Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Se poartă FIDUCIA
19.02.2013 | Ion TURCU

Secţiuni: Drept civil, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Restrângerii ale unității patrimoniului prin tehnica fiduciei (art. 773-791 Codul civil)

În patrimoniul fiduciarului, căruia constituitorul i-a transferat drepturi reale, drepturi de creanță, garanții sau alte drepturi patrimoniale, sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, cu misiunea ca fiduciarul să le exercite pentru un anumit scop, în folosul unuia sau mai multor beneficiari, aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială distinctă, autonomă în raport cu celelalte drepturii și obligații din patrimoniul fiduciarului.

Sub sancțiunea nulității, contractul de fiducie trebuie să nu aibă ca scop o liberalitate și prin aceasta se distinge de instituția trustului.

Fără îndoială că noua instituție a fiduciei sparge unitatea patrimoniului, cel putin în teorie. Aspectul practic rămâne să fie evaluat după ce se vor constitui contracte de fiducie.

Nu ar fi de mirare ca fenomenul să îşi întârzie apariția, atât datorită noutăţii cât și datorită indeciziei agenţilor economici în privinţa foloaselor fiduciei. În viitorul apropiat se poate anticipa o avalanșă de evoluţii savante pe această temă dar nu vom asista și la un număr corespunzător acestei producţii, în contrate încheiate. În această privință este recomandat să urmărim exemplul Codului Civil francez (art. 2011-2024) care a adoptat fiducia în anul 2007 dar de atunci și până astăzi, deși s-au publicat sute de titluri de lucrări ştiinţifice pe această temă, Curtea de casație franceză nu s-a întâlnit cu nici un proces de acest fel. Deşi este suficient de evazivă afirmația conform căreia fiducia este de inspirație trust, certitudinea este că textele  art. 773-791 Codul civil sunt în bună parte copiate după codul civil francez (art. 2011-2024).

Conform art. 773 Codul civil fiducia este o operațiune juridică având izvorul în lege sau în contract, prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale, sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari cu misiunea de a le exercita pentru un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari.

Aspectul revoluționar pe care îl introduce această nouă instituție este spargerea unităţii patrimoniului fiduciarului prin constituirea din drepturile transferate a unei mase patrimoniale autonome care se distinge de restul patrimoniului fiduciarului.

Spre deosebire de trust contractul de fiducie este nul dacă urmărește realizarea unei indirecte liberalități către beneficiar.

Constiuitor poate fi orice persoană dar fiduciar poate fi numai o instituție de credit, o societate de investiții și de administrare a investiţiilor, o societate de servicii de investiţii financiare sau o societate de asigurare si de reasigurare , toate acestea fiind legal înfiinţate. Mai pot avea calitatea de fiduciar notarii publici și avocații.

Beneficiari pot fi însuşi constituitorul, însuși fiduciarul sau o altă persoană terță față de contract.

Conținutul contractului de fiducie este cel prevăzut de art. 779 Codul civil și acest contract este supus înregistrării fiscale în virtutea art. 780 Codul civil. Contractul de fiducie se menționează în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Acționând pe seama masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul poate menționa expres acest aspect, dacă nu i se interzice prin contract.

Pe de altă parte, atât constituitorul cât și beneficiarul, pot cere fiduciarului să-și precizeze calitatea în care acționează. Fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, are dreptul să fie remunerat dar are și obligația să dea socoteală constituitorului, beneficiarului sau reprezentantului constituitorului.

Datorită separației patrimoniului, dacă față de fiduciar se deschide procedura insolvenței această procedură nu se extinde și asupra masei patrimoniale fiduciare. Tot în virtutea separației maselor patrimoniale, bunurile din masa fiduciară pot fi urmărite în principiu, în condiţiile legii, de titularii de creanțe care s-au născut în legătura cu bunurile din masa fiduciară sau de creditorii constituitorului ale căror creanţe sunt garantate prin ipotecă sau gaj asupra bunurilor cărora le corespund drepturile. Ceilalţi creditori ai constituitorului ar putea urmări acele bunuri numai dacă în prealabil s-ar desfiinţa contractul de fiducie sau el ar deveni inopozabil în orice mod, cu efect retroactiv, față de acei creditori.

În ce privește pe titularii creanțelor născute în legătura cu bunurile din masa patrimonială fiduciară, aceștia nu pot urmări alte bunuri decât cele din masa patrimonială fiduciară. Face excepţie cazul în care în contractul de fiduducie s-a prevăzut că fiduciarul sau constituitorul , sau ambii răspund pentru o parte ori pentru chiar tot pasivul fiduciei. Într-o asemenea situație în prealabil trebuie sa fie urmărit de către creditori activul masei patrimoniale fiduciare, după aceea, dacă nu s-au stins creanţele urmând sa fie executate silit asupra bunurilor fiduciarului sau constituitorului, sau bunurilor ambilor, în limita și în ordinea pe care o prevede contractul de fiducie.

Dacă fiduciarul cauzează prejudicii masei patrimoniale fiduciare prin acte de conservare sau administrare, această răspundere antrenează executarea silită a obligației de despăgubire numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul fiduciarului, tot în virtutea separației patrimoniului.

Condiţiile în care poate fi înlocuit fiduciarul sunt cele prevăzute de art. 788 Codul civil, iar condițiile pentru renunțarea, modificarea și revocarea contractului sunt reglementate de art. 789 Codul civil. Conform art. 790 Codul civil contractul de fiducie încetează prin epuizarea duratei sau prin realizarea deplină a scopului chiar înainte de împlinirea duratei.

Alte cauze de încetare sunt: renunţarea beneficiarului la fiducie, deschiderea procedurii insolvenței împotriva fiduciarului sau reorganizarea ori încetarea persoanei juridice în calitate de fiduciar.

Ca efect al încetării contractului de fiducie, masa patrimonială fiduciară, în starea în care se afla în acel moment este transferată beneficiarului iar dacă acesta lipseşte, este transferată constituitorului. Deplina contopire cu patrimoniile acestora se va produce însă numai după plata datoriilor fiduciei conform  art. 790 Codul civil.

Constituitor al fiduciei în contractul de fiducie poate fi orice persoană fizică sau juridică. Calitatea de fiduciari în acest contract poate fi deținută numai de instituții de credit, societăți de investiții și de administrare a investițiilor, societăți de servicii de investiții financiare, societăți de asigurare și de reasigurare, notari publici și avocați. Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terță persoană.

Constituitorul poate desemna o terță persoană care să îi reprezinte interesele și să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie.

Acest contract trebuie să menționeze, sub sancțiunea nulității absolute elementele constitutive ale fiduciei, enumerate în art. 790 Codul civil.

Contractul de fiducie se înregistrează la organul fiscal (art. 780 Codul civil).

Fiducia este opozabilă terților de la data menționării sale în Arhiva electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Fiduciarul este obligat să menționeze expres că acționează în contul masei patrimoniale fiduciare, inclusiv în registrul de publicitate, sub sancțiunea considerării actului ca fiind încheiat în nume propriu de fiduciar (art. 782 Cod civil).

Fiduciarul dă socoteală constituitorului cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale (art. 783 Cod civil). El deține puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare și este remunerat conform înțelegerii părților.

Dacă față de fiduciar se deschide procedura insolvenței, masa patrimonială fiduciară nu este implicată.

Limitarea răspunderii în funcție de separația maselor patrimoniale este reglementată în art. 786 Cod civil, iar articolele următoare (art. 787-791 Cod civil) reglementează înlocuirea fiduciarului, denunțarea, modificarea, revocarea și încetarea contractului de fiducie.

Fiducia[1] – o struțocămilă cu ștaif

Fiducia, alături de simulația[2] mai veche, din  legislația civilă, și de contractul de report, o achiziție mai recentă a Codului civil, se caracterizează printr-o contradicţie pe care prea puțini cunoscători au sesizat-o: o abundentă creație doctrinară şi o penurie de jurisprudență[3].

Fiducia se anunță de pe acum o viitoare unealtă de tortură, omniprezentă la examene și concursuri profesionale.

Premoniția se bazează pe experiența franceză achiziționată în cei patru ani de la introducerea instituției în cod. În timp ce în Megacodul civil Dalloz se menționează (ca urmare a unei riguroase selecții) 60 de opere științifice publicate, nu se indică nici o singură hotărâre judecătorească.

Reglementarea fiduciei este cuprinsă în articolele 773-791 din Codul civil.

În peisajul juridic european (care spre răsărit se termină la Prut și nu la Urali) pot fi distinse două modele fiduciare:
a) modelul britanic (trust) adoptat și de Codul civil italian (art. 1524, 627)
b) modelul francez (art. 2011-2031) adoptat și de Codul civil (art. 773-791).

