Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
Print Friendly, PDF & Email

Factura simplificată
28.03.2013 | Adriana SIMION


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Noutate

Începând din 1 ianuarie 2013 avem reglementări noi în ceea ce priveşte modalitatea de facturare în sistem simplificat. În ce măsură pot fi aplicabile şi cât de mult ne uşurează munca aceste reglementări?

1. Definiția facturii

Facturile sunt considerate documente sau mesaje pe suport hârtie ori în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condiţiile stabilite de lege.

Orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură.

2. Conținutul unei facturi simplificate

Facturile emise în sistem simplificat trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;
e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

Se observă că bonurile fiscale au acelaşi conţinut ca şi aceste facturi simplificate. Firesc, se pune întrebarea dacă aceste bonuri fiscale pot fi considerate facturi simplificate, cu consecința că am putea deduce TVA aferentă acestora. Deși răspunsul pozitiv pare clar și logic, totuși chestiunea are o miza prea importantă ca să o tranșăm prin deducții și supoziții logice. Avem nevoie de o reglementare clară și explicită în ceea ce privește intenția reală a legiuitorului; din păcate, nici normele metodologice nu ne aduc mai multe lămuriri.

3. Condiții de emitere a facturilor simplificate

Prima modalitate

Persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi, precum şi persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii, pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situaţii:
a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro;
b) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, adică în cazul modificării unei facturi.

A doua modalitate

În urma consultării Comitetului TVA se poate aproba emiterea de facturi simplificate în următoarele cazuri:
a) valoarea facturii, inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro; sau
b) în cazul în care practica administrativă ori comercială din sectorul de activitate implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor face/fac ca emiterea facturilor obişnuite să fie extrem de dificilă.

În vederea emiterii de facturi conform acestei modalităţi, Direcţia de legislaţie în domeniul TVA din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, la solicitarea persoanelor impozabile interesate sau din oficiu, va consulta Comitetul TVA.

Persoanele impozabile interesate care solicită consultarea Comitetului TVA pentru emiterea de facturi simplificate conform acestei modalităţi trebuie să prezinte Direcţiei de legislaţie în domeniul TVA motivaţia solicitării emiterii de facturi simplificate. Din motivaţia prezentată trebuie să rezulte motivele obiective pentru care nu este posibilă emiterea facturilor obişnuite. Direcţia de legislaţie în domeniul TVA va analiza dacă există motive obiective pentru care se solicită emiterea de facturi simplificate. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile minimale prevăzute de lege şi/sau se constată că nu există motive obiective pentru solicitare, aceste informaţii se comunică solicitantului. Solicitările avizate favorabil de Direcţia de legislaţie în domeniul TVA se transmit în vederea consultării Comitetului TVA, conform prevederilor Directivei 112. Ulterior consultării Comitetului TVA, ministrul finanţelor publice va emite un ordin prin care va aproba, după caz, fie emiterea de facturi simplificate cu valori între 100 euro şi 400 euro, fie emiterea de facturi simplificate în cazul în care practica administrativă ori comercială nu permit emiterea de facturi obişnuite.

Desigur, după cum se poate observa, această a doua modalitate de emitere de facturi simplificate este una mai mult teoretică; procedura este greoaie, iar organele fiscale implicate sunt, ca de obicei, conservatoare și reticente; rămâne destul de îndoielnică eficiența ei practică.

4. Operaţiuni pentru care nu se pot emite facturi simplificate

Facturarea simplificată nu se aplică în următoarele cazuri:
a) pentru vânzările la distanţă;
b) pentru livrările intracomunitare de bunuri;
c) pentru livrările de bunuri ori prestările de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru, iar persoana obligată la plata TVA este beneficiarul din acel stat membru.

5. Cursul de schimb pentru facturile simplificate

Cursul de schimb care se aplică pentru calculul plafonului de 100 euro, respectiv 400 euro, este cursul valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, adică:

  • ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României; sau
  • ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană; sau
  • cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările.

În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cursul de schimb aplicabil este cursul valabil la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare.

Ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României reprezintă cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară şi care este valabil pentru operaţiunile care se vor desfăşura în ziua următoare.

În situaţia în care se utilizează cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede.

În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană.

6. Declararea facturilor simplificate

Ambiguitatea reglementării facturii simplificate ridică întrebări în ceea ce privește utilizarea formularului (394) „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional”.

Potrivit legii, declaraţia se completează şi se depune de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România şi care sunt obligate la plata taxei pentru operaţiuni impozabile în România şi taxabile cu cota prevăzută de lege. Declaraţia se depune pentru orice operaţiune taxabilă pentru care este emisă o factură, inclusiv pentru avansuri, precum şi pentru operaţiunile la care se aplică sistemul TVA la încasare.

Declaraţia trebuie să conţină toate facturile care au fost emise în perioada de raportare, inclusiv cele care au înscrisă menţiunea «taxare inversă» sau «TVA la încasare», însă nu se depune pentru facturile emise prin autofacturare.

Dacă interpretăm ad litteram aceste prevederi, vom conchide că declarația ar trebuie să includă și facturile simplificate, de vreme ce nu se face nicio rezervă în privința acestora. Însă, având în vedere că una dintre coloanele declarației trebuie să cuprindă date privind persoana beneficiarului facturii, apare ca imposibilă includerea facturilor simplificate în declarație.

Concluzie

Facturile simplificate reprezintă un pas înainte, însă destul de timid, spre renunţarea la birocraţie.

Într-un mediu economic și de afaceri în care contribuabilul este dominat de frica față de organele de control, este imperioasă nevoia de reglementări clare, în special cu privire la documentele care îi dovedesc buna credinţă. Ne trebuie un răspuns clar şi fără echivoc la întrebarea dacă bonurile fiscale pot fi considerate facturi simplificate. De asemenea, reglementările adiacente Codului fiscal trebuie adaptate pentru a se putea aplica această modalitate de facturare.

Acte normative aplicabile:

Art. 1391 alin. (1) și (2), art. 155 alin. (1), (2), (11), (12), (13) şi (20) din Codul fiscal

Adriana SIMION

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate