Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
CEDO Opinii
8 comentarii

Ar fi bine ca mitul CEDO să nu fie împins spre destrămare

27 martie 2013 | Claudiu DRĂGUȘIN

Nu mi-am propus să scriu despre Curtea Europeană a Drepturilor Omului din postura de avocat al ei, dacă nu pentru alte considerente, măcar pentru faptul că succesul acestei instanţe vorbeşte de la sine.

Acest succes a fost generat de propriul comportament, prin coborârea statutului de instanţă internaţională în ideea de a încerca o apropiere de justiţiabili. Până la urmă, chiar şi denumirea sugera că ceea ce se dorea a fi apărate erau drepturile omului, ale cetăţeanului, în raport cu statul, astfel încât o redimensionare a atitudinii era justificată. Mai mult, deficitul de democraţie sau nevoia de reglaj fin pentru instituţiile democraţiei din multe state membre ale Consiliului Europei (chiar şi dintre cele despre care suntem obişnuiţi să spunem că au inventat democraţia modernă – Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, Germania), impunea o intervenţie care sa treaca dincolo de spaţiul obisnuit al unei instanţe internaţionale: zona de suveranitate a statului.

Curtea de la Strasbourg a obişnuit cetăţeanul cu un comportament excesiv de protectiv şi atent la orice încălcare, dar cred că asta a fost o metodă corectă în anii trecuţi ai dezvoltării sale. Altfel, spre exemplu, am fi avut şi astăzi în România, aplicată pe scară largă (şi nu sporadic, cum în mod regretabil, este posibil ca încă să se mai întâmple), „metoda rotisorul” (cei care activează în penal cunosc mai multe decât mine).

În prezent, datele sunt schimbate.

Mai mult sau mai puţin, sunt destule lucruri care s-au modificat în sens pozitiv din punct de vedere democratic în statele membre ale Consiliului Europei, atât ca efect al activităţii Curţii, cât şi ca efect al acordurilor semnate de state. Chiar şi în ţări ca Turcia, măcar singurul fapt că nu mai există pedeapsa cu moartea (cu toate că acesta nu va fi un argument pentru cei care invocă sondaje de opinie pentru a cere reintroducerea ei) şi tot este de menţionat.

Misiunea Curţii este departe de a se fi încheiat, pentru că rolul ei trebuie privit mai larg, în contextul ideii de realizare a unei Europe Unite.

Totuşi, la fel ca în viaţa oricărei persoane, există etape contextuale care trebuie să fie luate în seamă.

Interviuri JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

În prezent, ne aflăm în situaţia în care state ca Suedia trimit un număr foarte mic de cereri la Curte (de unde ar rezulta că obiectivul statului suedez nu este, în primul rând, să-şi ţină sub control cetăţenii, ci să-i ajute, să-i asiste să se dezvolte), dar ne aflăm în acelaşi timp şi în situaţia în care există state care produc un număr enorm de cereri (state al căror obiectiv pare că este tocmai acela de a se dezvolta pe ele însele în dauna cetăţenilor), acestea din urmă având încă destule lucruri de învăţat din perspectiva mentalităţii democratice.

De aici şi sufocarea instanţei de la Strasbourg, cu rezultatul îndepărtării ei de la menirea pentru care a fost creată. Spre exemplu, în contextul resurselor sale limitate, Curtea nu ar mai putea să se ocupe de cauze de principiu, cum ar fi separarea statului de religie (sau a religiei de stat), cu celebra controversă a prezenţei icoanelor în şcoli (a se vedea cauza Lautsi c. Italia), dacă i s-ar cere la nesfârşit (în ciuda a ceea ce a făcut până acum), să rezolve probleme care vizează restituirea proprietăţilor confiscate de statul comunist în România, în condiţiile în care deja a fost spus tot ce era de spus în hotărâri anterioare şi în condiţiile în care singura problemă de rezolvat în acest tip de cauze era stabilirea despăgubirii (cu inevitabila transformare a judecătorilor Curţii într-un fel de agenţi imobiliari care analizează expertize).

Un alt element contextual este acela al statelor din categoria celor avansate în democraţie, care se văd puse în postura de a li se stabili reguli despre democraţia modernă pe care, pe drept cuvânt, pretind că au inventat-o cu mult înainte ca instanţa de la Strasbourg să o aplice.

