ICCJ. Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către instanţă. Admisibilitate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că cererea având ca obiect desfiinţarea unor lucrări situate pe terenul unde pârâta are deschis un punct de lucru este o acţiune personală în realizarea dreptului, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, prevăzută de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ. (art. 109 NCPC). În conformitate cu aceste dispoziţii legale, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă (dezmembrământ fără personalitate juridică, conform NCPC) pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. Prin urmare, în această situaţie, reclamantul are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel că instanţa nu poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai de către pârâtă şi numai prin întâmpinare, ori, în cazul în care întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. (Decizia nr. 2098 din 25 aprilie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligaţia de a face)

Corina CIOROABĂ