CJUE. C-143/13, Matei şi Matei, a 48-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România. Soluția CJUE: Comisionul de risc reprezintă o clauză abuzivă în sensul Directivei 93/13/CEE. Hotărâre pronunțată de jud. dr. Camelia Toader
27 februarie 2015 | JURIDICE.ro
27 februarie 2015: Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 26 februarie 2015, hotărârea pronunțată de jud. dr. Camelia Toader, în ședință publică, în cauza C‑143/13, Matei.
Această cerere a fost formulată de către Tribunalul Cluj în cadrul unui litigiu între domnul și doamna Matei și SC Volksbank România SA cu privire la caracterul pretins abuziv al clauzelor incluse în contracte de credit de consum care prevăd, pe de o parte, un „comision de risc” perceput de Volksbank și care o autorizează, pe de altă parte, pe aceasta din urmă, în anumite condiții, să modifice în mod unilateral rata dobânzii.
În fapt, împrumutații au încheiat două contracte de credit cu Volksbank. Primul contract, încheiat la 4 martie 2008 și destinat să acopere cheltuieli personale curente, are ca obiect un credit în valoare de 8.000 de euro. Acest credit, care trebuie rambursat într‑o perioadă de cinci ani, a fost acordat la o rată a dobânzii anuale curente fixe de 9% și o DAE de 20,4 %.
Al doilea contract, încheiat la 7 martie 2008, are ca obiect un credit în valoare de 103.709,18 franci elvețieni (CHF) care vizează finanțarea achiziționării unui bun imobil și care este garantat prin instituirea unei ipoteci asupra acestui bun. Dat fiind că respectivul credit este rambursabil într‑o perioadă de 25 de ani, rata dobânzii anuale curente a acestuia fost stabilită la 3,99%, iar DAE la 19,55%.
Potrivit clauzei 3 litera (d) din condițiile speciale ale celor două contracte, referitoare la caracterul variabil al ratei dobânzii, „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutaților noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”. Clauza 3.5 din condițiile generale aplicabile contractelor de credit în discuție în litigiul principal, intitulată „comisionul de risc”, prevede că, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutații datorează băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului. Clauza 5 din condițiile speciale ale contractelor menționate, intitulată de asemenea „comision de risc”, precizează că acest comision este calculat prin utilizarea formulei: 0,74% aplicat la soldul creditului contractat în euro, respectiv 0,22% aplicat la soldul creditului contractat în franci elvețieni. Valoarea totală datorată în temeiul acestui comision este de 1.397,17 euro pentru creditul contractat în euro și de 39.955,98 CHF pentru creditul contractat în franci elvețieni.
După data de 22 iunie 2010, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, Volksbank a întreprins demersuri în vederea alinierii contractelor de credit în discuție în litigiul principal la dispozițiile ordonanței menționate. Această bancă a propus astfel înlocuirea, în proiectele de acte adiționale la aceste contracte de credit, a denumirii clauzelor referitoare la „comisionul de risc” cu cea de „comision de administrare credit”, perceperea acestui comision fiind autorizată în mod expres de articolul 36 din ordonanța menționată, fără a modifica însă conținutul acestor clauze. Împrumutații s‑au opus acestei propuneri și au refuzat, în consecință, să semneze actele adiționale respective. Considerând că o serie dintre clauzele contractelor de credit în discuție în litigiul principal, printre care figurează clauzele referitoare la caracterul variabil al ratei dobânzii și la „comisionul de risc”, aveau un caracter abuziv în sensul articolului 4 din Legea nr. 193/2000, împrumutații, după ce s‑au adresat Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care nu a dat curs demersului lor, au sesizat Judecătoria Cluj‑Napoca, solicitând constatarea caracterului abuziv al clauzelor vizate și, prin urmare, constatarea nulității acestora.
Această instanța a considerat că clauzele referitoare la „comisionul de risc”, precum și propunerea de clauză referitoare la „comisionul de administrare credit” nu pot fi calificate ca fiind abuzive întrucât, printre altele, nu îi revenea acesteia sarcina să aprecieze riscul concret asumat de bancă și nici eficacitatea garanțiilor contractuale.
Sesizat atât de împrumutați, cât și de Volksbank cu recurs împotriva acestei hotărâri, Tribunalul Specializat Cluj a adresat o întrebare preliminară pentru a ști dacă clauzele referitoare la „comisionul de risc sunt clauze abuzive în sensul Directivei 93/13/CEE”.
Curtea a răspuns în sensul că: Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, termenii „obiectul [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii și, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de acesta. Revine însă instanței de trimitere sarcina să verifice această calificare a clauzelor contractuale menționate, având în vedere natura, economia generală și stipulațiile contractelor vizate, precum și contextul juridic și factual în care se înscriu acestea.
***
26 martie 2013: Cea de-a 48-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Tribunalul Specializat Cluj, din oficiu) a fost înregistrată la Curtea de Justiţie: C-143/13, Matei şi Matei.
Întrebarea formulată de către instanţa naţională, potrivit încheirii, care se constituie şi în trimiterea preliminară:
Având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil;
Şi
Dat fiind faptul că, în conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. a din Directiva 2008/48/CE, definiţia dată de Directiva 2008/48/CE prin art. 3 lit. g noţiunii de cost total al creditului pentru consumator, care include toate comisioanele pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit de consum, este inaplicabilă pentru determinarea obiectului unui contract de credit garantat printr-o ipotecă;
Atunci
Noţiunile de „obiect” şi/sau „preţ” din cuprinsul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE pot fi interpretate în sensul că aceste noţiuni – „obiectul” şi/sau „preţul” unui contract de credit garantat printr-o ipotecă – cuprind, printre elementele ce formează contraprestaţia instituţiei de credit şi dobânda anuală efectivă a acestui contract de credit garantat printr-o ipotecă, formată în special din dobânda fixă sau variabilă, comisioane bancare şi alte costuri incluse şi definite în contractul de credit?
sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE si FJR
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