Unul dintre aceste cazuri, poate cel mai celebru, este cel al Regatului Unit al Marii Britanii care are o legislaţie care interzice dreptul de vot condamnaţilor, fără o analiză a proporţionalităţi măsurii (ceva similar celei româneşti, înainte de condamnarea din cauza Sabou şi Pârcălab c. României). Cauzele Greens şi Hirst nr. 2 sunt elocvente, în condiţiile în care, deşi condamnat de Curtea de la Strasbourg, Regatul Unit a refuzat să modifice o regulă din democraţia pe care strămoşii săi au inventat-o (Magna Charta Libertatum). Mai mult, comportamentul oamenilor Reginei a mers atât de departe încât au încercat un artificiu juridic pentru a repune în discuţie hotărârile din cauzele Hirst nr. 2 şi Greens: au intervenit în cauza Scoppola c. Italiei, care avea acelaşi obiect, sperând ca ulterior, forţa hotărârilor de condamnare care îi erau adresate, să se diminueze, cu atât mai mult cu cât în cadrul acestora au existat şi judecători cu opinii dizidente.

Un al treilea element contextual care trebuie avut în vedere este şi intrarea din ce în ce mai agresivă a instituţiilor supranaţionale în suveranitatea statelor membre, mai ales când vorbim despre Uniunea Europeană, în conturarea ideii că Europa Naţiunilor, cea de după războaiele mondiale, este o Europă a trecutului, iar Europa Unită – unitate în diversitate, este cea a prezentului. Concluzia intervenţiei supranaţionalului este valabilă, cu anumite nuanţări şi pentru sfera mai largă a statelor membre ale Consiliului Europei, care le includ pe cele ale Uniunii Europene.

Dacă statele mici nu au forţa să precizeze că le displace ca deciziile în domenii majore să fie preluate de instituţiile supranaţionale şi nici că le displace să fie forţate să schimbe reguli, persoane, instituţii, mentalităţi (mai ales mentalităţi), statele mari, până mai ieri cu valenţe şi chiar cu realizări imperiale (Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii, dar şi altele), obişnuite să dicteze modalitatea de scriere şi nu să scrie după cum se dictează, sunt mai reţinute, dacă nu chiar opozante unui astfel de mod de lucru.

Aceasta este figura geometrică trasată în linii groase, în interiorul căreia distingem terenul pe care se situează Curtea de la Strasbourg în prezent şi de aici – cel puţin de aici, trebuie pornită analiza comportamentului său.

Recenta reformă a Curţii a avut în vedere tocmai o parte din aceste aspecte. Introducerea unor noi motive de inadmisibilitate (valoarea obiectului cererii) sau introducerea procedurii judecătorului unic sunt măsuri menite să reducă numărul mare de cereri aflate pe rolul său, dar şi să diminueze stocul existent. Tot prin diminuarea stocului de dosare (care ar permite o analiză rapidă a cererilor, cu aceleaşi resurse) se rezolvă şi presiunile bugetare pe care le fac statele membre ale Consiliului Europei (cele care stabilesc bugetul Curţii), acestea nemaifiind dispuse să plătească pentru privilegiul deosebit de a li se impune să nu mai asculte telefoanele cetăţenilor lor fără mandat de la judecător sau să nu mai interzică dreptul de vot condamnaţilor fără nicio analiză de proporţionalitate sau să regândească sistemul penitenciar în privinţa condiţiilor de detenţie.

Aş putea intra şi în analiza unor elemente care ţin de activitatea internă a Curţii de la Strasbourg, aşa cum s-a mai făcut în acest spaţiu juridic, aici şi aici.

Nu cred însă că este atât de important dacă adresa de informare de la Curte este semnată de judecător sau nu. Noi ne-am obişnuit cu un judecător care intră în sală printre părţi, care nu are imprimantă în sala de judecată şi trimite jandarmul să preia declaraţiile de martori din biroul grefierului-şef, care semnează tot ce iese din instanţă şi, mai ales, care rezolvă toate problemele juridice a căror dificultate se ridică deasupra unei cereri de fotocopiere a documentelor din dosar. Într-un cuvânt, ne-am obişnuit cu (sau nu ne-am dezobişnuit de) imaginea unui judecător-funcţionar, care face şi activitatea de judecată (că doar asta e în fişa postului), dar şi activitatea administrativă (că trebuie să îşi asume cineva răspunderea).

