Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
2 comentarii

Întrebare preliminară cu privire la interzicerea prezentării de un stat a unui cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real
15.03.2013 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: Dreptul muncii, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Judecătorul italian dorește să afle, printre altele, dacă, în temeiul principiului cooperării loiale, unui stat i se interzice să prezinte, în cadrul unei proceduri preliminare interpretative în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, un cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real într-o speță care privește contextul normativ al sectorului învățământului care permite o succesiune de contracte pe durată determinată, fără o întrerupere a continuității, cu același profesor pentru un număr nedeterminat de reînnoiri, inclusiv pentru satisfacerea unor necesități stabile de personal. (cauza C-22/13 Mascolo)

Situația de fapt:

1. Reglementare națională pentru sectorul învățământului care, în caz de abuz, nu prevede transformarea contractului de muncă pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată și prevede o indemnizație mai mică decât cea acordată în cazul încetării nelegale a unui contract de muncă pe durată nedeterminată

2. Reglementare cu efect retroactiv care presupune consecințe negative pentru lucrătorii vizați.

Dispoziții incidente:

1. clauzele 4 și 5 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP.

Principiul nediscriminării (clauza 4)

(1) În ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, angajații cu contract pe durată determinată nu sunt tratați într-un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, numai pentru că aceștia au un contract sau un raport de muncă pe durată determinată, cu excepția cazului în care tratamentul diferențiat este justificat de motive obiective.

(2) Acolo unde este cazul, se aplică principiul pro rata temporis.

(3) Modalitățile de aplicare a prezentei clauze sunt definite de statele membre și/sau partenerii sociali, având în vedere legislația comunitară, legislația, convențiile colective și practicile naționale.

(4) Condițiile de vechime corespunzătoare unor condiții de încadrare speciale sunt aceleași pentru lucrătorii cu contract pe durată determinată și pentru cei cu contract pe durată nedeterminată, cu excepția situației în care condițiile de vechime diferite sunt justificate de motive obiective.

Măsuri de prevenire a abuzurilor (clauza 5)

(1) Pentru a preveni abuzurile care rezultă din folosirea contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive, statele membre, după consultarea partenerilor sociali, în conformitate cu legislația, convențiile colective și practicile naționale, și partenerii sociali introduc, acolo unde nu există măsuri legale echivalente de prevenire a abuzului, într-un mod care să ia în considerare nevoile unor sectoare și categorii specifice de lucrători, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a) motive obiective care să justifice reînnoirea unor asemenea contracte sau raporturi de muncă;

(b) durata totală maximă a contractelor sau raporturilor de muncă pe durată determinată succesive;

(c) numărul de reînnoiri ale unor asemenea contracte sau raporturi de muncă.

(2) Statele membre, după consultarea partenerilor sociali, și partenerii sociali stabilesc, acolo unde este cazul, în ce condiții contractele sau raporturile de muncă:

(a) sunt considerate „succesive”;

(b) sunt considerate contracte sau raporturi de muncă pe durată nedeterminată.

2. articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (e) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă

Obligația de informare (articolul 2)

(1) Angajatorul are obligația de a aduce la cunoștința lucrătorului salariat, căruia i se aplică prezenta directivă, denumit în continuare lucrător, elementele esențiale ale contractului sau raportului de muncă.

(2) Informarea prevăzută la alineatul (1) se referă cel puțin la următoarele elemente:

(a) identitatea părților;

(b) locul de muncă; dacă locul de muncă nu este fix sau dacă nu există un loc de muncă de bază, se va menționa că lucrătorul are diferite locuri de muncă și sediul înregistrat al întreprinderii sau, dacă este cazul, domiciliul angajatorului;

(c) (i) titlul, gradul, natura sau categoria activității pentru care este angajat lucrătorul sau

(ii) o scurtă caracterizare sau descriere a activității;

(d) data de la care contractul sau raportul de muncă produce efecte;

(e) în cazul unui contract sau al unui raport de muncă pe durată determinată, durata estimată a acestora;

(f) durata concediului cu plată la care are dreptul lucrătorul sau procedura de acordare și stabilire a acestuia, dacă durata acestuia nu poate fi comunicată în momentul în care se face informarea;

(g) durata perioadei de preaviz care trebuie respectată de către angajator și lucrător, în cazul încetării contractului sau a raportului de muncă sau metoda de stabilire a unei astfel de perioade de preaviz, dacă aceasta nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informațiile;

(h) suma inițială de bază, celelalte elemente componente și frecvența plății remunerației pe care lucrătorul are dreptul să o primească;

(i) durata unei zile sau săptămâni normale de lucru a lucrătorului;

(j) unde este cazul:

(i) convențiile colective sau acordurile colective care reglementează condițiile de muncă ale salariatului;

sau

(ii) în cazul unor convenții colective încheiate în afara întreprinderii de către organisme sau instituții paritare speciale, denumirea organismului competent sau al instituției paritare competente în cadrul cărora au fost încheiate contractele.

Apărarea drepturilor (articolul 8)

(1) Statele membre introduc în ordinele lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărui lucrător, care se consideră nedreptățit prin nerespectarea drepturilor care decurg din prezenta directivă, să își urmărească drepturile pe cale judiciară, după ce au recurs, eventual, la alte autorități competente.

Menționăm ca dispozițiile acestor acorduri, fiind parte dintr-o directivă, sunt succeptibile de a produce atât efect direct vertical în dreptul intern, dar și efectul unui instrument de interpretare conformă a dispozițiilor interne cu normele care formează aceste acorduri (efect indirect).

Totodată, referitor la clauza 4 din acordul-cadru – a se vedea și Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, Rep., p. I‑7109 dar și Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana C‑177/10, nepublicată încă în Repertoriu.

Mihaela MAZILU-BABEL

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti