RIL admis. Determinarea instanţei competente să judece acţiunile promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor de sindicat

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 118 din 1 martie 2013, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 1 din 21 ianuarie 2013 (Decizia 1/2013) privind examinarea recursurilor in interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 in referire la calitatea procesuala activa a organizatiilor sindicale in actiuni promovate in numele membrilor de sindicat, precum si a dispozitiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Legea nr. 52/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, privind determinarea instantei competente teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni.

1. Obiectul recursului in interesul legii

Prin recursurile in interesul legii declarate in conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar in cazul actiunilor in justitie promovate de organizatiile sindicale in numele membrilor lor, in temeiul dispozitiilor art. 28 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogarii acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciara avand un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimarii procesuale active a organizatiilor sindicale si, ca urmare, in ceea ce priveste determinarea instantei competente teritorial sa judece aceste cereri.

2. Optica jurisprudentiala

a) Intr-o prima orientare jurisprudentiala, identificata inclusiv la nivelul sectiilor civile ale instantei supreme, in solutionarea conflictelor negative de competenta, s-a apreciat ca, in ipoteza analizata, organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar instanta competenta teritorial sa solutioneze cererile formulate de acestea pentru apararea drepturilor si intereselor membrilor organizatiei este cea de la sediul sindicatului.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 in vigoare la data formularii cererilor de chemare in judecata, sindicatele apara drepturile membrilor lor in fata instantelor judecatoresti si au dreptul de a intreprinde orice actiune in justitie in numele membrilor de sindicat, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.

Solutia legislativa a fost mentinuta si prin dispozitiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 care, in cuprinsul alin. (3), statueaza expres ca, in exercitarea acestor atributii, organizatiile sindicale au calitate procesuala activa, conferindu-li-se, asadar, legitimare procesuala activa ope legis.

In consecinta, in determinarea instantei competente teritorial sa solutioneze o atare cerere, potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, se tine seama de sediul sindicatului, chiar si in acele situatii in care unii dintre membrii de sindicat domiciliaza in circumscriptiile altor tribunale, pe temeiul coparticiparii procesuale active si al prorogarii de competenta.

b) Intr-o alta opinie, inclusiv la nivelul instantei supreme, s-a apreciat in aceleasi ipoteze ca, din interpretarea dispozitiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, in vigoare la data formularii cererilor de chemare in judecata, organizatia sindicala sta in proces doar in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, in numele si interesul carora a promovat actiunea. Calitatea procesuala activa apartine membrilor de sindicat, deoarece existenta sau inexistenta drepturilor reclamate prin actiunea in justitie urmeaza a fi stabilita in privinta acestora din urma.

Prin art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 se confera organizatiei sindicale un drept de reprezentare legala, intrucat atat norma speciala, anterior mentionata, cat si dispozitiile art. 69 din Codul de procedura civila, referindu-se la drepturile de dispozitie ale partilor, au in vedere pe titularul drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislatia muncii, ceea ce presupune ca intotdeauna, indiferent daca dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau este conventional, reclamant si titular al drepturilor procesuale si al drepturilor deduse judecatii este cel reprezentat, iar nu persoana reprezentantului.

Faptul ca organizatia sindicala actioneaza in calitate de reprezentant legal rezulta si din prevederile art. 222 din Codul muncii, anterior modificarii acestui act normativ prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii (devenit art. 219 din Codul muncii, republicat).

In consecinta, dispozitiile legale referitoare la competenta teritoriala de solutionare a acestor cauze se raporteaza la membrii sindicatului, titulari ai drepturilor pretinse, iar nu la reprezentantul acestora, respectiv organizatia sindicala, deoarece textele din Codul de procedura civila si din legile speciale care instituie norme de competenta, referindu-se la domiciliul paratului sau reclamantului, dupa caz, nu pot avea in vedere pe reprezentantii legali sau conventionali ai partilor.

Ca atare, in aplicarea dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau resedinta membrilor de sindicat in numele carora reprezentantul s-a adresat justitiei.

3. Opinia prim-adjunctului procurorului general al PICCJ

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut, in esenta, ca organizatiile sindicale au legitimare procesuala activa, iar in determinarea competentei teritoriale potrivit dispozitiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va tine seama de sediul sindicatului – reclamant.

S-a mentionat totodata ca desi problema de drept analizata vizeaza situatiile actiunilor formulate in temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegarea acesteia pe calea unei decizii cu caracter obligatoriu pentru viitor este necesara din perspectiva conflictelor de competenta ce vor fi solutionate de curtile de apel, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si din perspectiva recursurilor aflate pe rolul curtilor de apel ori care vor fi solutionate de aceste instante in care chestiunea incalcarii normelor de competenta teritoriala absoluta este invocata ca motiv de recurs de parti sau din oficiu.

4. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov

Prin Adresa nr. 899/29 din 6 februarie 2012, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov a solicitat pronuntarea unei decizii in interesul legii in vederea solutionarii problemei de drept supuse interpretarii.

Desi prin sesizare s-a constatat ca la instantele din raza teritoriala a Curtii de Apel Brasov s-au pronuntat solutii divergente asupra problemelor de drept invocate, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov nu a exprimat un punct de vedere.

5. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursurilor, pronuntand urmatoarea solutie:

“Admite recursurile in interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Brasov si, in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (in prezent abrogata prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileste ca organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat.

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Andrei PAP

Secţiuni: Dreptul muncii, Jurisprudența ÎCCJ-RIL

Cuvinte cheie: calitate procesuala activa, Colegiul de conducere al CA Brasov, competenta teritoriala, Legea nr. 62/2011, organizatii sindicale, RIL admis

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!