prea emoţionat ca să audă ce a urmat după… A auzit cuvântul „fată”. Ce i-a spus Maria, că vrea să aibă deja o fată? Să-i pună nu ştiu ce nume… Nu, imposibil să-şi amintească. Îi cere ajutor Mariei:
„- Da, dar îmi păstrez numele de fată, ok?”
– Şi eu ce-am spus?
– Că eşti cel mai fericit om din lume!

Moment în care bărbatul începe să mediteze asupra acestei situaţii. De ce viitoarea soţie vrea să-şi păstreze numele? Îi este ruşine cu numele lui? Ce vor spune prietenii lui când vor auzi? Dar părinţii? Tatăl lui? Va fi ruşinos şi nu va ştii ce să le spună. Oare Maria nu îl iubeşte suficient, astfel încât să poarte acelaşi nume? Ce vor spune copiii lor când îşi vor da seama că mama poartă un nume diferit?

Aceste întrebări sunt extrem de pertinente pentru un bărbat. Probabil toţi bărbaţii care trec printr-o situaţie asemănătoare se frământă cu privire la alegerea soţiei. Însă ei trebuie să ştie că această alegere este făcută în deplină cunoştinţă de cauză, având la bază un temei perfect legal: soţii pot alege numele pe care-l vor purta după încheierea căsătoriei, din trei variante: ori îşi păstrează numele dinaintea căsătoriei, ori iau numele lor reunite, ori numele unuia dintre ei (art. 282 Cod civil).

Cu toate acestea, chiar dacă decizia fetei de păstrare a numelui este „acoperită” de prevederile legale, viitorul soţ nu va renunţa la a-şi pune întrebări şi a găsi răspunsuri la întrebările ce vor veni din partea cunoştinţelor. Iar pentru ca lungul proces de lămurire a neclarităţilor celor curioşi să nu mai fie atât de lung, bărbatul trebuie să înţeleagă motivele partenerei ce stau la baza hotărârii sale. Este posibil ca fata să-şi fi creat o anumită reputaţie în cadrul societăţii, fiind cunoscută cu numele ei sau să conducă o afacere de succes, pe care schimbarea numelui să o dezechilibreze. De asemenea, ştiind că fiecare persoană este unică de la natură, se poate întâmpla ca unele fete să nu se identifice purtând un alt nume, întrucât şi-au construit propria identitate cu numele dat de părinţi, astfel că un nou nume ar însemna pentru ele crearea unei noi identităţi. Se poate întâmpla ca bărbatul să aibă un nume care nu sună la fel de rezonant ca şi numele fetei, drept pentru care, din nou, ea nu va fi mulţumită să fie numită cu numele lui, din moment ce numele ei sună mai bine. Poate unele fete consideră că schimbarea numelui ar fi echivalentul unei inegalităţi în cuplu, aşa încât vor fi de părere ca fiecare dintre parteneri să-şi păstreze în continuare propriul nume. Mai există situaţii în care fata, fiind singurul copil din familie, va dori să ducă mai departe numele părinţilor săi, prin alipirea celor două nume pe care le vor da propriilor copii.

Indiferent de motivul ce stă la baza unei astfel de alegeri, partenerii trebuie să discute cu privire la aceasta şi cu familiile lor. Am putea spune că decizia le aparţine în totalitate, însă înştiinţarea părinţilor nu poate fi un lucru rău, deoarece în special părinţii bărbatului s-ar putea simţi ofensaţi de această hotărâre, drept pentru care tinerii sunt obligaţi să le ofere o explicaţie prin care să-i facă să înţeleagă motivele lor.

Chiar dacă există destul de mulţi factori de luat în considerare în momentul în care o fată decide să-şi păstreze numele, trebuie să ţinem cont că fiecare persoană în parte are un mod propriu de gândire şi concepţii proprii despre viaţă. Tot ceea ce contează este ca partenerii înşişi să fie de acord cu alegerile făcute de către celălalt.

Notă: cele două nume sunt fictive.

Simona CIMPOCA



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Mă cheamă Maria Sava, nu Maria Popistache!”

  1. Iulian GRASU spune:

    Ceea ce doamna uita este ca minutata institutie a casatoriei… practic te depersonalizeaza… adeca, dupa, nu mai existi tu, ca persoana, ci voi, ca si cuplu. De aici si indoielile baiatului…. oare noi existam ca un cuplu sau doar ca doua persoane separate, care traiesc impreuna ? Asta este o consecinta a modului cum este privita casatoria in societatea noastra. Este gresit sa invinovatim barbatul pentru ca are indoieli cu privire la situatia dintre el si sotie, atata vreme cat el a crescut si a fost educat in spiritul ideii (promovate initial de biserica si apoi imbratisata inocent de autoritati)ca dupa casatorie sotul si sotia sun un singur trup(la modul figurativ evident).Nu spun ca este incorect ca sotia, cunoscuta fiind in mediul sau de activitate dupa numele de fata, alege calea mai usoara de a-si pastra numele deja consacrat, insa mnadria barbatului are de suferit daca se numeste Popescu – Ionescu Grigore -Constantin Gheorghe (evident am luat un exemplu extrem). Ori sotia, alegand sa-si pastreze numele, pune inaintea perceptelor sfinte ale casatorie (sic), tocmai mandria de a fi cine era ! Si… e corect ca unul sa renunte si celalalt nu ?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.