Principala deosebire între cele două modele constă în interzicerea liberalități indirecte în modelul franco-român și neiterzicerea liberalități în celălalt model. Astfel, în timp ce modelul britanic are trei surse: legea, contractul și testamentul, modelul franco-român le posedă numai pe primele două.

Conform  Codului civil, fiducia poate avea două izvoare, legea sau contractul. În privința primului izvor la ora actuală nu avem nici o reglementare, dar atunci când va exista o astfel de reglementare ea se va completa, dacă va fi nevoie, cu dispoziţiile din Codul civil însă va putea opta și pentru a deroga în mod explicit de la aceste reguli (art. 774 Cod civil).

Până atunci fiducia va izvorî din contract și termenii contractului vor avea natură expresă.

Interesul practic pentru această invenție îl reprezintă excepția de la regula unicității și unității patrimoniului.

Un alt aspect care prezintă interes practic este posibilitatea de a disimula un împrumut acordat de cumpărător vânzătorului  și având drept garanție a rambursări dreptul de proprietate transferat provizoriu de la vânzător la cumpărător[4].

Alte variante de utilizare sunt:
– aplicarea mecanismului fiduciar la depozitul de garanție[5], la cesiunea de creanță cu titlu de garanție;
– la gestiunea unui fond comun de plasament sau a unui fond comun de creanțe;
– la aporturile la societăţile de autori;
– în mecanismul distribuției cinematografice etc.

Vânzarea cu pact de răscumpărare poate disimula un împrumut garantat printr-o trasmisiune fiduciară.

Fiducia constituită cu titlu de garanție poate provoca pierderea definitivă a drepturilor asupra bunurilor pentru că neplata datoriei la scadență permite creditorului să uzueze de garanție. Deși nu este o veritabilă garanție personală, prezintă certe analogii cu aceasta pentru că pe de o parte, generează un patrimoniu distinct de cel al debitorului, constituit de ansamblul drepturilor transmise fiduciarului și acesta joacă rolul de garanție iar  pe de altă parte, fiduciarul acționează nu ca garant, ci ca păzitor și gestionar al masei patrimoniale fiduciare. Aşadar neplata datoriei față de creditor, la scadență, permite creditorului să ceară vânzarea drepturilor transmise de constituitor fiduciarului și stingerea creanței prin predarea acelui preț. Dacă însuși fiduciarul este creditorul el va dobândi drepturile și dacă acestea reprezintă o valoare care depășește cuantumul creanței va vărsa constituitorului excedentul.

Comparativ cu garanțiile personale reglementate de Codul civil, fiducia se prezintă ca un mecanism mai complex[6].

Ce motiv ar putea explica definirea fiduciei ca „operațiune” în art. 773 Cod civil pentru ca în articolele următoare fiducia să se definească prin „contract”?

Credem că explicația este următoarea:

Conform dispoziţiilor art. 777 Cod civil, fiducia are două  posibilități de a-l desemna pe beneficiar:
a) să fie beneficiar constituitorul sau fiduciarul;
b) să fie beneficiar o terță persoană.

În varianta a) rezultatul dorit se obține chiar prin încheierea contractului. În varianta b) mai este necesară și acceptarea de către beneficiar (art. 789 Codul civil).

Cât timp beneficiarul nu a acceptat această calitate, constituitorul poate denunța unilateral contractul (art. 789 alin. (1) Codul civil).

După ce beneficiarul a acceptat calitatea, modificarea unilaterală a contractului nu este permisă constituitorului. În acest caz constituitorul se poate adresa justiției pentru a obține rezultatul dorit. Practic, constituitorul dispune de următoarele posibilității:
1) să renunțe la intenție;
2) să obțină acordul beneficiarului;
3) să ceară instanței ceea ce nu a obținut de la beneficiar.

Fiducia se dovedește astfel mai complexă decât contractul. Mecanismul fiduciei nu poate fi redus la contract pentru că una dintre ipotezele fiduciei este desemnarea ca beneficiar a unei terțe persoane, fără calitate de parte contractantă. Aceasta pare să fie raţiunea definirii fiduciei ca „operațiune”.

Mecanismul fiduciei se caracterizează prin transferul unor drepturi de la constituitor la fiduciar (art. 773 Codul civil):
– drepturi reale sau drepturi de creanță;
– garanții;
– alte drepturi patrimoniale
– un ansamblu de asemenea drepturi ;
– drepturi prezente (actuale sau viitoare).

Obiectul transferului nu se confundă cu celelalte componente ale patrimoniului fiduciarului. El alcătuiește o masă patrimonială autonomă, care poate fi identificată, distingându-se de celelalte drepturi și obligații din patrimoniul fiduciarului[7].

Fiind un fenomen neobișnuit, fiduciei i se oferă o publicitate accentuată (art. 781 Codul civil), dar și un mod obligatoriu de avertizare publică (art. 782 Cod civil) atunci când fiduciarul acționează în contul masei patrimoniale fiduciare.

Pentru profesionişti și întreprinderi cu calitate de fiduciar sunt aplicabile dispozițiile art. 785, 786, 790 din Codul civil.

În condițiile unei funcționări normale a afacerii  fiduciarului partenerii acestuia nu sunt interesați de o riguroasă delimitare între masele patrimoniale. În momentul în care se deschide procedura insolvenței față de fiduciar, delimitarea capătă importanță vitală pentru că masa patrimonială fiduciară nu trebuie să fie în nici un fel afectată (art. 785 Cod civil). Din acest motiv, în virtutea legii (art. 790 alin. (3) Cod civil) contractul de fiducie încetează concomitent cu deschiderea procedurii insolvenței contra fiduciarului.

Se presupune că toți cititorii textelor din Codul civil privind fiducia înţeleg fenomenul automat al încetării contractului odată cu deschiderea procedurii insolvenței față de fiduciar. După ce recitim textul art. 790 alin. (3) Cod civil ne întrebăm cum ar fi practic posibil să înceteze pentru a doua oară aceast contract în cursul derulării proceduri insolvenței în varianta reorganizării judiciare atunci când se produc „efectele reorganizării”? Procedura reorganizării poate dura 3 ani după punerea în aplicare a planului. Nu cumva și de astă dată „fiica rebelă” a jucat o festă autorilor textului art. 790 alin. (3) Cod civil? Această impresie am avut-o după ce am citit comentariul unui autor care afirmă că textul art. 790 alin. (3) Cod civil „este compatibil cu dispozițiile din materia insolvenței  cuprinse în legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței”. De astă dată se pare că autorul dă dovadă de egoism și păstrează pentru uz propriu secretul acelor „dispoziţii”.

Transferul drepturilor de la constituitor la fiduciar este esențial vremelnic, ceea ce nu se împacă nicidecum cu perpetuitatea dreptului de proprietate. Constituitorul nu are nicio clipă sentimentul că s-a despărțit de aceste drepturi odată pentru todeuna. El nu concepe că ceea ce se va întoarce la el sau, în altă variantă se va dobândi de către persoana pe care el a desemnat-o ar putea să devină obiect al urmăririi silite din parte creditorilor fiduciarului care se prevalează de calitatea de proprietar pe care, într-adevăr o posedă fiduciarul, chiar dacă drepturile fiduciare sunt atent grupate într-un compartiment distinct și totodată li s-a făcut publicitatea necesară generatoare a prezumției de cunoaștere generală.

Înţelegem acum de ce este obligatoriu ca deschiderea procedurii insolvenței fată de fiduciar să producă un efect automat, impus de lege, încetarea contractului de fiducie și reîntoarcerea drepturilor în patrimoniul costituitorului.

Partea finală a alineatului trei al articolului 790 din Codul civil este pur și simplu o eroare explicabilă prin necunoașterea subtilităților procedurii insolvenței de către unii „civiliști” care s-au pripit să-și publice impresiile despre o instituție nouă și insuficient cunoscută.

Fiduciarul este și nu este proprietar, pentru că, neîndoielnic, este lipsit de aproape toate prerogativele conferite de lege titularului dreptului de proprietate, iar alte prerogative îi sunt ciuntite, temporizate, emasculate.

Este cel puțin atipic un proprietar care:
1) dă altora socoteală despre ceea ce face el cu dreptul său (art. 783 Cod civil);
2) se supune voinței altora în privința scopului pentru care exercită dreptul său (art. 773 Cod civil);
3) nu se bucură de foloasele acelor drepturi (art. 773 Cod civil);
4) știe că dreptul său este vremelnic (art. 779 Cod civil);
5) schimbă, la fiecare pas, haina cu ecusonul de proprietar cu haina cu ecusonul de fiduciar (art. 782 Cod civil);
6) primește o remunerație pentru administrarea unei mase patrimoniale din propriul său patrimoniu ca și când ar fi plătit pentru că administrează bunurile altei persoane (art. 784 Cod civil);
7) răspunde pentru prejudiciile cauzate masei patrimoniale fiduciare prin acte de conservare sau administrarea acestei mase patrimoniale, ca un vechil (art. 787 Cod civil);
8) poate fi revocat, cu consecința pierderii dreptului de proprietate ca un simplu arendaș și nicidecum ca un proprietar (art. 789 Cod civil);
9) Codul civil nu se opune ca transferul drepturilor de la constituitor la fiduciar să opereze în sensul transferului deplinei proprietăți (art. 784 Cod civil), însă:
– prerogativa dispoziției nu a dobândit-o;
– prerogativa uzului i-a fost dictată de către constituent și nu este în interesul fiduciarului;
– prerogativa fruendi  aparține beneficiarului.

E pur si muove! Și totuși este un drept de proprietate!

Această convingere se bazează pe argumente incontestabile, deduse din analiza tripticului prerogativelor acestui drept real. Un proprietar poate să nu aibă toate cele trei atribute și totuși să fie proprietar. Considerat individual, fiecare dintre atribute nu este esențial pentru existența dreptului.

Atributul uzului poate aparține uzurfructuarului și nimeni nu contestă că proprietarul păstrează nuda proprietate (art.703-754 Cod civil).

Ius fruendi poate fi deținut de o altă persoană atât în cazul fructelor civile cât și în cazul celor naturale sau industriale, dar dreptul de proprietate rămâne în patrimoniul proprietarului 547-550 Cod civil)

Ius abutendi, in sens larg, exprimă exclusivitatea dreptului de proprietate, puterea proprietarului de a-i exclude pe toți ceilalți care atentează la dreptul său. Acest atribut vizează toate posibilitățile de folosire a bunului (de exercitarea a dreptului) dar nu se poate reduce la aceastea. Dreptul poate fi fracționat între coproprietarii indivizari sau poate avea alte forme de proprietate comună (art. 631-686 Cod civil) și nu se mai poate constata exclusivitatea niciunuia, dar nici nu se poate contesta calitatea de proprietar a vreunuia dintre aceștia.

Atributul dispozitiei  exprimă puterea proprietarului de a pune dreptul său într-o situație juridică nouă, modificată prin abandon, înstrăinare sau prin constituirea de drepturi noi, deci prin acte juridice sau prin fapte materiale, dar mai ales prin acte de cedare a dreptului său. Fiduciarul posedă puterea de dispoziție cu privire la drepturile care i-au fost transferate, în acest sens fiind categorice prevederile art. 779 lit. (f) Cod civil.

Q.E.D.

Întrebare: Dacă acest hibrid ciudat se înfățișează astfel, poate prezenta el utilitate?

Răspuns: Da, exact pentru că este o struțo-cămilă.

Iată, numai pe scurt (pentru că o dezvoltare ar excede cadrului pe care l-am propus) câteva posibile utilități pe care le dezvăluie jurisprundeța franceză în domeniu:
– transferul temporar de valori mobiliare[8];
– gestiunea unui bun sau a unei mase de bunuri ale persoanei majore în dificultate[9];
– cesiunea fiduciară de creanță[10];
– gestiunea fiduciară de valori mobiliare sau a fondurilor comune de creanțe sau a fondurilor comune de plasament[11];
– vânzarea cu pact de răscumpărare;
– garantarea unui împrumut.

Există două instituţii învecinate în legătură cu care s-a creat impresia că pot îndeplini aceleaşi sarcini ca și fiducia. În realitate nici mandatul, nici dezmebrămâtul proprietății nu oferă satisfacție deplină.

Mandatarul încheie un act juridic în contul mandantului. La îndeplinirea actului participă mandatarul ca și când ar fi însuși mandantul.Mandatul are două limite de nedepășit: se limitează la un act determinat și este esențial revocabil. Gestiunea unei întreprinderi sau a unui portofoliu de valori mobiliare implică o intervenție rapidă și promptă a gestionarului pentru acte de dispoziție în propria inițiativă a mandatarului. Terțul care contractează cu mandatarul gestionar nu trebuie să aibă îndoieli cu privire la existența și întinderea puterilor mandatarului. Fiducia conferă fiduciarului plenitudinea drepturilor unui veritabil proprietar, dar numai în aparență, pentru ca la o analiză atentă fiduciarul este un atotputernic neputincios.

Tehnica de prete-nom îngăduie interpunerea de persoane, de exemplu în sensul  că un cumpărător aparent nu face decât să-și împrumute numele adevăratului achizitor, iar acesta din urmă rămâne ascuns terțelor persoane. Pentru relația între prete-nom și achizitor funcționează un mandat conform căruia prete-nom acţionează pentru contul veritabilului proprietar. Fiduciarul acționează și el în beneficiul altuia deși actele pe care le îndeplinește produc efecte în sarcina lui. Rămâne o deosebire esențială între fiducie și prete-nom. Aparența este că el dobândește dreptul de proprietate în timp ce prete-nom este un proprietar fictiv.


[1] Dicționarele definesc fiducia (din latinescul „fiducia,ae”) care înseamnă încredere pentru că constituitorul se desesizează de drepturi pe care le transmite fiduciarului , având în vedere  reputația acestuia din urmă, onestitatea lui  inspirând încrederea că va redobândi drepturile cedate. În Roma  antică fiducia era una dintre cele mai vechi înstituții iar contractul de fiducie, unul dintre cele mai vechi contracte reale. În prezent  se utilizează mai frecvent în Elveția și Germania.Exemplu: moneda fiduciară, bacnotele care sunt acceptate fără obiecțiuni ca având valoare liberatorie pe un anumit teritoriu.În dreptul anglo-american este utilizată atât sintagma „fiduciary duties”,(care nu are tangență cu fiducia  pentru că are întelesul de datoria de a merita încrederea cât și sintagma „fiduciary obligations” între care se regăsește și obligația de bună credință la încheierea și executarea contractului). Pentru dezvoltări, a se vedea V. Finch, Corporate Insolvency Law. Perspectives and Principles, Cambridge University Press, 2002  și R. Bradgate, Commercial Law, Oxford University Press, 2005.
[2] Fl.A.Baias, Simulația studiu de doctrină și jurisprudență, Rosetti, București, 2003.
[3] A se vedea: Megacodul Civil francez editat de Dalloz, Codul civil italian, jurisprudența Curții de Casație franceze online etc.
[4] P. Puig ,Contrats speciaux 3e edition, Dalloz 2009, p. 60.
[5] În monografia autorilor  Ph. Malaurie, L. Aynes, P-Y Gautier „Les Contrats Speciaux”, editions  Defrenois, 3e edition  2007, p. 280 se relatează cazul congregației  Chartreux. Această congregație nu avea personalitate  juridică,  însă avea calitatea de producător al unui  liqueur denumit Chartreux care se bucura de o largă apreciere. În jurul anului 1850 calugării congregației au constituit un fond de comerț sub numele unuia dintre călugări, care înainte de a părăsi această vale a plângerii a avut ideea inspirată să cedeze fondul altui călugăr, și tot așa cesiunile s-au perpetuat până în 1901 când s-a adoptat în Franța o lege de consfiscare a bunurilor congregațiilor neautorizate.În schimb, justiția franceză a admis acțiunea în revendicare a mărcii promovată în numele statului, bazată pe ideea că proprietarul privat actual al mărcii nu este decât un prete-nom al congregației iar aceasta este atât persoană intrepusă cât și proprietar aparent.
[6] F. X. Testu, Contrats D’affaires, Dalloz 2010, p. 314
[7] S-a realizat astfel un act temerar: spargerea unității patrimoniului pe cale legală. Este, totuși, un act minor de îndrăzneală, comparativ cu aneantizarea unei întregi ramuri a dreptului privat, Dreptul comercial, în disprețul vârstei sale matusalemice, acesta dovedinduse apt de noi cuceriri care stârnesc noi pasiuni și vechi rivalități.Nu au decât de pierdut aceia care continua să plângă la catafalcul lui. Neadaptarea înseamnă pieire. Este mai eficient să dai dovezi de adaptare pentru că prilej de analiză critică va exista și în viitor.
[8] F. X. Lucas, Les tranferts temporaires de valeurs mobilieres,pour une fiducie de valeurs mebilieres, th. Nantes, LGDJ, 1997, citată de Ph. Malaurie,L. Aynes , Les Biens , 3e Edition Defrenois, 2007 p. 243
[9] FL.Dresnel-Mettetal, La fiducie comme technique de protection des majeurs en difficulte, th.Paris II, 1995, roneo citată de Ph. Malaurie, L. Aynes, Les Biens, 3e Edition Defrenois, 2007 p. 243
[10] D.Legeais,Les garanties convetionnelles sur creances, Economica, 1986,  nOS 451 et s. citată de Ph. Malaurie,L. Aynes , Les Biens , 3e Edition, 2007 p. 248
[11] Ph. Malaurie, L. Aynes, Les Biens, 3e Edition, 2007, p. 249.


prof. univ. dr. Ion TURCU
avocat, Baroul Cluj

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti