« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
31 comentarii

Mitul CEDO se destramă. UPDATE
05.04.2013 | Florin-Iulian HRIB

JURIDICE - In Law We Trust
DPO Lives
Secţiuni: CEDO, Opinii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: ,
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

22 martie 2013: Precizez din start ca eu cred in continuare in utilitatea CEDO. Dar, asa cum comentam recent intr-un alt articol al subsemnatului [1], aceasta instanta internationala nu mai e ce-a fost odata, apogeul fiind atins in 2008. De atunci incoace si mai ales din 2010, de cind s-au inaugurat completele formate dintr-un judecator unic, am observat ca s-a „depreciat” tot mai mult conduita CEDO.

Concret, am constatat personal urmatoarele probleme (le voi enumera in ordinea sesizarii lor):

1. Nu se mai accepta/permite transmiterea de informatii prin telefon. In 2008 si chiar la inceputul lui 2009 am conversat foarte civilizat la telefon, ba chiar o data am avut norocul sa fiu pus in legatura cu o persoana care vorbea romaneste, insa acum esti luat automat in primire de un robot, iar daca fentezi robotul si reusesti sa obtii legatura cu un operator uman (care vorbeste numai in franceza sau engleza), ti se trinteste imediat telefonul in nas cind intrebi ceva legat de dosare.

2. Nu se mai motiveaza deciziile de inadmisibilitate emise de completele formate din judecatori unici, desi art. 45 alin. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare Conventia) obliga CEDO sa-si motiveze TOATE deciziile, chiar si cele ce declara cererile ca inadmisibile, citez: „Reasons shall be given for judgments as well as for decisions declaring applications admissible or inadmissible”.

Ce prestanta si credibilitate mai are CEDO in asemenea circumstante, din moment ce-i putem imputa exact ce le reproseaza unor instante interne, recte lipsa motivarii solutiei, nerespectarea legii, termene foarte lungi (ba chiar exagerat de lungi in multe cazuri; spre exemplu, eu am depus o cerere in 2008 si abia acum, in 2013, am primit un raspuns sec de la CEDO)? In subsolul unui alt articol publicat pe JURIDICE.ro [2], doamna Mihaela Mazilu-Babel mi-a oferit un posibil raspuns la aceasta intrebare, citez: „tocmai pentru că CEDO beneficiaza de credibilitate si prestanta, nu trebuie sa-si MOTIVEZE cererile VADIT inadmisibile”.

Insa textul conventional citat supra este foarte clar, fara putinta de interpretare sau de aplicare a Conventiei „in spiritul ei”: deciziile de inadmisibilitate se motiveaza, indiferent ca vorbim despre cereri vadit netemeinice sau nu. Altfel, de ce n-ar putea si instantele romane sa adopte aceasta metoda? Sint destule cazuri in care judecatorii autohtoni constata imediat ca au de-a face cu cereri vadit neintemeiate; cu toate acestea, sint obligati sa-si motiveze hotaririle, inclusiv cele de respingere a cererilor vadit nefundate.

Pe de-alta parte, e chiar atit de greu pentru CEDO sa arate la care motiv de inadmisibilitate (dintre cele prevazute de art. 35 din Conventie) se incadreaza o cerere declarata inadmisibila? O minima explicatie – deci nu neaparat o motivare completa/complexa – mi se pare logica, legitima si de bun-simt.

Cit despre credibilitate si prestanta, la fel gindeam si eu despre Comisia Europeana, pina sa apara ultimul MCV referitor la Romania…

Marturisesc ca in urma cu 10 ani, cind il auzeam la cursuri pe d-l profesor Corneliu-Liviu Popescu criticind vehement unele decizii ale CEDO, imi spuneam ca dinsul are, probabil, oarece resentimente impotriva acestei institutii, din moment ce fusese agent guvernamental la CEDO si pierduse, presupun, unele procese… Privind retrospectiv insa, as inclina sa-i dau dreptate.

Intre timp [3], chiar JURIDICE.ro mi-a oferit un argument imbatabil in polemica mea cu d-na Mihaela Mazilu-Babel. Iata, asadar, o mostra de motivare a unei decizii de inadmisibilitate, pronuntata recent de CEDO si anuntata prompt de JURIDICE.ro in 19 martie 2013:

„DECISION

Application no. 40397/12
Fredrik NEIJ and Peter SUNDE KOLMISOPPI
against Sweden

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 19 February 2013 as a Chamber composed of:

Mark Villiger, President,
Angelika Nußberger,
Boštjan M. Zupančič,
Ann Power-Forde,
Ganna Yudkivska,
Helena Jäderblom,
Aleš Pejchal, judges,
and Claudia Westerdiek, Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 June 2012,

Having deliberated, decides as follows:
[…]
In conclusion, having regard to all the circumstances of the present case, in particular the nature of the information contained in the shared material and the weighty reasons for the interference with the applicants’ freedom of expression, the Court finds that the interference was “necessary in a democratic society” within the meaning of Article 10 § 2 of the Convention.

It follows that the application must be rejected as manifestly ill-founded, in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares the application inadmissible.”

Precum se poate observa, nu numai ca decizia de inadmisibilitate a fost motivata cu argumente clare si logice, ci s-a indicat expres si articolul din Conventie in baza caruia s-a respins cererea ca inadmisibila, deoarece era vadit neintemeiata.

In plus, reactia CEDO a fost extraordinar de rapida in speta susmentionata: in mai putin de un an (din iunie 2012 pina in februarie 2013) curtea s-a pronuntat deja in speta suedeza. De asemenea, CEDO a reactionat uluitor de repede si in cazul d-lui Gheorghe Ionescu [2], adica din 3 octombrie 2012, data inregistrarii cererii, pina in 29 noiembrie 2012, data pronuntarii solutiei. Ce sa mai zic atunci de reactia CEDO in cazul meu, cind am primit raspuns dupa CINCI ANI?! Daca unui judecator de la CEDO i-au trebuit 5 ani ca sa declare o cerere inadmisibila, cum se justifica atunci faptul ca Romania a fost condamnata de nenumarate ori tocmai pentru durata nerezonabila in care s-au desfasurat anumite procese judecate de instantele interne?!

Aceeasi respectabila doamna comenta la acelasi articol [2] ca: „motivarea hotararilor CEDO se realizeaza pentru a servi instantelor judecatoresti, curtilor constitutionale, CJUE, puterii executive si puterii legislative”. Eu cred ca motivarea hotaririlor/deciziilor CEDO ar trebui sa serveasca in primul si in primul rind cetatenilor din statele europene care s-au angajat sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor lor. De ce unii cetateni beneficiaza de o motivare ampla din partea CEDO, chiar daca aceasta le respinge cererile ca vadit neintemeiate, cum este exemplul suedezilor prezentat mai sus, iar altii nu? Asa ceva imi pare o discriminare. Eu credeam ca toti cetatenii sint egali in fata legii, inclusiv in lumina Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale…

3. Despagubirile sint acordate de CEDO dupa ani intregi (uneori aproape si un deceniu) de asteptare si au devenit derizorii, neacoperind efectiv prejudiciul. Ba mai mult, infractorii aflati in inchisoare au ajuns sa primeasca despagubiri mai mari decit cetatenii onesti nedreptatiti de autoritatile statului reclamat la CEDO.

4. Si la CEDO se practica semnatura pentru altul (ca sa nu zic „in fals”). Mai exact, am observat ca in dreptul numelui aceluiasi referent, V. Nicolescu, apar doua semnaturi complet diferite in doua scrisori distincte, ceea ce mi se pare suspect. Intimplator, semnatura referentului A. Dagalita, ce apare in scrisoarea trimisa in decembrie 2012 d-lui Gheorghe Ionescu [2], apare si in scrisoarea trimisa tatalui meu vitreg la sfirsitul lunii decembrie 2011, dar, atentie, semnatura respectiva apare deasupra numelui referentului V. Nicolescu, care semneaza cu totul altfel in scrisoarea adresata subsemnatului! In plus, nu mi se pare normal ca aceste scrisori sa fie semnate de referenti, deoarece nu ei decid ca o cerere este inadmisibila. Firesc ar fi ca scrisorile respective sa fie semnate de judecatorul care decide sa respinga o cerere ca inadmisibila ori, cel putin, la scrisoarea de raspuns sa fie atasata minuta deciziei (daca exista asa ceva la CEDO). Cu atit mai mult, nu mi se pare firesc ca un referent sa semneze pentru un alt referent, fara sa se indice macar motivul acestei substituiri. Pe deasupra, nu inteleg de ce numele judecatorilor si al referentilor juridici apar doar cu initiala prenumelui in cazul deciziilor nemotivate, spre deosebire de cele motivate, unde apare complet atit numele, cit si prenumele fiecarui judecator sau grefier?!

In fine, tot d-na Mihaela Mazilu-Babel imi reprosa ca: „daca dvs sunteti dezamagit de CEDO … pot sa spun ca eu consider, la nivel personal, ca si CEDO e dezamagita de cei care trimit asemenea cereri” [2]. Stimata doamna, CEDO nu are voie sa fie dezamagita de cetatenii care isi cauta dreptatea pina in pinzele albe, pentru ca aceasta instanta internationala a fost creata tocmai pentru a servi cetatenii care fac parte din statele semnatare ale Conventiei si care platesc bani grei ca sa intretina un aparat tot mai stufos in cadrul CEDO. Din aceleasi motive, cred ca judecatorii CEDO nu au dreptul nici sa-i amageasca si nici sa-i dezamageasca pe cetatenii care apeleaza la ei ca la niste „zei” ai dreptatii. Toti cei care apeleaza la CEDO se simt nedreptatiti de justitia din tara lor, asa incit spera ca isi vor gasi dreptatea macar la CEDO, in ultima instanta. Daca insasi CEDO ucide speranta aceea, e trist…

Din pacate, consider ca aceasta Curte Europeana a Drepturilor Omului va dezamagi tot mai mult si va colapsa in cele din urma, fiind sufocata de numarul crescind de dosare ce trebuie rezolvate de acelasi numar de judecatori. Semnele sint vizibile: se insista pe rezolvari amiabile sau declaratii unilaterale, se dau hotariri-pilot, lipsa de transparenta devine tot mai acuta, iar despagubirile devin tot mai mici, in timp ce durata solutionarii cererilor devine tot mai mare etc.

Si uite asa se mai distruge un mit…


[1] vezi articolul „Admiterea la INM – Radiografia unui concurs inechitabil”, publicat pe www.juridice.ro in 6 februarie 2012 si actualizat la 1 martie 2012
[2] vezi articolul d-lui Gheorghe Ionescu – „O cerere adresată CEDO şi răspunsul ei…”, publicat pe www.juridice.ro in 31-01-2013
[3] Pentru o informare mai ampla, a se vedea linkurile urmatoare: https://www.juridice.ro/248983/cedo-condamnarea-pirateriei-informatice.html
si
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-117513#{„itemid”:[„001-117513”]}


Florin-Iulian HRIB

UPDATE, 5 aprilie 2013: Chiar de 1 aprilie 2013 (nu, nu e pacaleala, din pacate!), mama mea a primit de la CEDO o scrisoare halucinanta, fara niciun suport legal sau logic, in opinia mea, ceea ce m-a determinat sa completez articolul de mai sus cu alte bube ce destrama si mai tare mitul CEDO… Astfel:

5. Referentii nici nu se mai obosesc sa semneze scrisorile, asa cum o faceau in anii anteriori. Pe hirtia primita de maica-mea (ca si in scrisoarea primita de mine in 2013) apare doar o semnatura scanata, ceea ce demonstreaza ca referentii au ajuns sa foloseasca sabloane pentru a respinge pe banda rulanta sesizarile venite din Romania.

6. Constat ca, mai nou, la CEDO se resping cereri pe motiv ca depasesc 10 pagini. Iata ce raspuns a primit mama mea, citez: „Întrucât comunicarea dumneavoastră nu îndeplineşte cerinţele articolului 47 din regulamentul Curţii, sesizarea dumneavoastră nu poate fi examinată de către Curte şi nu este reţinută în vederea constituirii unui dosar. […]

Din cauza volumului foarte mare de muncă, grefa Curţii nu va putea răspunde scrisorilor nici apelurilor dumneavoastră telefonice cu referire la această cerere incompletă.”?!?!

Nu stiam ca judecatorii CEDO au devenit atit de impotenti. Eu credeam ca sint omnipotenti. Oameni buni, pina si o amarita de instanta interna dintr-o comuna prapadita iti acorda un termen pentru completarea cererii de chemare in judecata, daca lipseste ceva din cuprinsul ei. Or, CEDO nu numai ca nu arata ce anume lipseste din cerere, dar nu acorda nici macar un termen pentru completarea cererii, aruncind-o direct la gunoi!?

Ba mai mult, din cite am dedus eu, CEDO respinge mai nou cererile nu pentru ca ar fi incomplete, asa cum pretinde referentul A. Dăgăliţă (care a ajuns calaul cererilor familiei mele), ci pentru ca formularul de cerere este prea detaliat si nu are un rezumat atasat! Mentionez ca, pe linga raspunsul citat supra, in scrisoarea trimisa mamei mele a fost atasata o foaie ce reproduce continutul art. 47 din Regulamentul Curtii, cu doua note explicative de subsol, pe care le reproduc intocmai:
„¹ După cum a fost modificat în datele de 17 iunie, 8 iulie 2002, 11 decembrie 2007 şi 22 septembrie 2008. [evd art. 47 din Regulamentul Curtii, n.a.]
² Notă explicativă : În cazul în care o cerere depăşeşte 10 (zece) pagini (excluzând opis-ul documentelor), reclamantul trebuie să prezinte de asemenea un rezumat în conformitate cu articolul 11 al Intrucţiunii practice emise de Preşedintele Curţii despre Introducerea unei cereri la Curte.”

Insa o astfel de „instructiune practica” nu exista nici in Conventie, nici in art. 47 din Regulamentul Curtii si nici in vreun ghid practic emis de CEDO. In plus, pina in 2010 inclusiv, lipsa unui rezumat al cererii nu constituia – si nici nu poate sa constituie vreodata! – un impediment pentru examinarea cererii. Dovada incontestabila in acest sens o reprezinta insasi cererea trimisa de tatal meu vitreg in martie 2010, care avea exact acelasi numar de pagini, fara anexe, ca formularul de cerere al mamei mele; cu toate acestea, cererea lui a primit imediat numar de inregistrare, i-au fost trimise 10 etichete pentru corespondenta, apoi cererea i-a fost examinata de un complet format dintr-un judecator unic. Iar acest lucru constituie o alta discriminare flagranta, savirsita chiar de auto-intitulata aparatoare a egalitatii drepturilor omului in Europa! Instructiunea respectiva a presedintelui CEDO incalca nu doar textul Conventiei (in special art. 34), ci insusi spiritul ei, deoarece interzice accesul la o instanta de judecata internationala! O asemenea conduita decredibilizeaza institutia si devine extrem de periculoasa, intrucit poate determina statele – si mai ales instantele interne – sa adopte un comportament similar, ignorind toate hotaririle si recomandarile CEDO.

Culmea este ca, in aceeasi foaie atasata raspunsului trimis mamei mele, la punctul 5 scrie asa: „Data de introducere a cererii, în sensul articolului 35 parag. 1 al Convenţiei este considerată, ca regulă generală, data primei comunicări prin care reclamantul exprimă – fie şi în mod sumar – obiectul cererii sale, cu condiţia ca formularul de cerere completat în mod corespunzător să fie transmis în termenul-limită stabilit de Curte.”

Observati ironia situatiei? Prin scrisoarea aceasta, CEDO s-a umplut de ridicol, pur si simplu. Am citit destule spete cu puscariasi romani care purtau corespondenta cu CEDO aproape saptaminal ori lunar – vezi, de pilda, Cauza Silvestru Cotlet impotriva Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 422/19-V-2005) sau Cauza Petra contra Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 637/27.XII.1999). Pe deasupra, Romania a fost condamnata tocmai pentru faptul ca a impiedicat corespondenta puscariasilor cu CEDO. Acum, aceasta curte nu mai vrea nici sa raspunda la scrisori si nici sa acorde vreun termen pentru completarea cererilor?! Am ajuns sa fim tratati mai rau decit criminalii (pentru cine nu stie, ambii cetateni romani din cauzele susmentionate au fost condamnati pentru infractiunea de omor)! De fapt, CEDO a ajuns sa pretinda, prin referentii sai, ca nu mai are chef sa examineze cererile din Romania, chiar daca sint absolut complete. Or, asa ceva mi se pare incredibil si inadmisibil! Desi nu visam ca o sa spun asta vreodata, in acest moment am mai multa simpatie pentru Tribunalul Hunedoara, decit pentru CEDO. Cel putin, la Tribunalul Hunedoara mi-am gasit cit de cit dreptatea, pe cind la CEDO – deloc.

Florin-Iulian Hrib

Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

31 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.