Or, această imagine este cu adevărat neobişnuită pentru un francez, pentru un neamţ sau un american. De aici, rezultatul că nici adresele de informare, nici corespondenţa nu sunt semnate de judecătorul Curţii pentru că ele pur şi simplu nu se fac de către judecător, ci pe baza dispoziţiilor sale.

Motivarea hotărârilor Curţii este obligatorie, într-adevăr, însă art. 741 din Regulamentul Curţii precizează expres care sunt hotărârile care se motivează (cele prevăzute de art. 28, 42 şi 44 din Convenţie). Printre ele nu se numără şi inadmisibilităţile decise de judecătorul unic (formaţiune de judecată introdusă la ultima reformă a Curţii), ci doar cele care privesc soluţiile (inclusiv de inadmisibilitate) stabilite în Comitet (3 judecători), Cameră (7 judecători) sau Marea Cameră (17 judecători).

Nemotivarea inadmisibilităţilor decise de judecătorul unic este explicabilă prin faptul că la acest stadiu, sunt respinse acele cereri care în mod vădit nu prezintă nicio urmă de încălcare a Convenţiei, fie din cauza unei jurisprudenţe clare şi constante a Curţii, etalată deja în decizii sau hotărâri publicate, fie din cauza caracterului plângerii, în mod clar exterior Convenţiei. Cu titlu de exemplu amuzat, un domn din Germania intenţiona să cheme în faţa Curţii statul al cărui cetăţean era (şi sper că mai este), pretinzând că acesta a încălcat Convenţia prin faptul că nu i-a desemnat gărzi de corp, în calitatea sa de cel mai frumos cetăţean german în viaţă. Cu toată deschiderea Curţii pentru analiza problemelor cetăţenilor, nu se poate pretinde unei instanţe internaţionale să motiveze respingerea unei astfel de cereri, fără a ne împiedica de ridicolul juridic. În ceea ce priveşte cererile respinse ca inadmisibile de judecătorul unic pentru o jurisprudenţă clară şi constantă, iar nu i s-ar putea cere Curţii, în calitatea sa de instanţă internaţională, să indice avocaţilor că a mai spus acelaşi lucru, unde a mai spus acelaşi lucru şi de câte ori l-a mai spus (standardul de competenţă profesională fiind, evident, o condiţie primară, de bază, nesancţionată de lege, dar obligatorie informal, pentru a te adresa Curţii, ca instanţă internaţională).

În mod clar, subiectul este vast, iar analiza comportamentului Curţii poate fi supusă mai multor interpretări. Spre exemplu, o întrebare legitimă ar fi dacă este moral ca instanţa de la Strasbourg, după ce a obişnuit cetăţenii zonei Consiliului Europei cu o analiză detaliată a fiecărei cauze, să îşi regăsească statutul său de instanţă internaţională, cu privilegii care includ şi nemotivarea deciziilor (sau măcar a unei părţi din ele)?

Un răspuns simplu nu există, putând fi aduse argumente favorabile sau contrare, depinzând de entitatea care le face (stat vestic, stat estic, cetăţean vestic, cetăţean estic, stat asiatic, cetăţean asiatic etc.).

Totuşi, ceea ce se poate spune este că, în ciuda criticilor care i s-au adus, inclusiv din partea unor colegi magistraţi, colegi avocaţi sau chiar de către profesori ai facultăţilor de drept ale patriei, rolul Curţii, cel puţin în ceea ce priveşte România, a fost şi continuă să fie benefic, iar modificarea comportamentului său, dacă este rezultatul presiunilor politice sau bugetare făcute de statele membre asupra Consiliului Europei, nu poate fi decât un compliment la adresa judecătorilor ei şi o dovadă a independenţei acestora faţă de cei care au avut iniţiativa trimiterii lor la Strasbourg (nu în calitate de reprezentanţi ai statelor, ci în calitate de judecători).

Şi asta poate fi o lecţie pentru societatea românească, inclusiv pentru societatea judecătorilor, care încă îşi primeşte banii pentru hârtie şi toner doar dacă şi doar atunci când permite puterea executivă.

Critica instanţei de la Strasbourg este binevenită şi chiar necesară, însă la fel de necesară este şi nevoia de nuanţare, ca o constantă a comportamentului nostru public, pentru care am mai pledat cu altă ocazie, în acelaşi spaţiu juridic în care mă exprim astăzi, într-o discuţie cu alt obiect.

Claudiu DRĂGUŞIN

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership