ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
31 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Mitul CEDO se destramă. UPDATE
05.04.2013 | Florin-Iulian HRIB


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

22 martie 2013: Precizez din start ca eu cred in continuare in utilitatea CEDO. Dar, asa cum comentam recent intr-un alt articol al subsemnatului [1], aceasta instanta internationala nu mai e ce-a fost odata, apogeul fiind atins in 2008. De atunci incoace si mai ales din 2010, de cind s-au inaugurat completele formate dintr-un judecator unic, am observat ca s-a „depreciat” tot mai mult conduita CEDO.

Concret, am constatat personal urmatoarele probleme (le voi enumera in ordinea sesizarii lor):

1. Nu se mai accepta/permite transmiterea de informatii prin telefon. In 2008 si chiar la inceputul lui 2009 am conversat foarte civilizat la telefon, ba chiar o data am avut norocul sa fiu pus in legatura cu o persoana care vorbea romaneste, insa acum esti luat automat in primire de un robot, iar daca fentezi robotul si reusesti sa obtii legatura cu un operator uman (care vorbeste numai in franceza sau engleza), ti se trinteste imediat telefonul in nas cind intrebi ceva legat de dosare.

2. Nu se mai motiveaza deciziile de inadmisibilitate emise de completele formate din judecatori unici, desi art. 45 alin. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare Conventia) obliga CEDO sa-si motiveze TOATE deciziile, chiar si cele ce declara cererile ca inadmisibile, citez: „Reasons shall be given for judgments as well as for decisions declaring applications admissible or inadmissible”.

Ce prestanta si credibilitate mai are CEDO in asemenea circumstante, din moment ce-i putem imputa exact ce le reproseaza unor instante interne, recte lipsa motivarii solutiei, nerespectarea legii, termene foarte lungi (ba chiar exagerat de lungi in multe cazuri; spre exemplu, eu am depus o cerere in 2008 si abia acum, in 2013, am primit un raspuns sec de la CEDO)? In subsolul unui alt articol publicat pe JURIDICE.ro [2], doamna Mihaela Mazilu-Babel mi-a oferit un posibil raspuns la aceasta intrebare, citez: „tocmai pentru că CEDO beneficiaza de credibilitate si prestanta, nu trebuie sa-si MOTIVEZE cererile VADIT inadmisibile”.

Insa textul conventional citat supra este foarte clar, fara putinta de interpretare sau de aplicare a Conventiei „in spiritul ei”: deciziile de inadmisibilitate se motiveaza, indiferent ca vorbim despre cereri vadit netemeinice sau nu. Altfel, de ce n-ar putea si instantele romane sa adopte aceasta metoda? Sint destule cazuri in care judecatorii autohtoni constata imediat ca au de-a face cu cereri vadit neintemeiate; cu toate acestea, sint obligati sa-si motiveze hotaririle, inclusiv cele de respingere a cererilor vadit nefundate.

Pe de-alta parte, e chiar atit de greu pentru CEDO sa arate la care motiv de inadmisibilitate (dintre cele prevazute de art. 35 din Conventie) se incadreaza o cerere declarata inadmisibila? O minima explicatie – deci nu neaparat o motivare completa/complexa – mi se pare logica, legitima si de bun-simt.

Cit despre credibilitate si prestanta, la fel gindeam si eu despre Comisia Europeana, pina sa apara ultimul MCV referitor la Romania…

Marturisesc ca in urma cu 10 ani, cind il auzeam la cursuri pe d-l profesor Corneliu-Liviu Popescu criticind vehement unele decizii ale CEDO, imi spuneam ca dinsul are, probabil, oarece resentimente impotriva acestei institutii, din moment ce fusese agent guvernamental la CEDO si pierduse, presupun, unele procese… Privind retrospectiv insa, as inclina sa-i dau dreptate.

Intre timp [3], chiar JURIDICE.ro mi-a oferit un argument imbatabil in polemica mea cu d-na Mihaela Mazilu-Babel. Iata, asadar, o mostra de motivare a unei decizii de inadmisibilitate, pronuntata recent de CEDO si anuntata prompt de JURIDICE.ro in 19 martie 2013:

„DECISION

Application no. 40397/12
Fredrik NEIJ and Peter SUNDE KOLMISOPPI
against Sweden

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 19 February 2013 as a Chamber composed of:

Mark Villiger, President,
Angelika Nußberger,
Boštjan M. Zupančič,
Ann Power-Forde,
Ganna Yudkivska,
Helena Jäderblom,
Aleš Pejchal, judges,
and Claudia Westerdiek, Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 June 2012,

Having deliberated, decides as follows:
[…]
In conclusion, having regard to all the circumstances of the present case, in particular the nature of the information contained in the shared material and the weighty reasons for the interference with the applicants’ freedom of expression, the Court finds that the interference was “necessary in a democratic society” within the meaning of Article 10 § 2 of the Convention.

It follows that the application must be rejected as manifestly ill-founded, in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares the application inadmissible.”

Precum se poate observa, nu numai ca decizia de inadmisibilitate a fost motivata cu argumente clare si logice, ci s-a indicat expres si articolul din Conventie in baza caruia s-a respins cererea ca inadmisibila, deoarece era vadit neintemeiata.

In plus, reactia CEDO a fost extraordinar de rapida in speta susmentionata: in mai putin de un an (din iunie 2012 pina in februarie 2013) curtea s-a pronuntat deja in speta suedeza. De asemenea, CEDO a reactionat uluitor de repede si in cazul d-lui Gheorghe Ionescu [2], adica din 3 octombrie 2012, data inregistrarii cererii, pina in 29 noiembrie 2012, data pronuntarii solutiei. Ce sa mai zic atunci de reactia CEDO in cazul meu, cind am primit raspuns dupa CINCI ANI?! Daca unui judecator de la CEDO i-au trebuit 5 ani ca sa declare o cerere inadmisibila, cum se justifica atunci faptul ca Romania a fost condamnata de nenumarate ori tocmai pentru durata nerezonabila in care s-au desfasurat anumite procese judecate de instantele interne?!

Aceeasi respectabila doamna comenta la acelasi articol [2] ca: „motivarea hotararilor CEDO se realizeaza pentru a servi instantelor judecatoresti, curtilor constitutionale, CJUE, puterii executive si puterii legislative”. Eu cred ca motivarea hotaririlor/deciziilor CEDO ar trebui sa serveasca in primul si in primul rind cetatenilor din statele europene care s-au angajat sa respecte drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor lor. De ce unii cetateni beneficiaza de o motivare ampla din partea CEDO, chiar daca aceasta le respinge cererile ca vadit neintemeiate, cum este exemplul suedezilor prezentat mai sus, iar altii nu? Asa ceva imi pare o discriminare. Eu credeam ca toti cetatenii sint egali in fata legii, inclusiv in lumina Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale…

3. Despagubirile sint acordate de CEDO dupa ani intregi (uneori aproape si un deceniu) de asteptare si au devenit derizorii, neacoperind efectiv prejudiciul. Ba mai mult, infractorii aflati in inchisoare au ajuns sa primeasca despagubiri mai mari decit cetatenii onesti nedreptatiti de autoritatile statului reclamat la CEDO.

4. Si la CEDO se practica semnatura pentru altul (ca sa nu zic „in fals”). Mai exact, am observat ca in dreptul numelui aceluiasi referent, V. Nicolescu, apar doua semnaturi complet diferite in doua scrisori distincte, ceea ce mi se pare suspect. Intimplator, semnatura referentului A. Dagalita, ce apare in scrisoarea trimisa in decembrie 2012 d-lui Gheorghe Ionescu [2], apare si in scrisoarea trimisa tatalui meu vitreg la sfirsitul lunii decembrie 2011, dar, atentie, semnatura respectiva apare deasupra numelui referentului V. Nicolescu, care semneaza cu totul altfel in scrisoarea adresata subsemnatului! In plus, nu mi se pare normal ca aceste scrisori sa fie semnate de referenti, deoarece nu ei decid ca o cerere este inadmisibila. Firesc ar fi ca scrisorile respective sa fie semnate de judecatorul care decide sa respinga o cerere ca inadmisibila ori, cel putin, la scrisoarea de raspuns sa fie atasata minuta deciziei (daca exista asa ceva la CEDO). Cu atit mai mult, nu mi se pare firesc ca un referent sa semneze pentru un alt referent, fara sa se indice macar motivul acestei substituiri. Pe deasupra, nu inteleg de ce numele judecatorilor si al referentilor juridici apar doar cu initiala prenumelui in cazul deciziilor nemotivate, spre deosebire de cele motivate, unde apare complet atit numele, cit si prenumele fiecarui judecator sau grefier?!

In fine, tot d-na Mihaela Mazilu-Babel imi reprosa ca: „daca dvs sunteti dezamagit de CEDO … pot sa spun ca eu consider, la nivel personal, ca si CEDO e dezamagita de cei care trimit asemenea cereri” [2]. Stimata doamna, CEDO nu are voie sa fie dezamagita de cetatenii care isi cauta dreptatea pina in pinzele albe, pentru ca aceasta instanta internationala a fost creata tocmai pentru a servi cetatenii care fac parte din statele semnatare ale Conventiei si care platesc bani grei ca sa intretina un aparat tot mai stufos in cadrul CEDO. Din aceleasi motive, cred ca judecatorii CEDO nu au dreptul nici sa-i amageasca si nici sa-i dezamageasca pe cetatenii care apeleaza la ei ca la niste „zei” ai dreptatii. Toti cei care apeleaza la CEDO se simt nedreptatiti de justitia din tara lor, asa incit spera ca isi vor gasi dreptatea macar la CEDO, in ultima instanta. Daca insasi CEDO ucide speranta aceea, e trist…

Din pacate, consider ca aceasta Curte Europeana a Drepturilor Omului va dezamagi tot mai mult si va colapsa in cele din urma, fiind sufocata de numarul crescind de dosare ce trebuie rezolvate de acelasi numar de judecatori. Semnele sint vizibile: se insista pe rezolvari amiabile sau declaratii unilaterale, se dau hotariri-pilot, lipsa de transparenta devine tot mai acuta, iar despagubirile devin tot mai mici, in timp ce durata solutionarii cererilor devine tot mai mare etc.

Si uite asa se mai distruge un mit…


[1] vezi articolul „Admiterea la INM – Radiografia unui concurs inechitabil”, publicat pe www.juridice.ro in 6 februarie 2012 si actualizat la 1 martie 2012
[2] vezi articolul d-lui Gheorghe Ionescu – „O cerere adresată CEDO şi răspunsul ei…”, publicat pe www.juridice.ro in 31-01-2013
[3] Pentru o informare mai ampla, a se vedea linkurile urmatoare: https://www.juridice.ro/248983/cedo-condamnarea-pirateriei-informatice.html
si
http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-117513#{„itemid”:[„001-117513”]}


Florin-Iulian HRIB

UPDATE, 5 aprilie 2013: Chiar de 1 aprilie 2013 (nu, nu e pacaleala, din pacate!), mama mea a primit de la CEDO o scrisoare halucinanta, fara niciun suport legal sau logic, in opinia mea, ceea ce m-a determinat sa completez articolul de mai sus cu alte bube ce destrama si mai tare mitul CEDO… Astfel:

5. Referentii nici nu se mai obosesc sa semneze scrisorile, asa cum o faceau in anii anteriori. Pe hirtia primita de maica-mea (ca si in scrisoarea primita de mine in 2013) apare doar o semnatura scanata, ceea ce demonstreaza ca referentii au ajuns sa foloseasca sabloane pentru a respinge pe banda rulanta sesizarile venite din Romania.

6. Constat ca, mai nou, la CEDO se resping cereri pe motiv ca depasesc 10 pagini. Iata ce raspuns a primit mama mea, citez: „Întrucât comunicarea dumneavoastră nu îndeplineşte cerinţele articolului 47 din regulamentul Curţii, sesizarea dumneavoastră nu poate fi examinată de către Curte şi nu este reţinută în vederea constituirii unui dosar. […]

Din cauza volumului foarte mare de muncă, grefa Curţii nu va putea răspunde scrisorilor nici apelurilor dumneavoastră telefonice cu referire la această cerere incompletă.”?!?!

Nu stiam ca judecatorii CEDO au devenit atit de impotenti. Eu credeam ca sint omnipotenti. Oameni buni, pina si o amarita de instanta interna dintr-o comuna prapadita iti acorda un termen pentru completarea cererii de chemare in judecata, daca lipseste ceva din cuprinsul ei. Or, CEDO nu numai ca nu arata ce anume lipseste din cerere, dar nu acorda nici macar un termen pentru completarea cererii, aruncind-o direct la gunoi!?

Ba mai mult, din cite am dedus eu, CEDO respinge mai nou cererile nu pentru ca ar fi incomplete, asa cum pretinde referentul A. Dăgăliţă (care a ajuns calaul cererilor familiei mele), ci pentru ca formularul de cerere este prea detaliat si nu are un rezumat atasat! Mentionez ca, pe linga raspunsul citat supra, in scrisoarea trimisa mamei mele a fost atasata o foaie ce reproduce continutul art. 47 din Regulamentul Curtii, cu doua note explicative de subsol, pe care le reproduc intocmai:
„¹ După cum a fost modificat în datele de 17 iunie, 8 iulie 2002, 11 decembrie 2007 şi 22 septembrie 2008. [evd art. 47 din Regulamentul Curtii, n.a.]
² Notă explicativă : În cazul în care o cerere depăşeşte 10 (zece) pagini (excluzând opis-ul documentelor), reclamantul trebuie să prezinte de asemenea un rezumat în conformitate cu articolul 11 al Intrucţiunii practice emise de Preşedintele Curţii despre Introducerea unei cereri la Curte.”

Insa o astfel de „instructiune practica” nu exista nici in Conventie, nici in art. 47 din Regulamentul Curtii si nici in vreun ghid practic emis de CEDO. In plus, pina in 2010 inclusiv, lipsa unui rezumat al cererii nu constituia – si nici nu poate sa constituie vreodata! – un impediment pentru examinarea cererii. Dovada incontestabila in acest sens o reprezinta insasi cererea trimisa de tatal meu vitreg in martie 2010, care avea exact acelasi numar de pagini, fara anexe, ca formularul de cerere al mamei mele; cu toate acestea, cererea lui a primit imediat numar de inregistrare, i-au fost trimise 10 etichete pentru corespondenta, apoi cererea i-a fost examinata de un complet format dintr-un judecator unic. Iar acest lucru constituie o alta discriminare flagranta, savirsita chiar de auto-intitulata aparatoare a egalitatii drepturilor omului in Europa! Instructiunea respectiva a presedintelui CEDO incalca nu doar textul Conventiei (in special art. 34), ci insusi spiritul ei, deoarece interzice accesul la o instanta de judecata internationala! O asemenea conduita decredibilizeaza institutia si devine extrem de periculoasa, intrucit poate determina statele – si mai ales instantele interne – sa adopte un comportament similar, ignorind toate hotaririle si recomandarile CEDO.

Culmea este ca, in aceeasi foaie atasata raspunsului trimis mamei mele, la punctul 5 scrie asa: „Data de introducere a cererii, în sensul articolului 35 parag. 1 al Convenţiei este considerată, ca regulă generală, data primei comunicări prin care reclamantul exprimă – fie şi în mod sumar – obiectul cererii sale, cu condiţia ca formularul de cerere completat în mod corespunzător să fie transmis în termenul-limită stabilit de Curte.”

Observati ironia situatiei? Prin scrisoarea aceasta, CEDO s-a umplut de ridicol, pur si simplu. Am citit destule spete cu puscariasi romani care purtau corespondenta cu CEDO aproape saptaminal ori lunar – vezi, de pilda, Cauza Silvestru Cotlet impotriva Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 422/19-V-2005) sau Cauza Petra contra Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 637/27.XII.1999). Pe deasupra, Romania a fost condamnata tocmai pentru faptul ca a impiedicat corespondenta puscariasilor cu CEDO. Acum, aceasta curte nu mai vrea nici sa raspunda la scrisori si nici sa acorde vreun termen pentru completarea cererilor?! Am ajuns sa fim tratati mai rau decit criminalii (pentru cine nu stie, ambii cetateni romani din cauzele susmentionate au fost condamnati pentru infractiunea de omor)! De fapt, CEDO a ajuns sa pretinda, prin referentii sai, ca nu mai are chef sa examineze cererile din Romania, chiar daca sint absolut complete. Or, asa ceva mi se pare incredibil si inadmisibil! Desi nu visam ca o sa spun asta vreodata, in acest moment am mai multa simpatie pentru Tribunalul Hunedoara, decit pentru CEDO. Cel putin, la Tribunalul Hunedoara mi-am gasit cit de cit dreptatea, pe cind la CEDO – deloc.

Florin-Iulian Hrib

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 31 de comentarii cu privire la articolul “Mitul CEDO se destramă. UPDATE”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Tocmai de aceea era un mit 🙂
    Cedo este o instanta care are o menire mai mult politica si de factor de presiune.
    Despre ECJ nici nu vorbesc, ECJ este o rusine. Mai ales modul de numire al tovarasilor care judeca la ECJ.

    • Ana Izabela IONITESCU spune:

      Daca au respins pana si o cerere in care victima a fost torturata crunt prin crima de genocid, cea ma abjecta crima impotriva umanitatii? ce sa mai zicem! din articol reiese ca ar fi devenit Curtea Incalcarii Drepturilor Omului!De ce Consiliul Europei nu se mai implica?

      • Razvan Nicolae MICUL spune:

        Dilema nu este complexa, confuzia dintre dreptate si iluzia existentei ei este deseori intalnita. CEDO are drept scop crearea iluziei ca exista dreptate superioara, nu garantarea ei efectiva. CEDO da exemple, nimic mai mult. Cazul dvs., ori cazul meu, nu conteaza, noi suntem irelevanti in the big picture.

  2. Andrei PAP spune:

    Daca avem in vedere hotararile pronuntate in ultima perioada in cauzele impotriva Romaniei putem spune ca in curand chiar dreptul de a sesiza Curtea va deveni unul teoretic si iluzoriu…

    Imi aduc aminte prima actiune la CEDO formulata prin 2010 in care invocasem practica neunitara, dupa aprox. 2 luni primesc confirmarea ca actiunea a fost inregistrata si mi se solicita sa ofer Curtii mai multe informatii, respectiv sa depun practica judiciara pentru a dovedi existenta jurisprudentei neunitare reclamate de mine.

    Prin 2011 insa dupa ce am formulat o alta actiune la CEDO, dupa o luna primesc un raspuns „sec” de genul: „intrucat nu ati oferit suficiente informatii, Curtea nu va putea examina cererea dvs. prin urmare dosarul va fi radiat de pe rol”, insa nu se preciza ce informatii au lipsit, ori ce alte informatii ar fi avut nevoie Curtea pentru a putea examina cererea

    Pentru a ma lamuri, iau si eu legatura cu o persoana „din interior” si imi spune ca stie despre dosar si ca a ajuns sau cel putin urmeaza sa ajunga „la gunoi” pentru ca dupa o scurta examinare asupra cererii s-a constatat ca aceasta nu cuprinde datele de contact (nr. de tel) ale recalamantului (desi erau trecute cele ale reprezentantului), ca nu a fost trecuta ocupatia/profesia reclamantului, ca starea de fapt se intindea pe mai mult de 10 pagini (desi speta era de o complexitate mare a.i. se impunea o expunere mai ampla, tocmai pentru a oferi Curtii suficiente inofrmatii), si primesc urmatoarele indicatii:

    1. cererea sa fie completata la absolut toate rubricile, incepand cu nume, prenume (SIC! – si in cazul reclamantilor persoane juridice, unde trecem denumirea, CUI-ul…sau exista un formular distinct !?) si continuand cu celelalte…
    2. starea de fapt sa nu se intinda pe mai mult de 10 pagini
    3. eventual, cererea sa fie scrisa in franceza/engleza.

    OK, la urmatoarele cereri urmez „indicatiile de redactare” primite din interior, dupa cateva luni, decizii de inadmisibilitate, evident nemotivate…

    Acum cred ca ar trebui sa intelegem vorbele unui clasic in viata, care isi permitea sa sfideze romanii, spunandu-le ca CEDO nu le garanteaza dreptul la fericire, de parca asta cautam noi la Strasbourg, fericirea, iar nu dreptatea pe care nu am gasit-o in instantele din RO.

    Oricat de incantat as fi de ceea ce reprezenta CEDO candva, in momentul de fata mi se pare cea mai mare dovada de naivitate intentia de a te adresa acestei instante, sperand ca ti se face dreptate.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Sa inteleg ca judecatorii CEDO strimba din nas daca o cerere depaseste 10 pagini, dar vor si au rabdare sa studieze SUTE DE PAGINI de spete interne ce dovedesc jurisprudenta contradictorie?! UAU! Acum inteleg de ce procurorul general al Romaniei a pierdut atita vreme sa-mi studieze memoriile privind jurisprudenta divergenta in domeniul pensiilor… Pai, numai Decizia Curtii de Apel Alba Iulia nr. 1428/2011 are 20 de pagini, iar Decizia nr. 2731/2012 a aceleiasi instante (prin care se contrazice total decizia anterioara in privinta actualizarii pensiei cu rata inflatiei si rata dobinzii legale) are 10 pagini. Ia inmultiti cu citeva zeci de decizii irevocabile provenind de la mai multe curti de apel si vedeti ce rezultat iese!

      Mi se pare de-a dreptul penibil ca un judecator CEDO sa invoce un asemenea pretext de respingere a cererilor.

      • Andrei PAP spune:

        Nu cred ca problema ar fi neaparat a judecatorilor CEDO.

        Sa nu uitam ca pana ajung cererile noastre sa fie examinate chiar si de camera cu judecator unic este cale lunga…

        Apoi, ganditi-va ca cererile noastre si celelalte inscrisuri trebuie traduse, or nu intamplator am fost indrumat ca macar actiunea introductiva sa o redactez intr-una din limbile oficiale ale Curtii si sa nu o mai scriu in lb. romana (chiar daca nu este interzis acest aspect) 😉

        Trebuie sa mai precizez ca in momentul in care am primit acel raspuns cum ca dosarul va fi radiat de pe rol intrucat nu as fi oferit suficiente informatii Curtii pentru a putea examina cererea mea, in adresa respectiva nici macar nu se facea referire ca cererea ar fi fost examinata de judecatorul unic…

        Sesizati contradictia !? …prin adresa in cauza eram instiintat ca motivul radierii dosarului este insuficienta informatiilor, iar la telefon, „neoficial”, o persoana care se ocupa cu examinarea prealabila a cereriloe venite din RO, ma instiinta ca de fapt motivul radierii consta in faptul ca as fi oferit prea multe informatii, respectiv ca am depasit cele 10 pagini pe care am expus starea de fapt, cu 3-4 pagini + inca 7-8 pagini, motivarea in drept.

        In opnia mea, ce se intampla in ultima perioada este doar o aplicare stricta a unor dispozitii din regulamentul Curtii fara a se mai tine cont de spiritul dispozitiilor din Conventie, aspect de natura a descuraja in final particularii sa se mai adreseze acestei instante

        …pana la urma, nu cred ca va fi nimeni afectat daca se va reduce nr. petitionarilor, dimpotriva, mai putin de lucru pentru personalul roman, mai putin de judecat, mai putine condamnari impotriva RO, deci numai avantaje.

        Si daca tot discutam de conditiile pe care trebuie sa le intruneasca o cerere, daca studiem jurisprudenta CEDO vom gasi spete, daca imi aduc aminte chiar si cauze c. Romaniei, in care persoane private de libertate au adresat Curtii simple reclamatii, scrise olograf, desi in cazul lor situatia era justificata, intrucat conducerea locurilor de detinere refuzau sa le puna la dispozitie formulare, hartie si instrumente de scris, chiar le era interzis sa ia legatura cu un avocat s.a.m.d, cauze in care in final s-au pronuntat condamnari… deci se poate si fara formalism excesiv.

        Si ca sa inchei intr-o nota ironica, cu permisiunea dvs., va spun ca atat de receptive sunt unele instante la practica CEDO incat anumiti judecatori au ajuns sa se planga in sedinta publica (caz petrecut la Jud. Resita-sedinta din 22.10.2012) sau sa ironizeze partile pentru faptul ca actiunile introductive au 12 pag. sau mai mult, de s-au revoltat justitiabilii in sala, atragandu-i atentia judecatorului ca atata timp cat se afla la instanta nu ar trebui sa aiba alta ocupatie decat sa le citeasca inscrisurile de la dosar si sa judece corect…evident, care si-a(u) permis una ca asta a(u) fost indepartat(i) din sala si au avut noroc sa nu fie si amendati.

        Si un al doilea caz, care pe mine unul m-a oripilat, a fost o discutie intre doi fosti colegi de facultate, actualmente unul judecator si unul avocat, in care primul ii spunea cu foarte mare seriozitate celui de-al doilea: „incearca sa nu-ti mai expui argumentele pe multe pagini ca n-am nervi sa citesc ce ai scris acolo”… Din pacate, cam asa sta treaba!

        Interventia mea pe acest subiect se incheie aici.

        Toate cele bune!

  3. Petru HOBINCU spune:

    Din pacate subscriu „mitologiei” de mai sus. Am propria cerere 45348/06 si doua scrisori ca mi s-a inregistrat cererea in 2006 si in 2008…de atunci pauza. Nici macar nu am gasit-o pe vreo lista online pe undeva, cineva tine cafeaua pe ea sau un cactus mai degraba)))

    Apropo de misterele CEDO, am avut clienti care spuneau ca niste avocati din Bruxelles le facilitau celeritatea la CEDO prin proceduri legale; am zis ca nu e adevarat, ce mai e si asta….dar pe HUDOC vezi o gramada de solutionari intre perioada 2006-2013, adica incepand cu cererea mea……asa cum si autorul de mai sus demonstreaza foarte clar.

    In privinta despagubirilor mai ales la condamnarile penale gen eroare sau abuz, sunt de mult timp derizorii….da…un alt lucru de neinteles. Probabil ca dauna morala cu destinatar estic, trebuie sa fie mai mica, pentru ca oricum, nici etica noastra culturala nu e una occidentala.

  4. Florin RADU spune:

    cedo condamna statele pt durata mare a proceselor la instantele nationale, dar la cedo solutionarea cererii dureaza 10 ani;
    cedo condamna statele pt formalism excesiv, dar cedo respinge cereri pt ca nu sunt insotite de un rezumat sau pt ca nu e scris nr de telefon al reclamantului;
    cedo condamna statele pt ca organele lor judiciare nu isi motiveaza (corespunzator) hotararile, dar cedo respinge cereri fara sa le motiveze;
    cedo condamna statele pt diverse deficiente de transparenta institutionala, dar cedo nu are un portal cu dosarele inregistrate, stadiul in care se afla si solutia data.
    sa continuam ?! …
    ps: acum vreo trei ani, o d-na judecator spunea textual, in sedinta pulica: „domnu’ avocat, da’ ceva cu privire la legislatia romaneasca aveti sa ne spuneti? ca la cedo vad ca va pricepeti…”.
    am detestat-o atunci, am zis in gandul meu ca e neprofesionista. acum, ii dau dreptate.
    ea era lamurita de cedo inca de atunci. eu, doar de vreun an …

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      In 2007, cind lucram la primaria Hunedoara, am tinut locul unei colege intr-o sedinta de civil de pe rolul tribunalului HD. Presedinta completului i-a luat in zeflemea pe mai multi avocati si justitiabili, spunindu-le ca n-au decit sa mearga la CEDO, daca nu le convine ce face dinsa in dosarele lor! La un moment dat, instanta a luat o pauza, iar presedinta a iesit din sala pe linga mine, pasind tantos-triumfatoare, ca un „veritabil” Napoleon Bonaparte, de la „inaltimea” ei de sub un metru jumate (pe tocuri). Comicaria a fost maxima…

      Lasind gluma la o parte, sint convins ca multi judecatori si procurori romani se bucura ca justitiabilii primesc flit de la CEDO, fiindca astfel nu mai exista motive de regres in multe dosare facute harcea-parcea de magistratii romani.

      Oricum, nu se poate nega utilitatea CEDO. In urma condamnarilor primite, Romania si-a imbunatatit semnificativ legislatia, autoritatile executive si-au mai rarit abuzurile, instantele judecatoresti au apelat tot mai des la jurisprudenta CEDO, care a devenit materie obligatorie la concursuri de admitere in magistratura, unii cetateni au primit despagubiri importante (mai ales in perioada de boom imobiliar) pt. proprietatile confiscate de comunisti etc.

  5. Gheorghe IONESCU spune:

    Din păcate, nu pot fi decât intru totul de acord cu autorul articolului.Semnalam încă din ianuarie 2013, prin articolul citat, ÎNCĂLCAREA LEGII -pentru că altfel nu poate fi numită nemotivarea deciziei de inadmisiblitate la care am făcut trimitere în acel articol !Şi mai ales de către cine – de cei pe care îi consideram veritabili zei ai dreptăţii !
    Dezamăgirea profundă pe care o resimt provine din faptul că, tot în 2012, am primit o altă decizie de inadmisibilitate, în aceleaşi condiţii de nemotivare şi de „celeritate”,într-un caz referitor la care, chiar acum câteva zile, îi cerusem permisiunea d-lui Săvescu de a i-l înainta spre publicare.
    Voiam să trec şi acest caz – printre atâtea altele – la ceea ce parcă Sadoveanu numea „dureri înăbuşite”-soluţii judecătoreşti în care albul e făcut negru şi negrul e făcut alb !
    Recentele evenimente de la Tribunalul Bucureşti (soluţia aparţine unui complet de recurs civil al acestei instanţe )m-au determinat însă să-mi schimb optica şi să-l scot la lumină – deşi soluţia datează de la finele lui 2011.
    Începând cu săptămâna viitoare voi încerca să public – cu permisiunea coordonatorilor site-ului – documente referitoare la date esenţiale ale speţei, derulată la fond la Jud. Buftea, iar apoi la Trib Bucureşti.Apoi, cererea adresată CEDO şi răspunsul la care făceam referire mai sus.
    …Cineva îmi vorbea despre faptul că în ochii CEDO am fi un fel de lume a treia a Europei;de ce să mai motiveze hotărârile şi pentru cei coborâţi de curând din copaci ?

  6. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    o cerere nu se respinge pentru că are peste 10 pagini. o CERERE nu se REȚINE pentru că deși are peste 10 pagini nu este însoțită de REZUMATUL aferent. respectiv, puteți să aveți o cerere care are 100 DE PAGINI și care vă va fi acceptată, adică reținută spre constituirea unui dosar, dacă binevoiți să atașați și un rezumat de 2 pagini ( în plus, față de cerere și anexe)

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Stimata d-na, se pare ca nu ati citit cu atentie ce am scris eu si, mai ales, ce a scris referentul A. Dagalita: CEDO pretinde ca este incompleta cererea mamei mele, insa nu spune ce anume lipseste din formular. De fapt, cererea este prea bine completata, doar ca referentii si judecatorii CEDO nu (mai) au chef sa examineze cererile prea detaliate. Eu am dedus ca, in realitate, cererea COMPLETA a reclamantei nu va fi retinuta spre examinare din cauza ca lipseste un rezumat al cererii.

      Acum ma intreb logic: cite pagini trebuie sa aiba acel rezumat si ce fel de fonturi sau corp de litera prefera CEDO? Una e sa redactezi un text cu Arial nr. 10, alta e sa formatezi acelasi text cu Times New Roman nr. 12 si cu totul altceva sa-l scrii olograf?! Daca o cerere trebuie sa aiba cel mult 10 pagini, rezulta ca suma capitolelor II (expunerea faptelor) si III (expunerea violarilor si motivarea lor in drept) trebuie sa fie de maximum 4 pagini, fiindca primele doua pagini si ultimele patru pagini din formular sint prestabilite. Eu as „binevoi” sa rezum cele 3 dosare de pensie ale mamei mele in 3 pagini de fapte, plus inca o pagina de argumente si alta pt. obiectul cererii, desi nu se mai intelege nimic din speta. Dar, din pacate, insasi CEDO nu a „binevoit” sa arate ce lipseste din cerere si nici sa acorde un termen pt. completarea lipsei. Ba mai mult, CEDO afirma explicit ca nu va mai raspunde la nicio alta scrisoare referitoare la asa-zisa „cerere incompleta”. Prin urmare, degeaba trimit acel rezumat, daca nu mai primesc niciun raspuns de la CEDO. Rezulta ca asa-zisa „cerere incompleta” va ajunge la gunoi. Q.e.d.

      Mai precizez ca, in afara formulelor introductive si de incheiere, raspunsul CEDO din 1 aprilie 2013 contine doar 3 fraze, din care am reprodus fidel pe prima si pe ultima dintre ele (am vrut sa postez pe site tot raspunsul scanat, dar nu am stiut cum s-o fac). A doua fraza din raspuns face trimitere la instructiunile de pe site-ul CEDO „referitoare la procedura de urmat pentru introducerea unei cereri care să îndeplinească toate condiţiile de formă”. OK, merg din nou la adresa respectiva, asa cum am facut si in 2008, si in 2010; numai ca, surpriza!, nu gasesc ABSOLUT NIMIC referitor la dimensiunea de max. 10 pagini a cererii sau la rezumat ori la „instructiunea practica”. Sint aceleasi instructiuni ca in 2008 sau 2010, citez: „Nota în atenţia persoanelor ce doresc să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului 16. La primirea primei dumneavoastră scrisori sau a formularului de cerere, grefa Curţii vă va răspunde informându-vă de deschiderea în numele dumneavoastră a unui dosar al cărui număr trebuie menţionat în orice corespondenţă ulterioară şi vă va trimite un set de coduri de bare pe care să îl utilizaţi în corespondenţa dumneavoastră viitoare cu grefa Curţii.” E inutil sa mentionez ca mama mea nu a primit nicio eticheta cu cod de bare pt. o corespondenta ulterioara…

      De asemenea, citez continutul art. 34 din Conventie: „Curtea poate fi sesizată, printr-o cerere, de orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau grup de particulari care se pretind victime ale unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al acestui drept.”

      Trageti dvs. concluzia!

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        dacă mi-ați citi articolul, ați găsi răspunsul.
        1. dosarul se deschide doar după ce binevoiți să trimiteți acel scurt rezumat + cererea (nu SEPARAT).
        2. expunerea situației de fapt nu are rost să o faceți. CEDO respectă expunerea situației de fapt care se regăsește și în hotărârile instanței interne – decizii ce sunt atașate la cererea propriu-zisă și care constituie anexa ei ( deci nu intră în cele 10 pagini).
        3. în toate competițiile de drept la care am participat, pledoaria scrisă ne-a fost limitată la maxim 10 pagini, inclusiv situația de fapt. Chiar nu se poate înțelege faptul că cererea depusă la CEDO nu trebuie să aibă același cuprins cu cererea de chemare în judecată?
        4. aveți ulterior posibilitatea să depuneți observații scrise ca răspuns la observațiile Guvernului României + pledoarie orală (atunci când este cazul).
        5. veți primi răspuns de la CEDO doar dacă trimiteți iar cererea împreună cu rezumatul (NU SEPARAT) însă de data aceasta de la judecătorul-unic deoarece mai mult ca sigur ați depășit termenul – va fi acea decizie de inadmisibilitate vădită

        Îmi pare rău pentru mama dumneavoastră.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Chiar am citit cu atentie replica dvs. la articolul meu; am si comentat-o, nu-i asa? Marturisesc insa ca habar n-aveam de „regula” celor 10 pagini pt. cerere. Am aflat prima data de ea din comentariile d-lui Andrei Pap (v. supra), apoi am vazut detalii despre ea in articolul d-voastra. Din pacate, deja expediasem de citeva saptamini cererea maica-mii, tocmai pt. a ma incadra in termenul de 6 luni, aplicabil – teoretic – in al 2-lea dosar de pensie al mamei mele; practic, chiar si in acest dosar, la fel ca in primul, exista o situatie continua de nerespectare a unei decizii irevocabile, deci pot sesiza CEDO oricind, atita vreme cit autoritatile romane nu executa hotaririle instantelor interne. Daca stiam de regula aceea prapadita, credeti ca nu as fi respectat-o (doar era in interesul nostru)?!

          De aceea incerc sa subliniez evidenta: CEDO nu informeaza nicaieri oficial despre acea „regula”, adoptind de vreo 2 ani incoace o conduita total netransparenta, insidioasa si incorecta fata de cetatenii romani (nu vorbesc despre alte natii, fiindca nu stiu daca si francezii sau nemtii, de pilda, primesc acelasi tratament din partea CEDO). Cert este ca pina in 2010 nu exista „regula” celor 10 pagini, asa-zisa regula neavind niciun fundament juridic sau logic.

          Pe deasupra, in raspunsul trimis maica-mii, chiar CEDO recunoaste ca a fost sesizata. Or, potrivit art. 34 din Conventie, CEDO era obligata sa inregistreze si sa solutioneze cererea prin care am sesizat-o, dovada irefutabila in acest sens fiind chiar instructiunile oficiale de pe site-ul curtii, mai sus-aratate. Iar afirmatia referentului CEDO ca sesizarea mamei mele ar fi o „cerere incompleta” reprezinta – nu ma feresc s-o spun – o MINCIUNA SFRUNTATA!

          Pe scurt, nimeni – nici macar CEDO – nu isi poate invoca in aparare propria turpitudine.

          Culmea e ca insasi CEDO a ajuns sa impiedice „exerciţiul eficace al acestui drept” de sesizare (sic!). Pacat. Dezamagirea este cu atit mai mare, cu cit asteptarile mele erau mai mari decit se poate descrie vreodata in cuvinte…

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            eu am aflat de ea dupa ce am fost apelata de un avocat sa-i explic ce nu a mers cu cererea lui la CEDO. Stiti cat mi-a luat? 5 minute.
            Chiar imi pare rau ca nu ati verificat. Regulamentul este clar in aceasta privinta. Si pagina Curtii de asemenea. e acolo langa regulament. adica daca dati click sa cititi regulament va sar in ochi si instructiunile practice. Puteti, evident, recomanda CEDO sa puna un banner cu acest aspect. Insa sa reactionati cu astfel de articole … eu nu consider echitabil.
            Cu stima,
            Mihaela

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Multumesc pt. feedback, d-na M. M. Babel. Polemica noastra inceteaza aici. Sper ca nu-mi desconsiderati (si) dreptul la opinie. Asta ar fi cu adevarat inechitabil. Va asigur ca toate deficientele CEDO descrise mai sus au fost constatate personal si au fost reproduse cu acuratete si franchete. M-as bucura sa nu va numarati printre acele femei care pretind ca prefera barbatii sinceri, dar, in fapt, ii ocolesc cu precadere. Dvs. puteti continua sa va convingeti singura cit de minunata, superba, mareata, sublima, infailibila, desavirsita, perfecta etc. este aceasta CEDO, dar eu am ajuns la o alta concluzie. Teoria e frumoasa, dar practica…

  7. Florin RADU spune:

    mie mi s-a respins ca inadmisiblia o cerere in care reclamantul a fost tinut in arest cateva zile peste durata mandatului. e bine, nu ?!

  8. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Doriți ca CEDO să pedepsească statul pentru că nu respectă regulile impuse prin Convenție … dar în același timp, când îi cereți acest lucru, nu respectați regulile impuse de CEDO. găsesc acest aspect paradoxal.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      In dec. 2011, conform raportului anual emis de CEDO, erau in curs de solutionare peste 12 mii de cereri venite din Romania. In dec. 2012, erau „doar” vreo opt mii. Desi a scazut nr. cererilor cu aprox. o treime, paradoxal (sic!), referentii CEDO se pling de volumul foarte mare de munca. As vrea sa am si eu salariul unui referent de la CEDO (nu mai vorbesc de salariul unui grefier sau judecator al CEDO), care depaseste cu mult salariul unui judecator roman de tribunal.

