Traian Băsescu: „Păcatele Constituţiei noastre vin din neclaritatea unor exprimări din Constituţie”
11 martie 2013 | JURIDICE.roPreşedintele României, Traian Băsescu, a participat joi, 7 martie a.c., la dezbaterea ştiinţifică naţională cu tema „Revizuirea Constituţiei: necesitate, oportunitate, obiective posibile” organizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române şi transmisă LIVE de JURIDICE.ro:
„Domnule președinte al Academiei,
Excelențele Voastre,
Doamnelor și domnilor,
Pentru mine este o surpriză plăcută iniţiativa Academiei, poate ar fi fost mai bine ca această iniţiativă să vină cu doi-trei ani înainte, după ce poporul român s-a pronunţat printr-un referendum, referendum care trebuie să stea la baza revizuirii Constituţiei. Nimeni nu poate ignora Articolul 2 din Constituţia României care precizează foarte clar că suveranitatea este a poporului, se exprimă prin aleşi, sau în mod direct prin referendum. Orice plecare de pe alte baze la revizuirea Constituţiei este, după părerea mea, eronată, nedemocratică şi ar situa pe cei care fac gestul revizuirii fără să ţină cont de actul de suveranitate din noiembrie 2009, i-ar situa pe cei care n-ar ţine cont de acest lucru deasupra voinţei poporului. Sunt vorbe mari pe care ne-am obişnuit să le spunem că reprezentăm poporul, că acţionăm în numele poporului. Este timpul să punem egal între vorbă şi faptă. Procesul de revizuire a Constituţiei, în opinia unui preşedinte al României care a îndeplinit acest mandat mai bine de opt ani, în afară de orice dubiu, punctul de pornire este referendumul din noiembrie 2009. Surprinzătoare este iniţiativa Academiei şi pentru că subiectul nu este nou.
Vă rog să-mi scuzaţi sinceritatea, dar acest subiect a fost abordat în baza Articolului 150 din Constituţia României, încă din 2010. Suntem în 2013 şi avem prima reacţie a Academiei. Procesul de revizuire a fost declanşat, în baza Articolului 150, din Constituţie, Guvernul luând în consideraţie rezultatul referendumului a făcut o propunere de revizuire a Constituţiei, propunere care a trecut prin Consiliul legislativ, după care a fost înaintată Preşedinţiei. Preşedinţia a lucrat cu specialişti din interior, din compartimentul legislativ şi specialişti din afara instituţiei, a făcut ajustările necesare multor articole din Constituţie şi s-a adresat apoi cu proiectul Consiliului legislativ şi Curţii Constituţionale. Cu cele două avize de la Consiliul legislativ şi de la Curtea Constituţională, proiectul de revizuire a Constituţiei a fost transmis Parlamentului României. Sunt mai bine de doi ani de când acest proiect care are ca bază referendumul din 2009 nu este, practic, atins de Parlament. Astăzi s-a constituit o comisie parlamentară, s-a constituit o comisie a societăţii civile şi încă nu ştim obiectivele, ce vor să modifice aceste comisii în Constituţie. Cert este un singur lucru: niciuna din entităţile deja anunţate ca fiind viitorii părinţi ai Constituţiei nu porneşte de la referendumul din noiembrie 2009. Va fi, probabil, momentul de afirmare a democraţiei în România, respectăm un vot larg majoritar popular sau spunem nu, noi avem o majoritate care este deasupra legii. Iată întrebarea de la care pornim.
Pentru că nu ştiu obiectivele pe care şi le-a propus Academia Română, voi face o scurtă trecere în revistă a obiectivelor care a fost în vederea Preşedinţiei, atunci când în baza Articolului 150 am transmis proiectul de revizuire a Constituţiei către Parlament. Prima premisă de la care am pornit a fost referendumul din noiembrie 2009 şi ştiţi foarte bine că acesta a vizat Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300 de parlamentari. Vă pot da şi raţiunea tehnică, dincolo de cea politică, a acestei abordări. La vremea la care s-a iniţiat proiectul de revizuire, ca de altfel şi referendumul însuşi, s-a pornit de la realităţile europene. Toţi ştiam că modificarea tratatului Uniunii implică un parteneriat între Parlamentul naţional şi Parlamentul European. Consideram deja că forumul democratic suprem al României are o cameră la Bruxelles, Strasbourg. Iar simplificarea acţiunii politice de legiferare ar fi impus, în opinia mea, şi un Parlament unicameral, opinie pe care de altfel, a avut-o şi poporul român. De asemenea, reducerea numărului de parlamentari era o necesitate. Este şi acum şi vedem că am ajuns la un Parlament gigantic în raport cu populaţia. Avem 588 de parlamentari, mai mult decât SUA şi foarte aproape de Parlamentul European, din punct de vedere numeric. Ne mai lipsesc 100, dar dacă mai aplicăm actuala lege electorală pentru încă un rând de alegeri, probabil că ajungem la mărimea Parlamentului European. Acesta a fost, deci un prim obiectiv – respectarea referendumului din 2009 şi flexibilizarea decidentului politic în raport cu realităţile europene generate de Tratatul de la Lisabona. Al doilea obiectiv al Constituţiei a fost clarificarea raporturilor instituţionale dintre preşedinte, prim-ministru şi Parlament. Constituţia României, deşi excepţională pe principii, vreau să afirm fără rezerve această realitate a Constituţiei României, este o Constituţie modernă, care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi fixează structura, osatura funcţională a statului român în mod corect şi în acord cu lumea modernă. Păcatele Constituţiei noastre vin din neclaritatea unor exprimări din Constituţie care, în opinia mea, ar fi putut fi rezolvate prin legi de aplicare a diverselor articole din Constituţie. Nu s-a întâmplat acest lucru, am rămas cu neclarităţile de funcţionare şi de relaţii între instituţii, aşa că în varianta propusă de Guvern şi Preşedinţie s-a încercat clarificarea acestor raporturi. Şi vă dau câteva exemple. Primul a fost limitarea posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului la o singură dată pe sesiune, cu excepţia unei eventuale angajări pe buget. O altă modificare izvorâtă din practica aplicării Constituţiei era legată de clarificarea raporturilor constituţionale dintre preşedinte şi prim-ministru în ceea ce priveşte revocarea şi numirea unor noi membri ai Guvernului, creând obligaţia consultării înaintea trimiterii propunerii. Veţi observa şi din cele ce voi susţine în continuare că abordările au fost extrem de fine, nu am vrut să tulburăm substanţa Constituţiei decât prin uşoare clarificări, dar importante pentru a elimina disputele între instituţiile statului.
O altă prevedere în proiectul care se află deja la Parlament este legată de stabilirea procedurii de organizare a referendumului, izvorâtă tot din realităţile politice şi din neclarităţile generate şi interpretările diferite date acestui act fundamental, referendumul. De asemenea, s-a instituit un termen de 10 zile pentru Parlament pentru a da sau nu votul unei propuneri pentru o nouă echipă guvernamentală, plecată tot din experienţa faptului că la un moment dat o propunere de prim-ministru cu o echipă guvernamentală a fost pur şi simplu abandonată pentru o lungă perioadă de timp de Parlament, ceea ce a făcut imposibilă desemnarea unui Guvern. Şi o altă modificare care ţine de atingerea cât mai puţină a principiilor Constituţiei este legată de reducerea de la 60 la 45 de zile a termenului de dizolvare a Parlamentului în cazul în care sunt respinse două guverne. Asta tot pentru a elimina crize, a diminua posibilitatea de a crea crize politice. De asemenea, în proiectul de Constituţie izvorât tot din realităţile politice şi practice generate de Constituţie s-a vizat reglementarea activităţii puterii judecătoreşti prin instituirea unor răspunderi, ca spre exemplu: reglementarea răspunderii judecătorilor şi procurorilor prin lege organică şi instituirea expresă a obligaţiei judecătorilor de a se supune Constituţiei şi deciziilor Curţii Constituţionale. De la ce a plecat această modificare? De la faptul că în practică s-au întâlnit situaţii în care Curtea Supremă de Justiţie a trecut peste hotărâri ale Curţii Constituţionale. Şi am simţit nevoia să corectăm acest deficit, dacă vreţi, de claritate, ceea ce a permis puterii judecătoreşti să treacă peste decizii ale Curţii Constituţionale. De asemenea, proiectul de revizuire transmis Parlamentului pleacă şi de la necesitatea instituirii răspunderii magistraţilor nu numai pentru erori făcute din greşeală. Erorile sunt erori şi trebuie tratate ca atare. Responsabilitatea celui care trimite un om în puşcărie pentru 20 de ani nu poate fi considerată greşeală, nu are justificare. Deci magistratul trebuie să răspundă pentru erorile judecătoreşti, nu numai dacă se dovedeşte că au fost făcute cu rea credinţă. Reaua credinţă este foarte greu de demonstrat. De asemenea, proiectul de revizuire, aşa cum el se află în Parlament, vizează adoptarea prin vot public a deciziilor CSM. Asta înseamnă o mai consistentă punere sub control public a activităţii CSM-ului. Degeaba şedinţele CSM sunt transmise în direct la televiziuni sau se fac în prezenţa presei, dacă votul este secret. Deci, creşterea transparenţei activităţii CSM-ului mi s-a părut importantă din punct de vedere al transparenţei statului. Până la urmă, CSM-ul administrează una din puterile statului, o putere de care depindem toţi, poate mai mult decât puterea legislativă sau decât puterea executivă, iar credibilitatea statului este în mod categoric dată, în primul rând, de puterea judecătorească. De asemenea, tot aici am înlăturat prerogativa preşedintelui României de a prezida şedinţele CSM. Preşedintele României este, totuşi, un exponent al puterii executive şi am considerat că o astfel de prerogativă poate aduce suspiciune asupra implicării politicului în activitatea judecătorească.
O altă categorie de ajustări, repet, ajustări şi nu intrare brutală în conţinutul actualei Constituţii, este legată de clarificarea unor reguli constituţionale, referitoare la calitatea României de stat membru UE şi NATO. Această zonă vizează transmiterea proiectului bugetului de stat şi al asigurărilor sociale de stat către Guvern, de către Guvern instituţiilor Uniunii Europene, evitând transmiterea, care este obligaţie după noul Tratat, fără un aviz al Parlamentului României. Această prevedere ca bugetele naţionale să fie transmise Uniunii Europene generează nevoia de clarificare ce se întâmplă în plan naţional. Şi atunci, am simţit nevoia să introducem o clarificare şi anume aceea că aceste bugete nu pot fi transmise Comisiei Europene şi Parlamentului Uniunii Europene înainte de a avea un aviz al Parlamentului României. Un alt set de clarificări este legat de reglementarea unor probleme financiare ale statului. Aceste noi articole au fost introduse ca efect al evoluţiilor europene din ultimii ani, ca efect al politicilor la nivelul Uniunii Europene din ultima perioadă şi ele vizează stabilirea la nivelul Constituţiei a faptului că datoria publică nu poate depăşi 60% din Produsul Intern Brut, iar deficitul nu poate depăşi 3% din Produsul Intern Brut. Această măsură nu vine cu stringenţă ca efect al realităţilor noastre, dar vine ca o concluzie a situaţiei datoriei publice la nivelul Uniunii Europene şi, în mod deosebit, la nivelul zonei euro, zonă euro care beneficiază – între ghilimele – de state care au datorii publice care depăşesc cu mult 70%, 80%, 90% şi chiar 100% din Produsul Intern Brut, ceea ce reprezintă efectul unei asigurări a bunăstării pe datorie şi nu din resursă internă, ca efect al performanţei economice, politică ce s-a dovedit nesustenabilă pe termen lung. De aceea, mi s-a părut important, dincolo de recomandările documentelor europene, ca astfel de prevederi să fie introduse în legislaţiile naţionale de rang constituţional; noi neavând o astfel de legislaţie, am propus introducerea acestor prevederi, acestor constrângeri în Constituţia României. Şi, în sfârşit, din punct de vedere al activităţii justiţiei, tot din practică, am propus modificarea termenului de reţinere de către procurori de la 24 de ore la 48 de ore. Practic, în multe situaţii, termenul de 24 de ore este inoperant. Dacă o structură de Parchet trebuie să reţină posibili infractori din Satu Mare, doar drumul de la Satu Mare până aici ia anchetatorilor cel puţin 30% din cele 24 de ore, ceea ce pune procurorii sub presiune şi riscul unor erori prin care să ceri arestarea oamenilor pentru 29 de zile este un risc major.
Cam acestea ar fi principalele puncte care au vizat revizuirea Constituţiei în forma în care ea se află depusă la parlament. Aş vrea să concluzionez spunând că revizuirea propusă în baza Articolului 150 vizează în mod strict aplicarea referendumului şi ajustări în prevederile existente în Constituţie legată de clarificarea modului de funcţionare a relaţiilor între instituţii. Acest lucru s-a făcut plecând de la premiza că actuala Constituţie a României este o Constituţie bună, o Constituţie modernă din punct de vedere al garantării drepturilor cetăţenilor şi a creării osaturii funcţionale a statului român. Repet, surpriza mea este că toată lume anunţă revizuirea, nimeni nu anunţă obiectivele revizuirii. Toţi cei care au anunţat că se pricep la Constituţie au vorbit despre orice numai despre aplicarea voinţei poporului suveran nu. Cam acesta este punctul meu de vedere. Doresc mult succes Academiei în efortul de a se implica. Aş fi bucuros să aflu obiectivele pe care Academia şi le-a propus, ce a constatat Academia din aplicarea de zi cu zi a Constituţiei că nu merge. Şi cu multă bucurie, instituţia prezidenţială ar putea pune la dispoziţie elemente din experienţa de zi cu zi. Vreau să ştiţi că am fost un preşedinte care şi-a menţinut mandatul numai prin aplicarea Constituţiei. Altfel, de mult n-aş mai fi fost preşedintele României. Vă mulţumesc mult. Vă doresc succes! Cred că orice modificare de Constituţie s-ar face, orice obiective şi-ar propune, am exprimat anterior părerea mea care ar fi obiectivele de la care trebuie să plecăm, un lucru trebuie înţeles şi în România şi vă rog să mă credeţi că nu o spun deloc polemic, şi anume acela că nicio majoritate nu este deasupra legii şi deasupra Constituţiei. Poţi să ai şi o majoritate de 90%, ea trebuie să rămână în interiorul legii, în interiorul Constituţiei. Orice altă abordare este nedemocratică şi pune sub semnul întrebării existenţa statului de drept. Avem această experienţă, îi suportăm consecinţele şi trebuie să arătăm că am înţeles un lucru elementar al democraţiei: majoritatea nu este deasupra legii. Vă mulţumesc!”
