ICCJ. Când se justifică restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale ori a actului de sesizare
27 martie 2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în condiţiile în care rechizitoriul îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen., nu se poate dispune restituirea cauzei procurorului în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen. pentru refacerea actului de sesizare. De asemenea, dacă instanţa nu constată incidenţa unuia dintre cazurile de nulitate absolută expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 332 C. proc. pen., nu se justifică restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale. În speţă, Înalta Curte a reţinut că prezentarea generică a faptelor, justificată de existenţa unui mod de operare comun, urmată de prezentarea faptelor imputate în concret fiecărui inculpat în cuprinsul rechizitoriului, modul de calcul al sumelor supuse confiscării, redarea în cuprinsul rechizitoriului a transcrierilor înregistrărilor convorbirilor în mediul ambiental, precum şi întocmirea şi semnarea rechizitoriului de către mai mulţi procurori nu constituie motive de restituire a dosarului pentru refacerea actului de sesizare. Înalta Curte a mai reţinut că, în cazul infracţiunii de luare de mită, neidentificarea persoanelor care au dat mită sau alte foloase inculpaţilor trimişi în judecată, eventuala nelegalitate a unor acte premergătoare sau a unor mijloace de probă nu pot conduce la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, aceste aspecte urmând a fi analizate la judecarea cauzei pe fond. (Decizia nr. 3827 din data de 21 noiembrie 2012 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect infracţiunea de luare de mită)