      Pe de-alta parte, daca actualmente CEDO „nu poate” sa examineze – fara un rezumat – cererile ce depasesc 10 pagini, desi pina in 2010 inclusiv nu se impiedica de acest obstacol, mi se pare normal sa avertizeze cetatenii despre impedimentul respectiv. Or, v-am explicat deja ca nici in Conventie, nici in regulamentul Curtii, nici in ghidul CEDO, nici pe site-ul CEDO nu exista un astfel de avertisment despre obstacolul celor 10 pagini, ce constituie un adevarat „fine de neprimire”, ca sa citez chiar din jurisprudenta CEDO.

      Stiti cu ce se poate compara „instructiunea practica” a presedintelui CEDO? Cu Ordinul nr. 340/2001 al ministrului muncii, emis pt. aplicarea Legii 19/2000 si perpetuat de orice roman ajuns in functia respectiva, indiferent de culoarea politica. Ordinul cu pricina a incalcat atit litera, cit si spiritul legii pensiilor, permitind astfel tuturor caselor de pensii si foarte multor instante de judecata sa nesocoteasca drepturile fundamentale de pensie ale citorva milioane de cetateni romani, printre care si parintii mei. Din pacate, pt. tatal meu vitreg am pierdut toate procesele, inclusiv la CEDO. Din fericire, pt. mama mea am reusit sa determin autoritatile sa initieze un RIL, soldat cu Decizia de indrumare a ICCJ nr. 4/04.04.2011, apoi am reusit sa conving tribunalul HD si curtea de apel Alba Iulia sa-i recunoasca maica-mii drepturile constitutionale si legale de pensie. Chiar si-asa, reprezentantii executivului (casa locala si casa judeteana de pensii, CNPP, ministerul muncii, ministerul justitiei, avocatul poporului si, in fine, guvernul roman) au ignorat toate hotaririle judecatoresti obtinute, refuzind vehement si sistematic sa recunoasca drepturile mamei mele. Va dati seama ca epopeea asta – intinsa pe parcursul a trei ani si tot atitea dosare de pensie diferite – nu poate fi „rezumata” in doua-trei pagini, pt. ca se pierde esentialul. Totusi, repet, as face acel rezumat, daca si CEDO mi-ar cere oficial acest lucru. Sint convins ca exista destui juristi care habar n-aveau de regula celor 10 pagini sau a rezumatului. Si cineva trebuie sa-i informeze despre asta, din moment ce domnii de la CEDO nu se obosesc sa o faca. Poate ca in urma articolelor noastre romanii nu vor mai comite „greseala” mea.

      Oricum, reprezentantii CEDO au dat dovada de aceeasi ipocrizie pe care o imbratiseaza toti politicienii nostri si unii magistrati din virful ierarhiei judiciare (de pilda, V.C. Danilet, D. M. Morar, O. S. Haineala, L.D. Stanciu etc.), adica la TV si pe hirtie sau pe internet spun/scriu povesti frumoase pt. adormit copiii, dar in culise adopta un comportament contrar principiilor enuntate demagogic.

      • ANONIM spune:

        Ia uitati aici:
        http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/9F0B9646-3806-4814-A7CF-345304DCCDB2/0/ENG_INSTRUCTION_PRATIQUE_Introduction_instance.pdf

        Documentul e relativ usor de gasit, contine 2 pagini si include si cerinta legata de cele 10 pagini. Are timestamp de 2010-10-26.

        Ce era asa de greu?

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Va scapa esentialul, d-le/d-na ANONIM/A. Insusi referentul CEDO a indicat expres aceasta adresa: http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Applicants/Apply+to+the+Court/Application+pack/

          Tot in sectiunea respectiva – cea mai importanta pt. aplicanti, de altfel – am cautat si in 2008 si in 2010, cind am studiat cea mai mare parte din site-ul CEDO. Nici in 2008, nici in 2010 nu am gasit vreo referire la „regula” celor 10 pagini, care, tin sa subliniez din nou, nu are niciun fundament juridic sau logic. De asemenea, in ultimele doua rapoarte anuale ale CEDO si in ultimele doua ghiduri ale CEDO nu am vazut vreo informatie despre „regula” buclucasa. Evident, nici in Conventie, nici in Regulamentul CEDO nu apare acea „regula”. Oare de ce?

          Prin urmare, de unde era sa ghicesc ca, intre timp, presedintele CEDO a emis o instructiune ce incalca realmente textul si spiritul Conventiei?! Chiar credeti ca un om normal citeste tot ce e scris pe site-ul CEDO? Dvs. stiti tot ce e publicat pe JURIDICE.ro? Sincer, ma indoiesc.

          In plus, nu stiu cum ati intrat dvs., d-le/d-na ANONIM/A, pe pagina indicata (http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/), fiindca mie imi spune asa cind incerc sa refac traseul pe unde ati ajuns la instructiunea cu pricina, citez: „Council of Europe
          Conseil de l’Europe

          ** Accès refusé **
          Vous n’avez pas accès à la page demandée.

          ——————————————————

          ** Forbidden **
          You do not have access to the requested page.

          Council of Europe
          Conseil de l’Europe”

          Sau, cind merg pe firul linkului inainte si inapoi, imi zice asa, citez: „Council of Europe
          Conseil de l’Europe

          ** Page Non trouvée **
          La page Web ne peut être trouvée.”

          ——————————————

          ** Page Not Found **
          The webpage cannot be found

          Council of Europe
          Conseil de l’Europe”

          Sa inteleg ca sinteti o persoana din interior, care detine parole de acces la secretele CEDO?

          Asadar, ramine valabil tot ce am scris eu in articol si in comentariile aferente.

  9. Florin-Iulian HRIB spune:

    Ca sa nu mor prost, vorba romanului, am luat la puricat site-ul CEDO si am descoperit imediat ca „Instructiunea practica” este publicata (doar in franceza si engleza) chiar deasupra sectiunii „Application pack”, la rubrica „Lodging an application”. Tot acolo e postat si articolul 47 din Regulament, impreuna cu cele doua note de subsol, traduse in limba romana, exact asa cum a primit mama mea in scrisoarea de la CEDO. Pentru detalii, v. link:
    http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Applicants/Apply+to+the+Court/Lodging+an+application/

    Oricum, asta nu scuza cu nimic conduita CEDO, despre care imi mentin parerea, intocmai cum am scris in articol si in comentariile de mai sus. Ramin astfel citeva intrebari mari si late:
    1. De ce nu inregistreaza CEDO o cerere care depaseste 10 pagini, chiar daca n-are atasat un rezumat?
    2. De ce spune CEDO ca o cerere este incompleta, fara sa arate ce anume lipseste din cerere, mai ales cind aceasta este prea completa pt. gustul CEDO?
    3. De ce nu acorda CEDO un termen pt. complinirea lipsei?
    4. De ce presedintele CEDO a adaugat la art. 47 din Regulament, stiind ca pina in 2010 erau inregistrate si analizate toate cererile ce depaseau 10 pagini? Chiar in nota 2 de subsol la „instructiunea practica” scrie, citez: „²• This practice direction supplements Rules 45 and 47.”

