« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 

Competența teritorială conform prevederilor NCPC
14.03.2013 | Cristiana BUDILEANU

Secţiuni: Procedură civilă, RNSJ | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust

Pentru a putea învesti instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată, este necesară determinarea competenței materiale și teritoriale. Mai întâi se stabilește competența materială, iar ulterior cea teritorială. Determinarea competenței teritoriale este necesară pentru a stabili care instanță de judecată trebuie sesizată, deoarece competența este limitată numai la o anumită circumscripție teritorială.

Din analiza NCPC se poate observa că există 3 tipuri de competență teritorială, și anume:
– competența teritorială de drept comun;
– competența teritorială alternativă (facultativă);
– competența teritorială exclusivă (excepțională).

Competența teritorială de drept comun. Potrivit atât NCPC, cât și Vechiului Cod Civil de la 1865, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului sau sediului pârâtului, aceasta fiind regula, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel. În cazul în care domiciliul sau sediul pârâtului nu sunt cunoscute de către reclamant, atunci cererea poate fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nici acestea nu sunt cunoscute, cererea va fi introdusă la instanța domiciliului, sediului, reședinței sau reprezentanței pârâtului. Așadar, legea prevede faptul că de vreme ce reclamantul este cel care declanșează procesul civil, acesta trebuie să se deplaseze la instanța în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, iar nu invers[1].

Dacă pârâtul este o entitate fără personalitate juridică, reclamantul se poate adresa instanței competente pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul în care o asemenea persoană nu există, cererea va putea fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre membrii entității respective.

Competența teritorială alternativă. Ceea ce trebuie menționat este faptul că nu întotdeauna reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciulul sau sediul pârâtului. În cazurile prevăzute de lege, pot fi deopotrivă competente mai multe instanțe, de exemplu:
– cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali;
– în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat;
– art. 109 din NCPC prevede faptul că în cazul în care persoana juridică are dezmembrăminte, atunci cererea poate fi introdusă și la instanța locului unde ea are respectivul dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta;
– în ipoteza în care pârâtă este o persoana juridică de drept public (stat, autoritate și instituție centrală sau locală), cererea poate fi adresată instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Se observă așadar o derogare de la regula conform căreia, cererea de chemare în judecată este adresată instanței de la domiciliul/sediul pârâtului. Astfel, în cazul în care reclamantul înțelege să cheme în judecată o persoană juridică de drept public, acesta are opțiunea de a alege între instanța în circumscripția căreia domiciliază și instanța de la sediul pârâtului. În această situație, din analiza celor două coduri de procedură civilă, se poate observa faptul că în noul cod s-a renunțat la prevederea conform căreia în cazul în care mai multe judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoane juridice de drept public se introduc la judecătoria din localitatea de reședință a județului, iar în Capitală, la Judecătoria Sectorului 4.

Conform art. 113 din NCPC, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe:

  1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației;
  2. instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii;
  3.  instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;
  4. Instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de locațiune a imobilului;
  5.  Instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;
  6. Instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;
  7. Instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
  8. Instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
  9. Instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Astfel, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, însă odată făcută această alegere, el nu mai poate reveni.

Competența teritorială exclusivă. Dacă ne regăsim în cazul acestei competențe, atunci cererea de chemare în judecată trebuie introdusă numai la o anumită instanță, expres prevazută de lege. Astfel, părțile nu mai au posibilitatea să convină sub acest aspect.

Conform art. 117 alin. 1 din NCPC, cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Alin 2 al art. 117 NCPC prevede: când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. Observăm că în acest caz este instituită o competență teritorială alternativă, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 116 NCPC conform cărora reclamantul are alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Dispozițiile celor 2 alineate mai sus-menționate se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune. Această prevedere este expres prevăzută în NCPC.

În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:

  1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
  2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care mostenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
  3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.

Se poate observa faptul că în materie de moștenire, cazurile de competență teritorială exclusivă sunt identice cu cele prevăzute în Vechiul CPC, însă se face mențiunea expresă „până la ieșirea din indiviziune”. În consecință, după ieșirea din indiviziune se aplică regulile comune.

Potrivit art. 119, cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radierea societății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal.

Cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.


[1] Eduard DRAGOMIR, Roxana PALIȚĂ, „Drept procesual civil, Sinteze pentru pregătirea examenelor de admitere și definitivare în profesia de avocat”, ed. III, revăzută și adăugită, Ed. Nomina Lex, București, 2011


Cristiana BUDILEANU

 
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD