Cum poate fi Președintele CSM paralel cu starea justiției
18 martie 2013 | Adrian Toni NEACȘU
Saptamanile urmatoare, Consiliul Superior al Magistraturi va lua in discutie raportul privind starea justitiei in 2012. Concluziile lui ar fi trebuit deja sa fie discutate in spatiul public, cel putin in ce priveste datele statistice deja recoltate. Anul trecut pe vremea aceasta asa se intampla. Cifrele din justitie erau intoarse pe toate partile, erau rostogolite intre asociatiile profesionale, presa si CSM, iar ministrul justitiei incerca eroic minimalizarea lor pe la cate un post TV agreat.
Cifrele in sine sunt senzationale si terifiaza. Anul 2012 este anul cu cel mai mare volum de activitate din istoria justitiei romanesti. Volumul total de activitate inregistrat la nivelul instantelor judecatoresti, peste 3,33 milioane dosare, precum si numarul dosarelor solutionate, peste 2,35 milioane de dosare, reprezinta recorduri absolute. Justitia ameninta sa se blocheze, limita fizica de efort individual a judecatorilor pare a fi atinsa deja. Numai fata de 2005 de exemplu, numarul dosarelor din instantele romanesti s-a dublat. Cresterea de la an la an este progresiva si continua. Mult laudata lege a micii reforme a ministrului Predoiu nu a determinat in nici un fel o detensionare a situatiei, ci dimpotriva a dus la cresterea incarcaturii pe judecator la curtile de apel la un tragic numar de 1280 de dosare. Instanta suprema insasi este, un record rusinos pentru Romania, mai incarcata la nivel de judecator decat o judecatorie sau un tribunal. Recentul Cod de procedura civila va duce in mod cert la o crestere a duratei medii de solutionare a cauzelor in instanta cu cel putin 6 luni. Sistemul este in pragul colapsului si totii care lucram in el stim asta.
Acum insa, justitia pare a interesa prea putina lume atat timp cat nu se refera la liberarea lui Nastase, la arestarile DNA, la sms-urile d-nei Haineala, la cati 4-pezi au mai ramas in CSM, la vrem si noi in Schenghen (insa justitia ne tine pe loc) si la alte cateva teme la fel de concludente. Media sau publicul au dreptul suveran sa-si aleaga subiectele de interes. Indiferent de neutralitatea sentimentului public, autoritatile si mai ales reprezentantii lor au insa obligatia sa incerce scrierea in agenda publica a problemelor reale ale sistemului pe care il gestioneaza. Asta presupune desigur sa si cunoasca aceste probleme. Eventual sa si incerce o abordare a lor. Si o rezolvare.
D-na procuror Oana Schimdt Haineala, in calitatea sa nelegitima si contestata in justitie de presedinte al CSM, nu are nici dorinta si nici stiinta de a aborda veuna din problemele reale ale justitiei din acest moment. Nu are dorinta intrucat misiunea dumneai in fruntea CSM are coordonate mult mai pragmatice si scopuri mult mai directe. Succesul functiei pentru care a depus atata efort in a o obtine se masoara nu prin stimularea nu stiu caror indicatori de calitate ori cantitate prin instantele ordinare, ci prin identitatea unor numiri in functii cheie, ori chiar prin deficitul de imagine publica adus unor partide politice prin actiuni desigur ferme si rapide de aparare a independentei justitiei in tara si in strainatate.
D-na procuror nu are nici stiinta de a face acest lucru din simplul considerent ca problemele justitiei sunt in proportie de 90% probleme de drept civil. Mai putin de 10% din dosarele din instante sunt penale. In Romania, ca si in Europa de altfel, justitia e de fapt una civila, penalul reprezinta exceptia, asa cum si un procuror la conducerea CSM ar fi trebuit sa fie o exceptie. Romania nu este o tara a infractiunilor, oricat s-ar chinui unii sa dovedeasca asta, ci o tara in care in justitie ajung anual peste 3 milioane de cetateni cu probleme privind mostenirile, proprietatea, dreptul muncii, familiei ori contenciosul administrativ.
In acest moment, in urma unei lupte crancene purtata cu ferocitate si fara scrupule, cu sprijin din partea unor institutii si probabil persoane prietene, un grup restrans a reusit confiscarea CSM in vederea realizarii unor mize extrem de determinate: numirile la varful sistemului judiciar. Si vorbesc nu numai de numirile la varful Parchetului General si a DNA, ci si de numirile in functiile de presedinte si vicepresedinte al ICCJ. Aceste mize inseamna in acelasi timp deturnarea Consiliului de la rolul sau constitutional si anexarea lui unor interese restranse, de grup si exotice fata de problemele reale ale sistemului judiciar. Toate energiile disponibile sunt indreptate catre pastrarea majoritatii care a votat un procuror la conducerea CSM, acesta fiind motivul pentru care se lungeste comedia revocarii celor doi judecatori carora instantele le-au retras mandatul. Acesta este de altfel si motivul pentru care fata de semnatarul acestor randuri s-a grabit suspendarea din CSM, votul meu fiind retras in mod strategic inainte de a putea declansa procedura revocarii din functia de presedinte, pe care, riscant, o anuntasem deja. Mizele din CSM nu mai sunt unele tehnice, iar logica urmarita este una a acapararii si prezervarii puterii.
Iata motivele pentru care sunt convins ca dezbaterea raportului privind starea justitiei in 2012 va lipsi cu desavarsire din spatiul public. Cred ca evenimentul va trece neobservat si cred ca insusi Consiliul va incerca sa-l faca cat mai neinsemnat. Mai cred ca presedintele Haineala isi va gasi mai degraba un nou Hong Kong sau Davos decat sa participe la vreun post de televiziune care abordeaza problemele grave scrise in raport. D-na Haineala, presedinte al CSM, este perfect paralela in cuget, in simtiri si-n disponibilitatile personale cu starea justitiei.
Jud. Adrian NEACȘU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
