Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
6 comentarii

Acordul de mediere
18.03.2013 | Ilie DORIN

JURIDICE - In Law We Trust

Procesul de mediere se poate finaliza printr-una din următoarele modalităţi:
1. ajungerea la un acord (total sau parţial);
2.  prin denunţarea medierii de către una din părţi sau de ambele;
3. prin constatarea eşuării făcută de către mediator.

Medierea are ca scop găsirea de către părţi a unei soluţii viabile şi valabile, reciproc mulţumitoare şi satisfăcătoare pentru ele, o soluţie WIN-WIN. Soluţia găsită şi agreată în urma unui proces de mediere, după discuţiile comune sau private ale mediatorului cu părţile şi avocaţii lor (dacă aceştia participă la procesul de mediere), exprimă în fapt voinţa reală a acestora de a soluţiona acel conflict pe cale amiabila, printr-un acord explicit şi prin obligaţii reciproce stabilite în mod concret şi fără echivoc.

Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.

Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.

Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.

De asemenea, participanţi la procesul de mediere trebuie să fie toate părţile implicate într-un conflict/litigiu. Mediatorul este dator să întrebe părţile, în etapa de pregătire a medierii, şi înainte să intre pe fondul procesului de mediere, care sunt exact persoanele implicate în litigiu şi să le invite pe toate la mediere, aducând la cunoştinţa părţii care solicită medierea că acest proces, în toate etapele sale (fie etapa de informare privind medierea, fie în medierea propriu-zisă) se poate desfăşura doar în prezenţa tuturor părţilor conflictului/litigiului. Aceasta deoarece mediatorul este un terţ neutru şi imparţial şi va trebui să aibă toate datele conflictului prezentate din punctele de vedere ale tuturor  părţilor implicate. Mediatorul nu răspunde în cazul în care părţile au fost de rea-credinţă şi nu au adus la cunoştinţa acestuia implicarea şi a altor persoane în respectivul conflict/litigiu, persoane care ar avea drepturi şi obligaţii conexe acelui conflict.

Orice acord de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.

Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.

Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.

Acordul de mediere este viabil, valabil şi produce efecte încă de la contractarea care a avut loc între părţi (solo consensu). Redactarea acestuia de către mediator şi semnarea de către părţi a înţelegerii intervenite între ele nu are efecte ad validitatem, ci ad probationem; totodată, este o opţiune a părţilor. Părţile decid dacă acordul de mediere se redactează de mediator, de către ele, ori nu se redactează. Art. 58 alin. (1) din Legea Medierii dispune că atunci când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnatura privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.

Vointa părţilor în mediere primează în orice moment şi în orice etapă a acestui proces.

De cele mai multe ori, Acordul de mediere se redactează pentru ca soluţia dintre părţi să fie bine punctată, condiţiile de îndeplinire a obligaţiilor stipulate şi agreate să fie clare, concise şi explicite, pentru că soluţia să poată fi pusă în aplicare şi respectată de către părţi cu uşurinţă. Acordul de Mediere stabileşte în detalii opţiunile agreate şi convenite de părţi. Existenţa unui act scris, semnat de ambele părţi, vine să dea şi mai multă valoare înţelegerii dintre părţi survenită în urma procesului de mediere.

Prezentarea acordului de mediere notarului spre autentificare ori instanţei spre încuviinţare este o obligaţie a părţilor doar în cazul în care acordul face obiectul unui transfer de drepturi  de proprietate asupra bunurilor imobile ori alte drepturi reale, şi cauze/partaje  succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute. În toate celelalte cazuri, prezentarea acordului spre autentificare ori încuviinţare nu este obligatorie, ci este o opţiune a părţilor.

Astfel, art. 58 alin. 4 din Legea Medierii  dispune că – în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de forma prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.

Ori de câte ori medierea are loc în timpul unui proces judiciar, acordul de mediere se va prezenta instanţei de judecată care va lua act de acord şi va pronunţa o hotărâre în baza acordului de mediere. Astfel, art. 63 alin. (1) din Legea Medierii dispune că – în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

Aşadar, acordul de mediere este un contract între părţi, în care acestea se obligă reciproc să dea, să facă sau să nu facă ceva. Contractul este încheiat din momentul înţelegerii stabilite de ambele părţi, simpla manifestare de voinţă în sensul contractării soluţiei stabilite la finalul procesului de mediere fiind de ajuns pentru încheierea contractului sub titlu de acord de mediere. Contractul dintre părţi se consideră a fi încheiat în momentul stabilirii şi acceptării celor mai bune opţiuni ale ambelor părţi.

Acordul de mediere poate fi  redactat ori poate sa rămână un contract verbal.

În cazul în care se redactează, acordul semnat de părţi poate rămâne înscris sub semnătură privată ori poate fi autentificat la notarul public, ori încuviinţat de către instanţa de judecată. Când în acord se transferă drepturi de proprietate asupra unor imobile ori alte drepturi reale, cauze şi partaje succesorale, autentificarea ori încuviinţarea este obligatorie, sub sancţiunea nulităţii absolute a acordului de mediere.

Un acord de mediere autentificat ori încuviinţat are putere de titlu executoriu.

Acordul de mediere agreat şi semnat de către părţi le obligă pe acestea la respectarea lui, la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate. Nerespectarea acordului de mediere atrage răspunderea contractuală, partea care se consideră vătămată putând cere daune-interese în condiţiile dreptului comun în materie.

Dorin ILIE
Mediator



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Acordul de mediere”

  1. „Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.” – cum respecta un mediator legea si ordinea publica daca NU O CUNOASTE (neavind studii juridice)?

    „Nerespectarea acordului de mediere atrage răspunderea contractuală, partea care se consideră vătămată putând cere daune-interese în condiţiile dreptului comun în materie.” – deci partile ajung tot la un proces mai ales daca acordul de mediere nu este bine intocmit. SI atunci de ce sa mergem la mediere?

  2. Mirela ARPINTE spune:

    Nu se poate invoca necunoasterea legii de catre mediator! Nu trebuie sa ai studii juridice ca sa cunosti legea si ordinea publica

    • Andrei NEAGU spune:

      Ceea ce vrea sa spuna colegul Costache, scumpa doamna, si sper sa nu gresec, nu este nici pe departe faptul ca mediatorul poate invoca necunoasterea legii. Nuanta este cu totul alta, si nu-i greu de sesizat, anume ca mediatorul trebuie sa stapaneasca foarte bine tainele legii, altfel, o procedura ce poate parea promitatoare pentru unii, risca in a se transforma in piatra unghiulara a unui lant cauzal ce le va face viata si mai amara, incarcand, totodata, in mod sporit rolul instantelor ce se spera ca vor fi nitel degrevate. Imaginati-va un contract neclar, imprecis, stangace intocmit sau care incalca norme imperative( Dreptul este o stiinta ce se studiaza in facultate, nu? A-ti ,,face traseu” prin meandrele normelor nu-i tocmai asa de usor precum pare, legile fiind imperfecte iar normele interpretabile. Ceea ce la prima vedere pare clar, intr-o analiza de specialitate poate capata cu totul alte valente, iar acestea, ce sa-i facem, sunt cunoascute si de catre judecatori, intrucat pentru ei, scumpa doamna, studiile juridice, din cate imi aduc aminte, sunt o necesitate). Apoi imaginati-va oameni. Ce vedeti? Sa va descriu peisajul meu ( si nu va ascund ca port in inima speranta de a nu fi acuzat de subiectivism): oamnenii sunt de cele mai multe ori nemultumiti, vor mai mult, sau se simt nedreptatiti, s.a.m.d( ii las deoparte, a priori, pe cei de rea credinta). Ceea ce astazi le era clar, maine le va fi devenit un mister sau, poate le va fi la fel de clar, dar in sens contrar( ca sa nu mai vorbim de situatia ,,conflictului inghetat” cu celalata parte). Ceea astazi sustineau drept adevar imuabil, maine, poate vor nega cu vehementa. Ceea ce mai deunazi le misca sufletul, astazi le va starni furia. Iar tabloul acesta al meu este, de fapt, al nostru, al tuturor. Este portretul umanitatii, dintr-o anumita perspectiva, e drept. Cat despre motivele fiintarii(sic) unei atari ,,inconsistente”, ele sunt o nebuloasa, care insa, se subsumeaza acelui concept familiar de natura umana, loc comun asupra caruia filosofii, inca din timpuri imemoriale, dezbat cu acribie. Din pacate, rolul filosofiei in educatia moderna scade, aceastei arte acordandu-i-se din ce in ce mai putin spatiu in liceu, in mediul universitar sau in cetate. Pornit pe acest drum, ,,bunul cetatean” incepe sa aiba lipsuri la capitolul ,,cum sa gandeasca” si, fara inestimabilul aparat critic, fara deprinderea exercitiului cu intelectul, isi dezvolta o noua abilitate, aceea de a recepta tot ceea ce este nou, si imbracat mestesugit in straie alese, drept cumsecade. Ca sa conchid, voi compara intelegerea partilor ce a rezultat in urma medierii, cu acel contract de mai sus. Si, cum mediatorul nu-i specialist in arta ,,claritatii contractuale”, in deprinderea ,,contractului beton”(sic), nefiind in mod necesar jurist( nu ca a fi jurist este o garantie a unui contract bine facut. A fi jurist este, insa, premisa), ce credeti ca se va intampla? Sau, mai exact, care este riscul ce se intrevede aici? Oare, nu acela de a complica si mai mult situatia initiala a partilor, si de a incarca, pana la urma, instantele, cu mai multe litigii, ce vor avea, poate, un grad sporit de complexitate? Cum spunea G.B.Shaw ,, si drumul prin iad e pavat cu intentii bune”

  3. @mirela- dvs cunoasteti legislatia cu privire la raspunderea producatorilor de aparatura medicala? nu cred 🙂 la asta ma refeream, la aspectul practic al problemei adica la competenta mediatorului nejurist in a redacta acte juridice. mi se pare un aspect grav, ca si cum un avocat se apuca si prescrie medicamente ptr ce crede el ca este epilepsie.

  4. Mimi TĂNASE spune:

    @dlui Costache: necunoasterea legii nu poate fi invocata nici macar de catre cetateni. Si mai este un aspect, legat de procedura medierii si de actul final – acordul. Citeam recent o opinie pe tema asta si mi-a atras atentia un amanunt: acordul de mediere este de fapt forma scrisa a intelegerii dintre parti. Mediatorul nu face un control de legalitate a actului, nu asta este menirea lui prin lege. Pentru asta se recomanda autentificarea la notar a acordului.

    • adica mediatorul nu se semneaza pe acord? nu cred. daca semneaza acordul (altfel nu am de ce sa merg la mediator) atunci isi insuseste continutul, nu este doar un scrib care corecteaza gramatical acordul. daca crede ca nu poate analiza legalitatea acordului, atunci isi angajeaza un avocat. asta va creste costul medierii dar este problema lui ce si cum factureaza.

      sustinerea ideii ca mediatorul nu are nici o obligatie fata de legalitatea acordului este absurda, ar fi prima profesie fara raspundere 🙂

      Mediatorul intocmeste acordul de mediere – cu mainile lui il scrie si tot cu aceeasi mina il si semneaza. Semnatura lui nu este cu titlu de atestare sau autentificare – asta este treaba notarului / avocatului.

      Semnatura lui certifica ca respectivul acord este in concordanta cu VOINTA PARTILOR si cu LEGEA altfel am accepta ca intr-o mediere in care parintii ce vor divorta si care au copii minori sa decida vinzarea copilului in piata. Imi spuneti ca mediatorul poate intocmi un asemenea acord fara sa raspunda, doar pentru ca asta este vointa partilor? ma faceti sa rid.

      Abia astept sa vad citiva avocati suparati pe mediatori ce vor initia citeva procese de malpraxis in mediere 🙂 sa vezi cum se vor rari medierile facute de mediatori nejuristi pentru ca se va vedea si „the dark side” a medierii – raspunderea. Momentan toti vad doar banii ce vor fi incasati dar va veni si vremea cind se va vedea si partea cealalta a banului 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.