Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Controverse privind calificarea căii de atac îndreptate împotriva hotărârilor judecătorului sindic în reglementarea Legii nr. 85/2006, modificată prin Legea nr. 76/2012
20.02.2013 | Adrian OPREA

Secţiuni: Insolvență, Procedură civilă, Recuperare creanțe, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Legea nr. 76/2012, structurată în 5 titluri, are menirea de a reglementa – astfel cum reiese din chiar primul său articol – modul de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Civilă, dar şi de a soluţiona conflictul de legi apărut astfel.

Titlul al doilea al legii cuprinde dispoziţii tranzitorii şi de punere efectivă în aplicare a noii legi organice, titlul al treilea conţine modificări de substanţă ale Codului de Procedură Civilă, în timp ce titlul al patrulea aduce modificări, completări sau abrogări unui număr de 58 de acte normative.

Din punct de vedere al clasificării după obiect, prevederile sale se referă atât la organizarea judecătorească (e.g. art. 51 punctele 1–8 şi 10 şi art. 76), la competenţa instanţelor (e.g. art. 51 punctul 9 şi 11, 54 punctul 2), cât şi la numeroase reguli de procedură propriu-zise, care guvernează modul de desfăşurare a judecăţii şi executarea silită.

Desigur, această clasificare prezintă importanţă pentru rezolvarea în timp a conflictelor normelor de drept procesual, ajutând la stabilirea caracterului imperativ sau supletiv al unor dispoziţii şi la determinarea consecinţelor care decurg.

Pe de altă parte, Legea 76/2012 conţine – după întinderea câmpului de aplicare – norme generale de drept procesual civil şi norme speciale, cuprinse în titlul IV.

Fiind derogatorii de la dreptul comun, normele speciale se aplică numai în materia pentru care au fost edictate şi nu pot fi extinse prin analogie; concursul de legi este facil de rezolvat, ţinând cont de faptul că norma specială se aplică ori de câte ori cazul cercetat intră sub incidenţa materiei sale specifice, chiar dacă este mai veche decât norma generală; în plus, norma specială se completează cu cea generală, însă cea generală nu se completează cu cea specială dacă legiuitorul nu a prevăzut explicit.

Introducerea este necesară, întrucât modificarea Legii 85/2006 – instituită cu începere de la 15 februarie 2013 prin art. 59 din titlul IV – a stârnit deja controverse referitoare la calea de atac la care este supusă hotărârea pronunţată de judecătorul sindic după această dată de referinţă.

În noua sa formă, art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea insolvenţei stipulează curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11; hotărârile curţii de apel sunt definitive; apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă, în timp ce art. 12 alin. 1 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Dacă nu există îndoieli asupra faptului că sunt susceptibile de apel toate hotărârile judecătorului sindic pronunţate asupra unor cereri înregistrate de tribunal după data de referinţă, nu există un punct de vedere unitar cu privire la hotărârile care dezleagă litigii înregistrate anterior.

Într-o opinie, singura cale de atac este recursul, întrucât procedura este guvernată de dispoziţiile vechiului Cod de Procedură Civilă, astfel cum reiese din modul de interpretare şi aplicare a art. 3 din Legea 76/2012 – dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare; procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

Deşi premisele sunt corecte, concluzia este eronată pentru cele ce urmează.

Într-adevăr, procedurile de insolvenţă începute înainte de intrarea în vigoare a Legii 134/2010 rămân supuse prevederilor vechiului Cod de Procedură Civilă, sub aspectul regulilor de desfăşurare a judecăţii; în acest sens, art. 725 alin. 3 stipulează că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.

Textul citat – unicul de interes ce reglementează conflictul în timp între legile care prevăd situaţia căilor de atac – reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, care presupune că actul de procedură efectuat sub imperiul legii vechi rămâne bine efectuat dacă s-au respectat dispoziţiile acelei legi, astfel încât nu trebuie refăcut.

Actul normativ sub imperiul căruia se pronunţă judecătorul sindic în cauzele de insolvenţă este însă unul special, atât înainte cât şi după 15 februarie 2013 fiind în vigoare dispoziţiile Legii 85/2006.

De aceea, conflictul de legi în timp nu ar putea fi privit decât sub necesitatea alegerii între vechea formă a art. 8 şi 12 şi noua formă a textelor din Legea insolvenţei, astfel cum au fost modificate prin Legea 76/2012.

În măsura în care art. 3 din Legea 76 reglementează modul de aplicare în timp a Noului Cod de Procedură Civilă, iar nu şi al altor legi speciale, este de imediată aplicare prevederea art. 12 din Legea 85/2006, conform căreia hotărârile judecătorului sindic sunt susceptibile a fi atacate, începând cu 15 februarie 2013, numai cu apel.

De altfel, doctrina şi jurisprudenţa au fost constante, timp de un secol, în a aprecia că singura lege aplicabilă condiţiilor de fond şi de formă a hotărârii judecătoreşti este legea în vigoare la data pronunţării ei, întrucât – pentru părţile în proces – are valoarea unui contract încheiat în acel moment; prin urmare, dreptul relativ la exercitarea căii de atac rămâne stabilit de aceeaşi lege, întrucât admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii, de o manieră de care nicio cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege anterior abrogată.

Nici din perspectivă constituţională vechea formă a art. 8 şi 12 din Legea 85/2006 nu mai poate ultraactiva, art. 15 alin. 1 din legea fundamentală fiind categoric în a consacra principiul neretroactivităţii, al cărui efect negativ este acela al înlăturării ultraactivităţii legii vechi.

Concesia adusă opiniei prezentate mai sus este aceea că formele procedurale prin care se exercită căile de atac sunt guvernate de legea în vigoare la data exercitării lor, deşi căile de atac sunt cele prevăzute la momentul pronunţării (ipoteză fără relevanţă însă în studiul de faţă).

Faţă de cele ce preced, opinia justă este că hotărârea pronunţată de judecătorul sindic, ulterior datei de 15 februarie 2013, este susceptibilă numai de apel – indiferent dacă procedura este declanşată înainte sau după data de referinţă amintită.

Adrian OPREA
Judecător, Tribunalul Constanţa

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti