Forța juridică a acordului de mediere
21 martie 2013 | Marius VETRICIMai rapid și mai simplu
Conform Noului Cod de Procedură Civilă (NCPC), acordul de mediere încheiat ca urmare a finalizării unei medieri poate fi pus în executare în caz de nerespectare a lui mai rapid și mai simplu decât în baza vechiului Cod de Procedură Civilă, date fiind modificările privind necesitatea învestirii cu formulă executorie a actelor autentice. Prin aceste modificări, procedura prealabilă necesară executării silite se face fără prezentarea titlului executoriu în instanță, deci cu mai puține formalități. Datorită reglementărilor introduse prin NCPC, acordul de mediere, atunci când este încheiat în forma autentica, devine un instrument practic și eficace în soluționarea disputelor pe cale legală.
De ce titlu executoriu
Ca regula generala, acordul de mediere încheiat între părțile care au ajuns la o înțelegere în urma medierii are valoare de înscris sub semnătură privată [1]. Conform aceluiași articol din lege, înțelegerea părților poate lua și altă formă, inclusiv formă verbală, însoțită de proverbiala strângere de mână. De cele mai multe ori însă, părțile aflate într-un conflict care a escaladat nu și-au respectat angajamentele în mod repetat și s-au nedreptățit unul pe celălalt, așa încât încrederea reciprocă este complet erodată.
În aceste condiții, fiecare parte care semnează un acord de mediere are nevoie de certitudine deplină că acordul de mediere va fi respectat, iar neplăcerile legate de cazul respectiv vor lua sfârșit.
Modalitatea juridică prin care această certitudine poate fi dobândită de către părți este transformarea acordului de mediere în titlu executoriu care poate fi pus, la nevoie, în executare [2]. A conferi valoare de titlu executoriu unui acord de mediere înseamnă a oferi părţilor o garanţie că, dacă înțelegerea nu este respectată de către una dintre părți, cealaltă parte o poate obliga să își respecte obligațiile asumate apelând la forța coercitivă a statului prin intermediul unui executor judecătoresc. Acesta va acționa pe cale legală prin [3]:
1. urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;
2. predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor;
3. alte măsuri prevăzute de lege.
Dacă acordul de mediere este autentificat de un notar public, atunci el poate fi pus imediat în executare și conferă părţilor certitudinea maxim posibilă din punct de vedere juridic că înțelegerea va fi respectată.
Cum se proceda până de curând
Conform vechiului cod de procedură civilă (VCPC), pentru ca un acord de mediere să poată fi pus în executare silită trebuiau parcurse mai multe etape, care presupuneau obligatoriu prezentarea înscrisului în instanță. Așa cum ne arată însă jurisprudența ultimilor ani, rezultatul rămânea în continuare incert, pentru că instanța putea să respingă cererea de învestire a acordului de mediere cu formulă executorie. Se disting două tipuri de abordări în acest sens:
a) Acord de mediere încheiat pe durata unui proces
b) Acord de mediere extrajudiciar
Vom detalia cele două cazuri mai jos:
a) Acord de mediere încheiat pe durata unui proces
Dacă părțile erau într-un proces și pe durata acestuia ajungeau la un consens prin care puteau stinge litigiul existent, ele prezentau acordul de mediere în instanță, iar instanța pronunța o hotărâre de expedient în camera de consiliu. În acest fel, acordul de mediere avea regimul tranzacției, respectiv dobândea valoarea de titlu executoriu. La pasul următor, acordul de mediere trebuia învestit și cu formulă executorie de către instanță și abia apoi, după parcurgea încă a unei etape, de obţinere a încuviinţării silite, putea fi pus în executare.
Un exemplu în acest sens găsim în jurisprudenta Judecătoriei Arad [4], unde, în cadrul dosarului 5716/55/2011 reclamanta a formulat inițial o cerere către instanță având drept obiect acțiune în constatare pentru o neînțelegere privind plata chiriei, iar pe durata procesului, între cele două părți a intervenit un acord de mediere, care a stins litigiul. Hotărârea de expedient ce a consfințit învoiala părților a putut fi ulterior învestită cu formulă executorie.
Posibilitatea de a stinge un litigiu pe durata procesului s-a păstrat și în NCPC, părțile putând să ajungă la un acord prin mediere în orice etapă procesuală [5].
b) Acord de mediere extrajudiciar
Pentru acordurile de mediere încheiate în afara unui proces pe rol, învestirea cu formulă executorie era anevoioasă și finalmente incertă.
Un prim exemplu în acest sens este detaliat în dosarul 7970/1748/2010 de la Judecătoria Cornetu [6], unde societatea petentă a solicitat instanței învestirea cu formulă executorie a acordului de mediere. Instanța a respins cererea ca neîntemeiată pe motiv că hotărârea de expedient pronunțată constituie titlu executoriu și aceasta se învestește cu formulă executorie iar nu acordul de mediere semnat între părți.
Un alt exemplu este detaliat în [7] pentru dosarul 3399/229/2010 de la Judecătoria Fetești, unde, de asemenea societatea petentă, a solicitat instanței învestirea acordului de mediere cu formulă executorie. Cererea a fost respinsă, iar motivul a fost instanța apreciază că părțile nu pot, pe baza voinței acestora, să adauge la o normă legală, și anume să extindă categoria înscrisurilor care pot fi învestite cu formulă executorie, înscrisuri prevăzute în mod expres de lege.
Chiar și cazurile în care acordul de mediere a fost acceptat de către instanță pentru a fi învestit cu formulă executorie planează sub semnul incertitudinii, deoarece această decizie depinde de la instanță la instanță, neexistând o practică unitară nici măcar la nivel local.
De exemplu, în acest sens ne servește cazul detaliat în [8] pentru dosarul 1914/247/2010 de la Judecătoria Însurăței, unde reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată având drept obiect învestirea cu formulă executorie a acordului de mediere încheiat pentru stingerea unei dispute privind plata unei sume de bani datorate. Instanța a schimbat obiectul acțiunii formulate de reclamant din cerere de învestire cu formulă executorie a acordului de mediere întocmit anterior cauzei dedusă judecății în acțiune în pretenții. Soluția instanței respective poate apărea drept surprinzătoare și originală dacă o comparăm cu soluțiile date mai sus în [6] și [7]. Ea a fost însă pronunțată având în vedere prevederile vechiului CPC, prin care instanța nu era ținută de denumirea dată de parte unei cereri, putând să o recalifice în funcție de intenția părții, astfel cum această intenție rezulta din respectiva cerere.
Un alt exemplu de acord de mediere investit cu formulă executorie îl găsim în [9] în dosarul 6117/740/2010 de la Judecătoria Alexandria, unde, după opinia autorilor, încheierea este criticabilă. Aici societatea petentă a solicitat instanței învestirea acordului de mediere cu formulă executorie și cererea acesteia a fost acceptată ca atare, fără ca instanța să mai modifice obiectul cererii, ca în cazul prezentat în [8]. În această speță instanța și-a bazat decizia pe Legea 192/2006 interpretată în conformitate cu art. 6 din Directiva nr. 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului [10].
Ce este important din punct de vedere strict comercial este că societăților reclamante din cele două exemple de mai sus li s-a rezolvat problema, pe acestea neinteresându-le cum anume și prin ce procedeu juridic s-a ajuns la ceea ce au solicitat și anume învestirea acordului de mediere cu formulă executorie.
NCPC simplifică executarea silită a acordului de mediere
Din 15 februarie 2013, odată cu intrarea în vigoare a NCPC, participanții la mediere pot conferi titlu executoriu acordului de mediere prin autentificarea acestuia la notar, titlul executoriu putând fi apoi pus în executare silită fără alte formalități prealabile în caz de nerespectare a lui. Astfel, conform dispoziţiilor art. 665 alin. 7 NCPC, învestirea cu formulă executorie se va face prin adăugarea acesteia în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite [11].
Conform NCPC art. 638 (1) pct. 2: Sunt de asemenea titluri executorii și pot fi puse în executare silită […] înscrisurile autentice [12]. În ceea ce privește acordul de mediere privind creanțele NCPC stipulează la art. 639 că este nevoie ca aceste creanțe să fie certe, lichide și exigibile pentru a putea autentificat notarial [13].
Concluzia este cât se poate de îmbucurătoare: în urma medierii părțile pot merge la notar pentru autentificarea acordului de mediere (atenție, nu doar legalizarea lui). În acest fel acordul de mediere devine titlu executoriu conform legislației în vigoare. Acordul de mediere capătă în acest fel forță juridică printr-un efort minim de timp și bani.
[1] Legea 192/2006 actualizată, art. 58 (1)
[2] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 632 (1)
[3] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 624
[4] D. Șandru, D. Rădulescu, D. Călin, Medierea în România. Legislație și jurisprudență, Editura Universitară, București, 2012, pag. 193-198.
[5] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 438
[6] R. Călin, S. Lungu, D. Călin, Culegere de Hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii, Editura Universitară, București, 2012, pag. 511-512.
[7] R. Călin, S. Lungu, D. Călin, Culegere de Hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii, Editura Universitară, București, 2012, pag. 512-514.
[8] R. Călin, S. Lungu, D. Călin, Culegere de Hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii, Editura Universitară, București, 2012, pag. 493-495.
[9] R. Călin, S. Lungu, D. Călin, Culegere de Hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii, Editura Universitară, București, 2012, pag. 492-493.
[10] Directiva nr. 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008, privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 24 mai 2008, L136/3-L136/8.
[11] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 665 (7)
[12] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 638 (1) pct. 2
[13] Noul Cod de Procedură Civilă, art. 639
dr. Marius VETRICI