    Asa ca, aviz amatorilor: sa nu mai repetati „greseala” mea de a nu fi ghicit ca presedintele CEDO a inventat regula celor 10 pagini. Nimeni nu se naste invatat. De altfel, insasi d-na M.M. Babel a recunoscut finalmente ca a aflat despre regula buclucasa abia dupa ce a intrebat-o un avocat.

    Si cu asta, basta!

  10. Florin-Iulian HRIB spune:

    Daca veti accesa linkul urmator: https://www.juridice.ro/271097/hotararea-marii-camere-a-cedo-din-cauza-sindicatul-pastorul-cel-bun-impotriva-romaniei.html , veti afla inca un argument ca mitul CEDO se destrama…

    Mai exact, Marea Camera a CEDO a contrazis (si desfiintat) o hotarire a unei Camere a CEDO, pronuntata in cauza Sindicatul „Pastorul cel bun” contra Romaniei. Din pacate, acest fapt nu constituie o exceptie. Mai vazusem in urma cu ceva ani un caz similar, in care o Camera a CEDO a dat un verdict, iar ulterior Marea Camera l-a contrazis: evd cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei. Diferenta dintre cele doua spete consta doar in rezultatul final; astfel, in prima speta, CEDO a condamnat Romania, pt. ca mai apoi sa decida ca statul nostru a respectat Conventia, pe cind in cealalta speta – in care a fost implicat actualul primar al Constantei –, CEDO a respins initial actiunea, insa ulterior a constatat incalcarea Conventiei de catre autoritatile din Romania.

    Acum ginditi-va ca, mai nou, cererile sint analizate de un singur judecator al CEDO. Daca 7 (SAPTE!) judecatori pot da o hotarire gresita, cum credeti ca sint privite deciziile de inadmisibilitate pronuntate de completele de judecator unic, decizii care nu pot fi atacate deloc?!

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      revirimentele jurisprudențiale nu înseamnă că hotărârile CEDO anterioare au fost greșite.
      Cu stimă,

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        dar pot să recunosc necesitatea negocierii unei dispoziții care să nu permită, în cazul verificării unei hotărâri a unei Camere, „achitarea” statului de către Marea Cameră. Altfel spus, recursul ar trebui să fie admis doar dacă este în favoarea aplicantului.Dar statele nu cred că vor negocia vreodată o astfel de dispoziție.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Atentie! Pronuntarea unor solutii diferite in aceeasi speta nu inseamna „reviriment jurisprudential”. In cele doua cauze amintite s-au dat solutii diametral opuse, la intervale scurte de timp, pe baza acelorasi fapte si in temeiul acelorasi prevederi conventionale, dar de catre judecatori diferiti. E ca si cum o parte ataca o hotarire interna de prima instanta si i se admite apelul/recursul/etc.; or, asta nu inseamna ca s-a schimbat jurisprudenta, ci ca UNII JUDECATORI AU GRESIT (din prostie, incompetenta, neglijenta sau rea-credinta)! Observati, va rog, ca nu am precizat care judecatori au gresit, fiindca de multe ori „jocurile se fac” in ultima instanta, cind nu se mai poate ataca nimic…

          Cit despre propunerea dvs., mi se pare inechitabila, deoarece neaga egalitatea partilor. Oricum, ar fi lipsita de interes pt. state. Nici eu nu sint specializat in domeniu si nici avocat nu sint, dar macar atita lucru pot sa afirm: ceva e putred la CEDO! Daca d-na Motoc de la CCR ajunge sa reprezinte Romania acolo, eu unul chiar ca nu mai am nicio indoiala ca mitul CEDO se destrama…

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            A existat o mică neînțelegere cu ce a zis în decizie Tribunalul Dolj. De aici a pornit întregul conflict între ce a decis Camera și ce a decis Marea Cameră. Adică o neînțelegere cu privire la fapte. Și da, în acest caz nu e un reviriment jurisprudențial cum greșit m-am grăbit să menționez.
            În ceea ce privește egalitatea între stat și aplicantul-justițiabil comiteți, din punctul meu de vedere, o eroare din moment ce doar justițiabilul poate să trimită în judecată și nu și invers. Iar scopul mecanismului este de protectie a drepturilor fundamentale. Daca o camera a crezut ca acestora li s-a adus atingere, la fel cum, de exemplu, Tribunalul Dolj ca instanta de ultim grad ar fi putut horari in baza art. 11 din Conventie ca da, intr-adevar, trebuie inregistrata acea asociatie. Atunci statul ce ar mai fi putut face? Nu ar mai fi putut face nimic. Cu atat mai mult nu ar trebui statul sa mai poata sa faca ceva in detrimentul justitiabilului daca o Camera CEDO s-ar afla in eroare in sensul ca ba se incalca un drept, ba nu.

  11. Florin-Iulian HRIB spune:

    Traiasca cenzura! Hip-hip-ura (dar eu am captura de ieri de pe juridice.ro…)! Desi m-am exprimat absolut decent, mi-ati sters ultimul comentariu, dupa ce l-ati publicat initial. Poate de-aia numerosii juristi (unii chiar judecatori) care postau pe acest site au incetat sa mai comenteze/scrie aici. E trist si jenant, fiindca au murit mii de oameni in decembrie 1989 tocmai pentru ca libertatea de exprimare sa renasca. Dar daca si CEDO a ajuns sa ignore(ze) drepturile fundamentale ale omului, ce pretentii sa mai am de la juridice.ro…

  12. Florin-Iulian HRIB spune:

    Multumesc d-nei I. Motoc ca a confirmat direct de la sursa ceea ce am scris in articolul de mai sus, recte CEDO nu isi motiveaza deciziile de inadmisibilitate pronuntate de judecatorii unici, citez: „Iulia Motoc: Este o întrebare frecventă. Și răspunsul este cunoscut. CEDO a devenit ”victimă a propriului succes”, având pe rol, după anii 1990, un număr foarte mare de cazuri pe care nu avea capacitatea să le soluționeze. După adoptarea Protocolului 14, introducerea filtrajului, a cazurilor de inadmisibilitate judecate de un singur judecător, numărul cazurilor a scăzut considerabil. Dezavantajul este că deciziile de inadmisibilitate a unui singur judecător nu sunt motivate astăzi.” – v. link: https://www.juridice.ro/357885/iulia-motoc-citarea-unei-decizii-cedo-nu-este-o-garantie-pentru-o-decizie-justa.html

    Totodata, multumesc d-nei Motoc ca a transat disputa dintre subsemnat si o alta doamna respectabila, M.M. Babel, in privinta acestei chestiuni – v. link: https://www.juridice.ro/241676/o-cerere-adresata-cedo-si-raspunsul-ei.html

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate